de Marian Constantinescu
Nu mai e! S-a retras dintre noi într-un noiembrie martor trist al marii plecări. Prietenii îi spuneau Gogu, dar mai ales Bibi așa era cel mai des apelat de către tipografi, ziariști, scriitori toți într-un fel sau altul colaboratori care se intersecta zilnic pe holurile de la etajul 4, din corpul stâng al Casei Scânteii (Presei libere azi). Nu mai e! Asta e. Lumea presei scrise ramâne și mai săracă pentru că bogăția ei e dată nu de hârtie și de tuș, ci de oamenii care au creat-o. Gheorghe Constantinescu alias Bibi, și-a pus amprenta pe paginile cotidianului România Liberă, ca tipograf iar ulterior ca secretar de redacție.
I-a dat verticalitate, dinamică, puls, și o armonie în care fotografia, caricatura și reportajele se îmbinau armonios zilnic. Gheorghe Constantinescu a reușit, atuul profesionistului să creeze acel spirit de echipă pe care am avut ocazia să-l cunosc pe vremea când eram student. Ulterior s-a identificat cu Revista de cultură ”Magazin”, un format popular ce s-a transformat în deceniu 7 în săptămânal de popularizare a științei. 
Aici și-a investit jumătate din viață, talentul, cunoștințele de secretar de redacție devenind unul dintre cei mai apreciați din branșă. N-a fost singurul dar a fost printre cei mai buni. A făcut sport în tinerețe, fotbal mai întâi, apoi tenis de masă. De atunci știa că în orice profesie este important e să te retragi la timp. Și să lași locul celor pe care i-ai format. A plecat discret la pensie înainte de anii’ 90 dar a colaborat cu plăcere la mai multe ziare și reviste apărute în acei ani furioși dar și foarte frumoși. Ultimul său mare proiect, în care l-am invitat să ne coordoneze tot din postura de secretar de redacție a fost Traveller Magazin, revista pe care o aveți în față.
A fost foarte încântat de ocazie, cu care s-a apărat în fața bătrâneții. S-a stins la 92 de ani. A lăsat în urmă amintirile pe care i le purtăm noi familia revistei, noi familia lui. Și amintirea unor oameni în mare parte dispăruți și ei dintr-un colectiv de editori sau colaboratori de nevoie care ar fi putut să umple rafturile unei biblioteci – cu romane, cărți de poezie, volume științifice, de teatru, reviste etc. I-am cunscut pe toți, l-au apreciat toți.
Pe unii dintre ei parcă-i zăresc pe holuri – Octavian Paler, Ion Văduva Poenaru, Coman Șova, Ion Țugui, Dorel Dorian, Victor Kernbach, Ioana Proca, Mirela Roznoveanu, Ecaterina Bătrâneanu, Catinca Muscan, Dumitru Mateuț, Melania Constantantiniu, Adrian Păunescu, Victor Vișinescu, Radu Albala, Tia Peltz, Dumitru Mateuț, George Cușnarencu și câți alții. Ce lume grozavă am avut șansa să întâlnesc!!! Eu Fiul lui.
