Dublin și celebrele castele (cu unele v-ați întâlnit și în paginile revistei noastre) iau fața altor destinații turistice irlandeze. Cu toate acestea există așezări care în ultimele decenii au reușit printr-o reconversie puternică să-și schimbe ADN-ul economic. Din citadele industriale sufocate de smog și clădiri cenușii, au devenit destinații turistice colorate, pline de atractivitate pulsând de evenimente culturale și sportive.
Cork este inima provinciei Munster. Înarmați cu harta orașului și cu pliante de promovare procurate de la Centrul de informare turistică al așezării am plecat în căutarea atracțiilor recomandate. Ce ne-a putut oferi sub acest aspect, cel de-al doilea oraș ca mărime și putere economică din Republica Irlanda? Fondarea acestuia se pierde în timp, prin secolul al VII-lea când au fost puse bazele unei mănăstiri. Responsabil de acest lucru a fost Sf. Fin Barre, devenit patron al actualului oraș în care viețuiesc circa 120.000 de locuitori. Cu timpul pe locul fostei mănăstiri în jurul căreia a crescut orașul Cork s-a construit Catedrala Gotică ce degajă liniile arhitecturii neogotice franceze. Arhitectul ce a semnat în dreptul acestei opere de artă, William Burges, a decorat-o cu vitralii de mari dimensiuni, pardoseală din mozaic de marmură, a dotat-o cu o orgă cu 4000 de tuburi și peste 1260 de statui. Ca o particularitate la interior se evidențiază placa memorială dedicată lui Elisabeth Aldworth, prima femeie mason din Irlanda. Un alt loc special este dedicat eroilor irlandezi din Primul război mondial, al căror nume sunt inscripționate pe coloana din partea dreaptă de la intrare. Alături se află caseta memorială în care este păstrată Cartea de Onoare, cu toate cele 400 de nume de eroi.
Marea foamete și trasul în țeapă
Ne-a reținut atenția și o ghiulea de tun, azi promovată ca o operă de artă, aruncată dinspre Fortul Elisabeth în timpul unui asediu din 1690, pentru a distruge vechea biserică. Dar n-a fost să fie. Drept urmare, ne-am îndreptat și noi spre Fort unde am avut din plin prilejul de a rememora vremurile elisabetane și cele ale bătăliei de la Kinsale din 1601 moment ce a servit britanicilor să-și întărească dominația în Irlanda. Fortul a fost de-a lungul secolelor garnizoana militară, închisoare pentru femei, depozit de alimente în timpul Marii Foamete (secolul al XIX-lea) etc. Acum clădirile sale alcătuiesc o destinație turistică cu toate ingredientele: cavaleri în armuri, colecții și displayuri cu scene istorice și… oameni trași în țeapă, păduri de capete sângerânde. Tragem repede concluzia favorabilă nouă, că Vlad Țepeș a avut obiceiuri ”nobile”, și nu prea înțelegem de ce turiștii din Regat se îngrozesc de ”barbaria” lui. Asta era probabil… moda vremii.
Binecuvântate sunt sfintele… beri
Lăsăm în urmă o panoramă superbă asupra orașului oferită de meterezele Fortului pentru a explora centrul vechi al orașului. Aici simți cel mai bine efectele reconversiei culturale și arhitecturale. Multe dintre clădirile clasice au fost renovate în ”stilul Bergen”, în culori vii (portocaliu, galben, bleu, turcoaz, cărămiziu, ce atrag vizitatorii să le frecventeze de o parte și alta a râului Lee. Majoritatea găzduiesc la parter, cafenele, pub-uri, cum altfel (”Binecuvântate sunt berile unui pub franciscan”), dar și magazine cu suveniruri din care nu lipsește trifoiul cu trei frunze (asociat încă din secolul al V-lea, cu Sf. Patrick – primul misionar al creștinismului în Irlanda) devenit un simbol național. Pe axul central printre clădirile restaurate au țâșnit siluetele moderne ale băncilor, burselor, ale clădirilor de birouri, magazinelor de modă, supermaketuri, majoritatea încadrate la intersecțiile trotuarelor cu muzicanți sau trupe ce te invită să asculți instrumente și melodii tradiționale. Atmosfera e veselă, luminoasă deoarece nu am avut parte încă de ”dușul” zilnic (la irlandezi ai parte vara de ploi scurte ”shower” adică dușuri). Daca nu ar fi așa nu ai fi în Irlanda.
Lonely Planet și ”muzica străzii”
Ne îndreptăm spre English Market, un spațiu comercial aparte datând de la 1788, dedicat micilor fermieri. Aici găsim de toate de la carne și ouă, la brânzeturi și vinuri, fructe și dulciuri, toate produse de secole pe plan local. Nu scăpăm de câteva degustări, căci numai astfel ne putem familiariza cu fabulosul ”capital culinar”. Aici irlandezi au orgoliul lor. Sunt foarte mândri că piața lor este cu 80 de ani mai bătrână decât faimoasa piață barceloneză Boqueria. Dornici de încă o cafea o luăm pe străduțele laterale care au farmecul lor. Aproape toate vitrinele sunt scene pentru spectacolul colorat al produselor… de la cărți ingenios prezentate până la colecții de săpunuri toate alcătuiesc ”muzica străzii”. Desigur, nu puteau să lipsească nici pictorii stradali. O parte din ei lucrează direct pe zeci de metrii de trotuar invitând în permanență turiștii să contribuie la desăvârșirea operei de artă urbană.
Editorii de la Lonely Planet au apreciat cu ani în urmă că orașul Cork merită să fie pe lista celor 10 locuri de vizitat în această lume. Avantajul topurilor de acest gen este că în fiecare an se întocmește o nouă listă. În fond lumea călătoriilor este toată de Top 10.
DOINA CONSTANTINESCU
