Pășuni, whiskey, stânci prăbușite în ocean, orașe pitorești și un alt celebru țărm al Atlanticului. Doar că acestuia i s-a atribuit și sălbăticia iar dacă turistul nu a marcat și acest traseu nu a primit botezul Irlandei. Oare așa să fie? Să precizăm că Wild Atlantic Way deține recordul mondial căci se desfășoară de-a lungul a 2500 de kilometrii de coastă și este frontiera vestică a Europei și Irlandei în fața marelul ocean. Spectaculoasa șosea șerpuiește pe țărmurile Irlandei printre peisaje ce copleșesc imaginația.
Cliffs of Moher – surfing și cinematografie
Tot ce ai citit în literatura britanică a secolelor 18 și 19 ți se desfășoară privirilor iar romanticii – dar și scepticii – nu pot rezista acestui șarm aparte. Așa încât indiferent din ce oraș porniți, prima oprire este în Geoparcul ”Cliffs of Moher”, atracția turistică numărul 1 a Irlandei. Indiferent de vreme, extrem de schimbătoare de la o oră la alta, de acest loc sunt atrași anual peste 1 milion de vizitatori. Suntem în fața unui monument al naturii: stânci înalte de 214 metri, ce constituie cele mai înalte țărmuri ale Europei, se prăbușesc în apele bânde ale oceanului care le ”finisează” forma de mai bine de…320 de milioane de ani. Rutele sunt accesibile, excelent marcate, și necesită puțin efort. Patru ore pentru vizitare, se dovesc a forma un buget de timp prea mic.
Spațiul de parcurs este generos, dar și dificil. În peisaj veți întâlni capre sălbatice, vaci bânde, vulturi maiestoși și mai ales delicata și colorata pasăre Puffin, care trăiește numai în coloni în partea sudică a stâncilor. Pentru surfiști este important de știut că la baza spectaculoaselor stânci se formează cel mai mare și puternic val denumit ”aileen’s”, devenit de altfel vedetă de film, pentru producții ca Sea Fever sau Wave Riders, evident despre surfing, ce au fost realizate aici. Peisajul sălbatic al stâncilor îl regăsiți din plin în filmele din seria Harry Potter sau pelicule precum The Princess Bride, Into the West, Hear My Song sau Ryan’s Daughter!
Dacă aveți timp și prindeți un interval însorit urcați în O’Brien’s Tower, construit în 1835 ce către – evident – un O’Brien Cornelius, pentru a facilita accesul turiștilor la panorama splendidă asupra Oceanului Atlantic și a insulelor din larg. Zona este frecventată de turiști începând cu secolul al 18-lea. De pe acoperișul turnului se pot face cele mai spectaculoase fotografii. Rețineți că aveți nevoie de încălțăminte sport, aderentă, haine rezistente la ploaie și vânt. Curenții de aer sunt foarte puternici, uneori rafalele tăindu-ți răsuflarea. Numele acestui loc vine de la un fort aflat în ruină ”Mothar”, distrus în timpul războaielor napoleoniene. Folclorul local spune însă că își are rădăcinile în cuvântul ”mamă”.
După un tur de forță pe acest tărâm aproape ireal, aflat în Patrimoniul UNESCO, trebuie să vă alocați timp pentru Centrul de Informare turistică ”Cliffs of Moher”. A intrat în circuit în 2007 iar dacă nu ar exista indicatoarele aferente aproape că nu l-ai observa. Are forma unei peșteri acoperită cu iarbă deasă – spațiul organizat pe două etaje fiind total ecologic. De la apă la energie pe senzori până la colectarea deșeurilor. Patru expoziții sunt cu dedicație tematică: Oceanul, Stânca, Natura și Omul. Nu ratați cele două pelicule despre atracțiile acestui loc, clipele de relaxare la o cafea, sau măcar un ”puffin”, din shop-ul Centrului.
Giant’s Causeway – Când titanii sculptează!
Cum eram antrenați deja am pornit-o spre nordul Irlandei străbătând de astă dată coasta estică. O oprire pentru fotografii o facem la castelul Dunluce, amplasat pe un colț de stâncă, atârnat parcă, deasupra apei. Ruinele, care se vând bine în turism, amintesc de aproape opt secole cu lorzi, castelani, prințese nefericite (cum altfel în asemenea locuri întunecate și friguroase) și, desigur, de fapte de vitejie la concurență cu iubiri nemuritoare. Supramotivați de dozele de romantism ne-am îndreptat spre o altă destinație naturală, legendară: Giant’s Causeway. E la numai câțiva kilometri de Castel iar pentru a vedea ce a creat natura aici, aveți în funcție de bugetul de timp două variante: cu minibus-urile, contra-cost (2 euro dus-întors), sau pietonal. În ambele variante, trebuie să vă întrebuințați binișor. Vă aflați într-un muzeu în aer liber, unde fiecare ”exponat” – oceanul, țărmurile, golfurile și stâncile – îți solicită atenția și îndemânarea… fotografică. Și acest parc natural este în Patrimoniul UNESCO. Noi am ales varianta combinată de deplasare iar ceea ce am vizitat ne-a depășit imaginația, relevând la fiecare pas talentul… naturii. Ne-am aflat în fața a zeci de mii de coloane din bazalt, de diferite mărimi, perfect fațetate de care se agață ciorchini de turiști. Rutele turistice sunt marcate la detaliu iar accesul este liber. Totul depinde de cât te țin forțele fizice. Legenda atribuie locul unor uriași furioși că nu pot străbate oceanul pentru a ajunge în Irlanda. Așa că au smuls stâncile și le-au aruncat pe pământ pentru a-și construi drumul necesar. De atunci până azi, și câte alte mii de ani?, zilnic își fac potecă printre acestea mii de vizitatori veniți din toate colțurile lumii care șlefuiesc pietrele, spălate apoi de spuma valurilor Atlanticului.
Sigur, după o asemenea zi, un popas la una dintre cele mai vechi distilerii irlandeze s-a dovedit mai mult decât necesar. Trebuia să ne repunem în formă și să alimentăm… bateriile. Stația s-a numit ”Bushmills” și este acolo de peste 400 de ani. Pe la 1608, a început ca afacere de familie, iar azi fabrica produce după aceleași metode secrete faimosul Whiskey sigle malt. Turul ghidat durează aproximativ 45 de minute, include amabilitatea ghizilor, repere istorice și tehnice, o testare și un film documentar, vizitarea unor săli pentru reuniunile cunoscătorilor, care te invită să devii un mare fan al acestei licori. Magazinul, amplasat ca de obicei la ieșire, are butelii pentru toate buzunarele. Am plecat de acolo cu un ”Black Bush” de 20 de ani, ce s-a potrivit foarte bine cu serile de iarnă, de acasă.
Waterville – Chaplin, Stan și Bran
WAWay – pornește din zona de sud a țării din Kinsale. Înaintează spre vest, într-o dantelărie complicată țesută cu mici promontorii și insule, și urcă spre nord către punctul terminus al celor 2500 de kilometri, la Muft, în apropierea orașului Berry. Toate așezările, orașe de buzunar, au o poveste a lor. Noi ne-am oprit la Waterwille tocmai pentru a asculta o poveste ce merită spusă mai departe. Orășelul cu o stradă principală și o faleză generoasă la oceanul Atlantic, era liniștit și aproape pustiu. E drept că te ”mătura” un vânt ce te ”lipea” de ușa primului restaurant. Marele Charlie Chaplin pare să fi văzut ceva special aici. Așa că, de câte ori venea în Irlanda, se îndrepta spre orașul său preferat: Waterville. Localnicii l-au simpatizat, l-au adoptat, a fost un fel de dragoste la prima vedere care durează și azi. Amintirile s-au topit într-un grup statuar dedicat lui Chaplin dar și într-un Festival contemporan de film ”Charlie Chaplin”, care se desfășoară anual, în luna august. Sute de iubitori, amatori sau profesioniști, umplu sălile de proiecție, de conferințe, de concerte, toate dedicate comediei și vieții marelui artist. Am fost încântați să-l întâlnim pe organizatorul acestui Festival, chiar la el acasă. Barry O’ Donovan, locuiește la etaj iar la parter se află Centrul de informare turistică și culturală, pe care-l găzduiește gratuit. Barry a organizat aici un mic muzeu privat, dedicat lui Charlie Chaplin, dar prestigiul său se datorează poeziilor pe care le-a publicat. Mirat, dar în aceeași măsură bucuros de prezența noastră, el ne-a permis să facem fotografii în muzeu și ne-a relatat despre festival dar și despre atracțiile din vecinătate. Evenimentul se desfășoară pe parcursul a patru zile iar cea mai impresionantă seară este cea dedicată doborârii recordului-omagiu – toți participanții trebuie să poarte ținute Charlie – costum, palărie, papion, pantofi, baston, mustață și păr negru, excepție făcând doar cămașa care, evident, este albă. Toți trebuie să vină îmbrăcați așa la statuia de pe faleză a lui Chaplin, și să participe la cea mai insolită fotografie de grup. Un spectacol în spectacol acompaniat de muzică bună, atmosferă destinsă, veselă, colorată cu glume retro. Statuia celebrului artist este un obiectiv turistic în sine. Nici un vizitator nu o poate rata. Am mai aflat și de ”Butler Arms”, hotel la care obișnuia să tragă familia Chaplin, unde s-a organizat un inedit muzeu dedicat comicilor Stan și Bran. ”Nu veți găsi nimic mai jovial ca Festivalul Charlie Chaplin din Waterville” – afirmă ghidul nostru. Nouă ne-a plăcut mult calmul, ospitalitatea locului, dar mai ales devotamentul și pasiunea lui Barry O’ Donovan, care împreună cu echipa sa au dăruit comunității nu numai un eveniment de referință ci și o afacere profitabilă. Ne-am desprins cu greu de acest loc și ne bucură că am putut să ne ținem de cuvânt. Un exemplar din revista noastră va completa curând colecția Centrului de informare. Pornim spre alte destinații, citându-l pe Barry, mai avem ”a stroll along The Wild Atlantic Way”.
DOINA & MARIAN CONSTANTINESCU