Un bun prieten mi-a pus, în timpul unei discuții la o cafea, o întrebare provocatoare (așa am considerat-o atunci), dar în aceeași măsură interesantă din punct de vedere profesional. Suna cam așa: De ce credem că i-ar interesa pe cititorii noștri știrile și reportajele despre apariția unor noi hoteluri în România?
Ne-am trezit în fața unei pledoarii mult mai complexe decât se aștepta prietenul nostru. Am pornit de la ce scria cu două secole în urmă un clasic francez: ”Cine construiește o școală, pune lacăt pe porțile unei închisori!”. Așa am ajuns să parafrazăm că acela care construiește un hotel, deschide o nouă poartă spre o oază de civilizație.
Poate pentru cititorii domestici, avizi de senzațional și can-can, e mai important dacă vreo vedetă umflată cu pompa și cu botox și-a luxat glezna pe scările unui hotel, dar noi credem că cititorii de turism privesc, dintr-o altă perspectivă, lumea industriei de vise.
De ce iubim hotelurile? Fiecare investiție de acest gen are o încărcătură emoțională. Nu e vorba numai de arhitectură ci și de cultură, design, servicii și expresii care se leagă într-o comunicare personalizată.
Un hotel nou vine cu un nou discurs, cu o invitație pe piața standardelor de muncă, curățenie, educație și trepte pentru carieră. V-ați întrebat câți oameni lucrează în interior dar și ca furnizori de materiale și servicii, în ritm permanent, pentru un hotel? Sute sau mii? Răspunsul este da, posibil, în funcție de dimensiunile acestuia.
Dar hotelurile nu sunt doar un business ci și oaze fertile unde cresc mari familii. Ne gândim la turiștii care le vizitează dar mai ales la echipele care se formează și conlucrează acolo decenii întregi. Ele oferă șansa unei înțelegeri mai ample, a doua după cea din sport, că nimeni nu poate face performanță decât în echipă.
Apoi, hotelul este un mic glob pământesc, în spațiul său intersectându-se săptămânal turiști care vorbesc limbi de pe întregul mapamond. Dar hotelurile mai sunt, prin restaurantele și maeștri bucătari care profesează pentru ele, ambasadori ai gustului. Nu întîmplător specialiștii în turism afirmă că într-o proporție de peste 80% turiștii chestionați au răspuns că nu-și mai aduc aminte numele hotelului în care au locuit dar pot nominaliza preparatele culinare și băuturile consumate.
Hotelurile sunt apoi și un spațiu al ospitalității. Am simțit din plin asta prin 1974, când am intrat prima oară în InterContinental din București. Primul, construit de un lanț capitalist într-o țară socialistă din Europa. Și azi ”porii amintirii”, rememorează experiența unică trăită. De aceea iubim hotelurile. Și ne bucură să împărtășim cu dumneavoastră cele mai calde noutăți. Altfel n-am vorbi despre o poveste de dragoste.
MARIAN CONSTANTINESCU
