EGIPT: Obeliscul neterminat, MAPAMOND 2 nr.171

În întreaga lume există, exceptând Egiptul, conform Wikipedia, 19 obeliscuri originale egiptene de diverse dimensiuni și înălțimi. Italienii dețin 11, britanicii 4, iar Franța, Germania, Turcia, Israel și SUA cîte 1.

Razele de soare, raze de piatră

Ca și piramidele din Egiptul antic, aceste monumente verticale (columne de piatră ce se termină cu vârfuri piramidale) erau considerate raze de piatră ale zeului soarelui „Ra”, acestea făcând legătura între lumea oamenilor și lumea zeilor. Ele erau grupate împreună templele, piramidele iar lumea modernă le-a amplasat drept semn al reamintirii unor evenimente istorice sau pentru a marca măreția unor conducători sau națiuni. Importantă este amplasarea lor, astfel încât așezându-te la bază vei observa că sunt coliniare cu traseul soarelui la jumătatea anului. Cel puțin așa afirmă specialiștii.

Totul vine de la Hatshepsut

După scurta paranteză ne reîntoarcem în Egipt unde în urmă cu ani de zile a fost descoperit un vestigiu colosal care a retrezit interesul pentru acest tip de monument. Ajunși la fața locului, reafirmăm că este un vestigiu colosal. ”Monumentul Obeliscului neterminat” figurează în puține programe turistice deși se află în apropiere de Aswan. Șantierul a fost descoperit din întâmplare și după ce a fost curățat de nisip a scos la iveală o uriașă structură tăiată cu o precizie incredibilă într-un singur bloc de piatră. Unul dintre puținele filme dedicate acestei descoperiri de către cercetătorii de la National Geografic – cu care ești întâmpinat în sala de proiecții de la intrare în muzeul-șantier -, îți furnizează informații dar și ipoteze de lucru despre traseul pe care ar fi urmat să-l străbată probabil cel mai mare obelisc egiptean. Uriașa structură, cântărește între 1000 și 1.200 de tone și are o lungime de 42 de metri, deși inițial se vorbea despre 37 (ceva mai înalt decât o clădire contemporană cu circa 10 etaje). Construcția, aflată în zona de nord a carierelor de piatră de la Assuan, a fost abandonată din motive necunoscute. Cercetători afirmă că obeliscul neterminat este din granit, dar prelucrarea lui nu s-a făcut cu unelte metalice ci cu bucăți de dolerit (rocă magmatică, cu o compoziție asemănătoare bazaltului), rocă mai dură decât granitul (Coperta noastră). Însoțitorul nostru ne și face o demonstrație de prelucrare tehnică ce a permis șlefuirea blocului de granit, deși spațiul era foarte îngust. O parte din obeliscul aflat lângă Aswan a fost finisată, în vreme ce porțiunea de dedesubt a rămas atașată de roca mamă. Dar construcția nu a fost niciodata terminată. Cei mai mulți experți consideră că motivul a fost generat de apariția unei fisuri. Alții cred că abandonarea lucrării ar fi fost făcută doarece egiptenii nu aveau posibilitatea la acea vreme să transporte dar și să-l așeze pe verticală. În fine, există și a treia tabără, ce afirmă că părăsirea șantierului ține de credințele și superstițiile egiptenilor antici. Există și cercetători, printre care Chris Dun, autorul cărții ”Advanced Technology in Ancient Egypt”, care sugerează că fisura ar fi apărut ulterior părăsirii blocului de granit. Vorbim de mii de ani în urmă căci se presupune că activitatea de prelucrare a blocului de granit ar fi început în epoca reginei Hatshepsut (din dinastia a XVIII-a, aproximativ între 1507-1458 î.Hr.). Dacă prelucrarea ar fi fost finalizată, obeliscul ar fi fost al treilea cel mai mare de pe Terra.

E timpul surprizelor?

Fără îndoială noi răspunsuri și ipoteze nu vor întârzia să apară. Până atunci însă Obeliscul neterminat va atrage milioane de turiști curioși să înțeleagă o civilizație plină de geniu constructiv. Și să contribuie, cine știe, chiar la terminarea și amplasarea monumentului. Ca să parafrazăm un  dialog din filmul proiectat, ”nu vă grăbiți să plecați din Egipt. Epoca descoperirilor de abia la început”.

 

MARIAN CONSTANTINESCU

 

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Mapamond, Numarul 171 and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*