Marian Constantinescu – Editor turism
Aruncată pe piață în seria de realizări de succes așteptata Lege a Turismului a fost aprobată (antepandemie) și lansată pe piață. Pentru ca lucrurile să fie percepute cât mai corect, specialiștii ministerului furnizau tot atunci și set de grafice care sintetizează cele mai importante prevederi. Era necesară o asemenea Lege? Fără îndoială! Este ceea ce aștepta administrația centrală și locală? Cu siguranță!
Legea prevede implementarea SIEATR, un sistem de evidență la nivel de firme de turism licențiate dar și la cel al circulației turistice, două instrumente extrem de utile pentru a pune la punct un tablou apropiat de situația reală a statisticii turistice. Implementarea sistemului, care se practică în toate țările civilizate, a fost anunțată de mai bine de zece ani. Dar rezistența interesată a hotelierilor a blocat-o de fiecare dată, prin invocarea unor motive puerile. Completarea unei fișe nu afectează intimitatea ci, din contră, sporește siguranța turiștilor aflați în vacanță în România.
Legea face mult zgomot pentru foarte puțin! Ea este în realitate o sinteză, un sumar, al unor lucruri modernizate, adaptate la dezvoltarea noilor cerințe din turism. Alături de evidența turiștilor (sistem care se practica și înainte de 1989, în maniera de atunci), sunt aduse în prim plan OMD-urile, Organizațiile de Management al Destinațiilor care vor fi consolidate în mod egal de Autoritățile publice locale (50%), respectiv Mediul privat (50%), fiecare cu contribuția lui. Avem în față niște structuri de tipul OJT-urile anterevoluționare (conduse la centru de ONT), care erau instituții turistice județene de stat, care se ocupau și de investiții și de promovare. Despre partea privată nu se punea problema, pentru că fusese ”topită”. Acum sunt băgați în seamă și privații dar, de exemplu, atunci când e vorba de luarea unei decizii, și se ajunge la balotaj ”votul decisiv aparține autorităților publice locale”. Parteneriat este ăsta?
Legea Turismului proclamă și o descentralizare a responsabilităților Ministerului, un demers mult așteptat de agenții economici, dar de exemplu, în timp ce clasificarea unităților de cazare și atestarea ghizilor sunt activități transferate la autoritatea locală, licențierea agențiilor de turism rămâne tot în curtea Ministerului. În fine, reglementările de control sună frumos sub ”pălăria” Mistery Guest, dar să vedem cum și de către cine vor fi efectuate, situația plajelor pe litoral este clarificată prin ”dreptul de preferință” iar cele 20 de birouri de promovare externă așteaptau să se înființeze. Cum, cu cine, când? Asta nu ar fi treaba Legii Turismului.
MARIAN CONSTANTINESCU
