NORVEGIA – Fiorduri, vulturi și troli
Indiferent ce trasee ți-ai propus să parcurgi în această țară o să ajungi pe… drumuri. Pe cele ale trolilor, vulturilor ori fiordurilor. În aceste zone nelipsitele povești cu vikingi sunt bătute de cele cu troli – acei pitici răi și urâței, dar poznași, care păzesc Drumul Trolilor.
Acesta se află în zona fiordului Geiranger, site UNESCO. Atât de faimos încât nu mai are nevoie de prezentare, fiordul impune prin cei 1700 de metri înălțime, plus 200 de metri sub ape, cu adâncimi de nu mai puțin de 260 de metri. Drumul prin munte este spectaculos și păzit – evident – de troli în toate formele și mărimile și așezați grupați precum piticii din gips de pe la noi. O trăsătură comună a lor este că au nasul mare, ceea ce-i determină pe turiști să creadă că sunt campionii mincinoșilor cei care fac să înghețe apele. Iar spațiile din jurul tău de la lacuri până la cascade, confirmă acest fenomen, până la urmă, natural. Mai trebuie să știi că Drumul Trolilor (Trollstigen), un drum de munte cu serpentine a devenit atracție turistică datorită diferenței de nivel de 10% și a curbelor ce obligă mașinile să vireze la aproape 180 de grade. Atenție, e deschis doar pe timpul verii, din mijloc de mai pînă în octombrie, iar drumul ce leagă Andalsness de Valldal face parte din Ruta de Aur.
Trollstigen a fost construit în 8 ani. A fost deschis circulației în 1936. În 2012 au fost inaugurate alte facilități turistice (platforme de observație și un muzeu), iar traseul a fost declarat… rută turistică națională. Spectaculosul drum are aproximativ 106 kilometri. În punctul culminant urci în munte pe o șosea cu 11 curbe, în ac de păr.
După o trecătoare îngustă cu o panoramă devenită clasică în posterele de promovare turistică a Țărilor Nordice, intri pe Drumul Vulturilor, nume inspirat de locurile unde păsările își făceau cuiburile. Norvegienii îi spun Ørnevegen. A fost inaugurat în septembrie 1944. Și el e parte din amintita Rută de Aur. Aici turiștii fac un popas pentru a admira o panoramă generoasă asupra fiordului Geiranger, Cascadei Cele 7 surori, Voalul Miresei sau a vaselor de croazieră dintr-un golf devenit și imagine clasică în călătoriile scandinave. Punctul de plecare este pitorescul orășel Molde, amplasat în nord-vestul Norvegiei, supranumit și ”orașul rozelor”. Dar ca să ajungem aici am parcurs una dintre cele mai spectaculoase șosele din lume care leagă mai multe insule și învinge oceanul: Drumul Atlanticului.
Începe din Bud și se termină la Kristiansund și pe cei 36 de kilometri are nu mai puțin de 8 poduri. O parte din ele au obligat arhitecții și constructorii să adopte soluții futuriste. Atât de strânse sunt senzațiile că te afli suspendat deasupra apei și pământului de cele că într-o secundă te-ai prăbușit că, în mod sigur, de aici îți vor rămâne în memorie aventuri unice. Iar dacă mai ai parte și de o furtună iscată din senin nivelul adrenalinei ajunge la maxim. În cazul nostru s-a numit spaimă. Doar siguranța și profesionalismul șoferului de autocar ne-au ajutat să ne păstrăm ”uzul rațiunii”.
Pentru a-l vedea și pe ”Regele Fiordurilor (să nu uităm că Norvegia deține peste 1000 de fiorduri), Sognefjord plecăm pe ”Drumul Fiordurilor” ”luând în piept” aerul puternic care ne anunță că ne apropiem de orășelul Aurland. De acolo pornim spre Flam, un oraș sufocat când am ajuns în portul său de turiști asiatici. Ca de obicei curioși și gălăgioși. Așa ni se par nouă poate, europenilor blazați, dar ăsta e felul lor de a se bucura de ceea ce văd, și o fac cu cea mai mare sinceritate. De învățat. Dar pînă acolo trecem prin emoții puternice, provocate de parcurgerea celui mai lung tunel rutier din lume. Nu avem termen de comparație. Perforat în munți el străbate nu mai puțin de 24,5 kilometri.
A fost inaugurat în anul 2000 iar norvegienii l-au numit Laerdal. Sensul giratoriu aflat în tunel (care trebuie străbătut de două ori, semn de noroc și sănătate în viață, aplaudat din plin de turiști), baia de lumini multicolore care îl inundă indică punctul turistică dar și locul pentru fotografii testimoniale. Obligatoriu. În drumul nostru se mai află Parcul Natural Josteldalsbreen cu celebrul său ghețar… albastru. Acesta ocupă o suprafață de 500 de kilometri pătrați și este cunoscut drept… cel mai mare ghețar din Europa. Dacă veți avea norocul să prindeți o zi cu soare, noi am avut această șansă, veți trăi senzația că vă întâmpină prietenos cu reflexe albastre. Ghețarul a început să fie ”bântuit” de turiști individuali și grupuri organizate încă din 1890.
Iată-ne la Flam. La intrarea în orășel se află un camping unde te poți familiariza cu ultimele tipuri ”de case pe roți”. Nordicii, extrem de cumpătați, adoră acest tip de turism, cu rulotele. Asta am putut constata și aici. Cum am avut câteva ore la dispoziție, până să pornim în croazieră pe celebrul fiord, am luat pulsul orașului și ne-am răsfățat cu delicatese locale. Bune, scumpe ca dracu (ca peste tot în țările nordice), dar sloganul turistic că ”o viață are omul” e valabil și acolo. O tocăniță de ren, un salam de balenă sau o porție de fructe de mare, proaspete și gustoase ne-au schimbat… perspectiva culinară. Dai un ban dar știi că face. Flam este renumit și pentru faptul că de aici pleacă cel mai popular tren al Norvegiei, pe un traseu spectaculos căutat de turiști și merge pe calea ferată cu cel mai îngust ecartament din lume. Noi am optat pentru croazieră. Am pornit spre cel mai mare fiord – 205 kilometri, cel mai adânc – 1300 de metri, și cu cel mai mare ghețar – aceasta este cartea de vizită a Sognefjord, inclus în 2005 în patrimoniul natural UNESCO la fel ca bisericile vikinge din zonă denumite Urne. Construite din lemn, înnegrite de timp, parcă sunt surorile celor din Maramureș! Invitația noastră este să le vedeți și pe unele și pe altele. Croaziera pe brațul Naerofjorden s-a dovedit a fi spectaculoasă (unii afirmă că aici avem cel mai frumos peisaj din lume). Nava a fost însoțită pe toată ruta ei de stoluri de pescăruși hrăniți și din palmă de prietenii lor turiștii. Soarele se joacă de-a ”v-ați ascunselea” cu noi, în consecință ne oferim plăcerea unei cafele însoțită de celebra clătită cu frișcă și lichior de fructe ! Nu putea lipsi din acest periplu Hardangerfjiord, supranumit și ”Regina fiordurilor norvegiene”. Se află într-o zonă protejată pe traseul dinspre Bergen spre Oslo. Acesta măsoară 158 de kilometri și străbate munți, fiorduri și ghețari, priveliști spectaculoase. 67 de kilometri din această rută trec prin platoul Hardangervidda, cel mai mare Parc Național al norvegienilor. În peisajul arid, bîntuit de vânturi, Cascada Voringfossen, cade spre pământ de la 182 de metri. Merită văzută și pentru modernele amenajări turistice din apropiere. În toate aceste drumuri am remarcat că utilitățile publice pentru turiști sunt impecabile și că nu e neapărat necesar să cauți un stop la o benzinărie. Toate traseele turistice iradiază din orașul Bergen. Dar asta e o altă destinație de poveste. Până acolo însă vom porni spre Oslo pentru a ”naviga” în istoria vikingilor. Ce am descoperit, în numărul viitor !
DOINA & MARIAN CONSTANTINESCU
