LUCCA – Dacă n-ar fi fost Puccini
Dacă nu s-ar fi născut aici marele compozitor cu ce ar fi chemat turiști acest mic oraș din provincia Toscana? Cu istoria, așa cum o fac alte mii de așezări italiene de buzunar. Lucca are întâi de toate o intrare cu o poartă istorică impunătoare flancată de ziduri înalte de 12 metri.
Elisa și o sută de biserici
Particularitatea, căci avem așa ceva, este că spre deosebire de alte cetăți, zidurile acesteia au fost transformate în alei pentru promenade, încadrate cu terase, parcuri, piste de alergare ce se întind pe patru kilometri. Apoi mai trebuie să știți că așezarea este amintită în documente încă din anul 180 înainte de Christos, bazele ei fiind puse de etrusci. Dar actualul oraș (circa 90.000 de locuitori) al cărui puls îl dau turiștii a înflorit pe temeliile coloniei romane. Și ce ar mai putea oferi dacă nu ar fi existat Puccini? Desigur San Michele in Foro, biserica a cărei construcție a durat 300 de ani. Ea domină piațeta culturală fiind foarte … fotogenică la exterior, iar în contrapunct, sobră și răcoroasă la interior. E doar una din Lucca, cunoscut și ca orașul cu 100 de biserici. Apoi Piazza Napoleone amintește că acest loc a fost creat, în stilul piețelor pătrățoase din Franța de către Elisa Bonaparte Baciocchi, ca și alte sistematizări ale orașului după 1805, când Napoleon a ocupat această zonă și și-a numit sora la conducerea așezării. A fost o perioadă benefică pentru urbe spun istoricii. Apoi pentru mulțimea de terase și restaurante (unde se mănâncă în genul ”cucina casalinga”, în traducere liberă ”ca la mama acasă”, dar și pentru micile magazine alimentare, veritabile enciclopedii ale gastronomiei italiene etc.
Un festival pentru maestru
Dar oricum te-ai învârti, oricum ai lua-o tot la Casa Puccini vei ajunge. Biletele se procură de la Centrul de informare turistică dotat cu tineri amabili care te seduc mai întâi cu vizionarea unui film de circa 10 minute. Scurt, de familiarizare, cu informații la obiect. Lucca. Aici s-a ”născut” dinastia de muzicieni care l-a dat pe Giacomo Puccini (1858-1924). Tot de aici începe legenda compozitorului de geniu, cel care a marcat prin linia sa componistică opera în secolul XX. Nu întâmplător în fiecare an aici este găzduit Festivalul internațional ”Puccini și orașul Lucca”. O parte din concerte sunt urmărite în Biserica San Giovanni și Catedrala Muzeului Oratorii.
Acasă la… Madame Butterfly
Înainte de a intra în clădirea ce găzduiește Casa Muzeu Puccini (inaugurat în 1979, administrat de Fundația Puccini) am salutat statuia acestuia ce patronează liniștea Pieții San Lorenzo. Traseul turistic Puccini este oferit de ghidul local, la etajul doi, unde se află apartamentul în care a trăit o parte din copilăria și adolescența sa viitorul mare compozitor. Aici a crescut, înconjurat de muzică și iubire părintească, alături de șase surori și un frate. Drumul său artistic este ilustrat de către muzeografi, cameră cu cameră. După amplul proces de restaurare încheiat în 2011 sălile muzeului au fost organizate ca secțiuni de călătorie în timp printre operele compozitorului. Sunetele muzicii sale te acompaniază în tot spațiul, pianul pare să-l aștepte pe maestru pentru o primă audiție, iar partiturile, fotografiile, distincțiile primite, completează imaginea de ansamblu a unui creator extrem de complex. Dar cele mai consistente piese muzeale care atrag nu numai turistele sunt costumele create special pentru o serie de opere. Opulente, unice, azi valori de patrimoniu mondial. Costumul lui Manon Lescaut, rochia personajului Tosca, spendida creație americană reprezentând rochia lui Turandot (premiera de la Metropolitan din 1927), ori a magnificei și tristei Madame Butterfly… Parcurgem de mai multe ori încăperile muzeului dorind parcă să prelugim bucuria întâlnirii. Ne strecurăm și în pod, locul secret în care se refugia compozitorul, cu o amenajare muzeală inspirată ”decorată” ca din întâmplare cu pagini de partituri. Un spațiu simplu dar reprezentativ. Cu puțin timp înainte de plecare avem revelația momentului Tosca în interpretarea sublimei Darclee. Arcul în timp se închide armonios. Îmbibați de cultură coborăm din clădirea de apartamente în piațeta însorită. Ne așezăm la cafeteria… Puccini unde ne răcorim, cum altfel, cu înghețată și cafea… Puccini, apoi testăm într-un mic magazin de familie brânzeturi și salami (astea nu se numesc Puccini), în fine, intrăm în Bookshopul Puccini. Ei, da, oricum am întoarce-o Lucca înseamnă Puccini!
De aceea comunitatea îl omagiază în fiecare zi.
MARIAN & DOINA CONSTANTINESCU
