Marea Provocare:
SĂ TRECI PESTE PODUL LUI DUMNEZEU
Contează mai puțin din ce direcție vii. Contează foarte mult dacă se întâmplă să te îndrepți spre Ponoarele, primăvara sau toamna pentru că spectacolul naturii încă necălcată în picioare e la fel de colțos și fabulos.
Puținele case particulare, pensiuni ori restaurante de popas sunt dotate cu instalații solare, ceea ce te trimite deja într-un viitor românesc în care rezervațiile naturale vor valorifica în întregime resursele energetice locale. Se întâmplă, chiar dacă nu credeți, în România. Am pornit dinspre Băile Herculane și așa am intrat direct în poveste pentru că de musculosul Hercules se agață și bucăți de legendă ce mișună în jurul Podului lui Dumnezeu. Am putea afirma că Ponoarele se numără printre cele mai încărcate de legende așezări din țara noastră. Mai întâi drumul ce trece peste acest pod natural este parte din șoseaua ce traversează Valea Pragului, legând Drobeta Turnu Severin de Baia de Aramă. Deci n-ai cum să o ratezi ca obiectiv turistic. Ajuns aici localnicii te vor lua în primire cu diverse povești care fac casă bună cu câteva investiții: Un restaurant-pensiune, am remarcat Conacul Boieresc, cu delicioase de plăcinte, cu spații de cazare cochete adecvate turismului de familie, deținător de spații de joacă pentru copii. Administrația locală a simțit că din turism s-ar putea face bani buni deci și taxe mai multe la primărie și atunci s-a zbătut până a reușit să cheltuiască cu folos ceva bani europeni, aceștia transformându-se în Centru de Informare Turistică. Căci în afară de Podul lui Dumnezeu în comuna mehedințeană Ponoarele ai și alte lucruri de văzut și fotografiat. Ți le recomandă broșurile și pliantele furnizate gratuit. Lucru normal degrabă ce au fost plătite de UE în acest scop.
În rucsacul de legende și povești ce dau culoare locului așteaptă să fie descifrate contribuțiile lui Hercule care ar fi făcătorul acestui pod. Astfel el nu s-ar numi întâmplător și Podul Uriașilor. Aici apare în scenă Iovan Iorgovan, în mitologia românească similar cu Hercule, ce se spune că în luptă cu Hidra pe care dorea să o prindă, a tăiat cu sabia o stâncă uriașă. Aceasta s-ar fi prăbușit formând podul de la Ponoare. Hidra ar fi străpuns muntele fugind spre spre izvoarele termale pentru a prinde puteri. Locul mai are legătură cu Dracul care locuia în Peștera Ponoare, loc de unde pricinuia destule pagube oamenilor din zonă. Localnici s-ar fi rugat la Dumnezeu să-i scape de o asemenea pacoste, și cum nici nu cereau prea mult acesta a dărâmat tavanul peșterii ca să-l strivească pe diavol. Asa s-ar fi format… Podul ce poartă numele… lui Dumnezeu. Pe de altă parte nici Necuratul nu a fost atât de negru, pentru că după surparea tavanului, el a găsit o altă ieșire din peșteră. El s-ar fi agățat cu ghearele de dealul din apropiere și astfel au răsărit în apropiere cele două câmpuri de lapiezuri. Altă versiune legată de Dumnezeu îl aduce în prim plan pe călugărul Nicodim. În căutarea unui loc pentru a ridica o mănăstire, înfăptuire pe care o va face ulterior la Tismana, el s-a oprit la Ponoarele. Sătenii s-au speriat că le va lua din pământuri (ceva știau ei, mai ales că erau oameni liberi) și l-au acuzat înscenându-i un furt (ceea ce n-a fost tocmai frumos). Dumnezeu l-a ajutat pe Nicodim să scape de săteni. Surpând tavanul peșterii el a construit Podul lui Dumnezeu deschizându-i drumul spre Tismana.O variantă mai amplă relatează că înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele (ceea ce n-a fost tocmai frumos), să rămână fără pești și să o înghită pământul. Pe cursul ei s-au construit 8 mori, dar aici nu trăiește nici un pește.
Dacă nu vă fascinează asemenea povești apelăm la registrul modern. Inginerii și naturaliștii au căzut de comun acord că Podul Natural de la Ponoarele sau Podul lui Dumnezeu este un pod natural rezultat prin prăbușirea tavanului unei peșteri. În lume mai există asemenea poduri doar în Franța și SUA, dar cel din Mehedinți este singurul deschis circulației rutiere. Podul are 30 metri lungime, 22 metri lățime și 9 metri grosime. În apropiere se află Peștera Ponoarele cu o lungime de 734 metri. Ea găzduiește o colonie protejată de lilieci. Mai aveți la îndemână două câmpuri cu lapiezuri: Afrodita și Cleopatra dar și rezervația forestieră Pădurea de Liliac, care poate fi admirată în luna mai, când are loc Sărbătoarea Liliacului. Mai puteți vizita Bisericuța de sub Stei iar dacă aveți chef de aventură vă așteaptă… Stânca Dracului. Pentru poveștile de la Ponoare căutați-l pe profesorul de română, azi pensionar Dumitru Borloveanu. Pentru restul informațiilor lumești există… internet.
VALERIAN BANU
