Un orășel de buzunar, de-a lungul unui râu domol. Case vechi, grădini parfumate, și somptuosul parc al Bisericii Sf. Treime, veche de aproape 800 de ani. Toate sunt legate de numele unic al umanității: William Shakespeare!
Că ne place sau nu, că a existat sau nu, că autorul ar fi fost un lord, un conte sau un aventurier… teatral (variante întreținute cu succes de producții cinematografice recente), nu înseamnă nimic în comparație cu moștenirea culturală lăsată în istorie. În mijlocul lor Stratford upon Avon trăiește foarte bine din celebrarea permanentă a acestei ”statui virtuale” la care se închină în fiecare an milioane de turiști. Shakespeare, circuite turistice cu autobuzul, suveniruri, vizite la celebrul teatru din Stratford, case memoriale, magneți, căni, vederi, restaurante și berării unde personalul a obosit deja după lansarea primei comenzi, hoteluri care se bat pe participanții la festivaluri tematice etc.
Cu toate acestea noi am rămas partizanii unui tur pietonal, lucru pe care vi-l recomandăm. Satisfacția de a înțelege câte ceva din tinerețea și viața Marelui Will va învinge oboseala celor câțiva kilometri străbătuți agale, reflexiv. Prima oprire este la casa în care s-a născut la 23 aprilie 1564 Guilielmus Shakespeare, al treilea din cei opt copii ai familiei sale. A studiat la școala din localitate. La 18 ani s-a însurat cu Anne Hathaway care i-a dăruit trei copii. Spiritul și adrenalina aventurilor (cum am spune azi) îl determină să fugă în 1592, precum Eminescu al nostru mai târziu, cu o trupă de artiști ambulanți la Londra. Experiențele trăite atunci se vor regăsi în o parte din cele 37 de piese de teatru dar și în minunatele sale sonete. În unele lucrări a jucat, pe altele le-a regizat sau sponsorizat căci se impune nu numai ca un nume plin de talent ci și ca patron al celebrului The Globe Theatre. 1610 marchează revenire sa în orașul natal, în sânul familiei… dar și anul după care nu mai avem nicio creație a dramaturgului. Din acel moment el devine un cetățean respectat, paroh fondator în 1605, iar în 1616, la moartea sa, survenită la… 23 aprilie, este înmormântat în altarul Bisericii Sf. Treime.
Alte repere de frecventat. După ce ați trecut și pe la Marty Arden’s Tudor Farm și v-ați delectat cu o cafea preparată de ”mama” lui Will – veți înțelege puterea de seducție a poveștilor turistice. La fel de atractivă este și Anne Hathaway Cottage, unde a copilărit soția lui Will și 13 generații după aceea. Din 1769 începe ”teatrul”. Cel care conștientizează opinia publică din Regat asupra valorii și unicității operei lui Shakespeare este, cine altul, decât actorul David Garrick. De altfel statuia lui Shakespeare aflată în fața primăriei a fost donată tot de către acest avangardist al promovării unui geniu, parte a patrimoniului umanității. În zilele noastre turiștii dau nas în nas cu ”sosiile” amabile ale dramaturgului peste tot în oraș: în teatru, biblioteci, la conferințe și festivaluri. Poți chiar juca alături de personajele sale, conversa cu ele sau pur și simplu păstra un moment de liniște în amintirea lui. În fond totul este teatru nu-i așa? Și mai ales tăcere! Și mai ales turism!
Cook, gotic și… britanic
Dacă ai ajuns pe Avon nu rata Magna Carta. Grecii au inventat în antichitate democrația. În timpurile mai apropiate englezii au creat Magna Carta. În zorii Evului Mediu, pe la 1215, în timpul domniei regelui John. Magnificul document se află expus în catedrala din Salisbury, oraș prin care trece râul Avon. E construită din piatra calcaroasă furnizată de carierele din împrejurimi. Aceasta capătă reflexe argintii în zilele însorite sau tonuri de umbre verzi așa cum am prins-o noi într-o zi ploioasă. Catedrala se mândrește cu o serie de recorduri care fac deliciu turiștilor: construcția a durat 38 de ani (1220-1258); are cel mai înalt turn din Regat – 123 de metri -, deși fundația are doar 1,2 metri adâncime; clopotnița și acoperișul au nu mai puțin de 6400 de tone. La construcția ei s-au folosit 60.000 de tone de piatră și calcar, respectiv 2800 de tone de lemn de stejar. Acestora li se adaugă și cel mai vechi mecanism de ceas din lume, care a ”ticăit” neîncetat de 4,4 miliarde de ori, din 1386 până azi! Catedrala este considerată exemplul clasic al stilului gotic englez timpuriu. Milioane de turiști vin pentru a se reculege în spațiul destinat Magnei Carta. Fotografiatul este strict interzis pentru a proteja prețiosul exemplar expus în Catedrală. Este unul dintre cele patru care mai există în lume. Expoziția permanentă este interactivă și-ți explică, filă cu filă, secretele lucrării. Sigur, acum ni se pare firesc să citim că fiecare om are dreptul la respect și demnitate și că nimeni nu este mai presus de lege dar să facem un efort de a ne imagina cum gândeau conducătorii la 1215. Regele John a respins sub presiunea nobililor documentul după ce își pusese semnătura și pecetea. Dar inițiatorii nu au bătut în retragere distribuind și ”promovând” lucrarea în întregul Regat (ea era scrisă în latină de părintele Elias of Derenham, considerat sufletul proiectului), până când s-a impus drept cartea de căpătâi a nobililor englezi. Principiile de justiție socială enunțate de Magna Carta au fost surse de inspirație pentru Declarația Drepturilor Omului a ONU din timpurile moderne. Era firesc ca ultimele patru exemplare să fie incluse în Patrimoniul UNESCO pentru Memoria Umanității. Circuitul prin catedrala din Salisbury îți procură și alte satisfacții. De-a lungul coridoarelor exterioare am admirat opere de artă, plăcuțe memoriale, steme, efigii și simboluri. Printre acestea am descoperit cu plăcere urmele lui Thomas Cook – fondatorul celei mai vechi agenții de turism din lume, creatorul primelor pachete turistice și promotorul noțiunii de voucher -, ce ne-au reamintit de părintele călătoriilor moderne.
DOINA CONSTANTINESCU
