DELTA DUNĂRII – La pescuit de aventură, REDESCOPERA ROMANIA nr.160-161

= 355

DELTA DUNĂRII – La pescuit de aventură

E dimineață și pânza apelor s-a ridicat atât cât îi trebuie Deltei Dunării să devină șarmantă, misterioasă și seducătoare. Este momentul când începe unul dintre cele mai frumoase spectacole ale lumii. Pescarii privesc Delta ca pe un rezervor al existenței, cercetătorii ca pe spațiu unic pentru specii floristice ori faunistice. Turiștii, în funcție de așteptările cu care au plecat în vacanță.

UZLINA – Legenda lui Cornel Găină

Suntem la Uzlina. Undeva de pe mal îl aud pe Cornel Găină strigând. ”Hei, gata cu piscina și leneveala. Echiparea, că azi plecați la turism de aventură! Dacă a fost sau nu vorbim când vă întoarceți!” Am mormăit, am bombănit, dar asta-i viața, dacă-i ordin, cu plăcere. Dacă-mi amintesc bine, am și zis înciudat printre dinți ceva de genul, la naiba aventură, aici între ape, unde s-a întâlnit mutu cu surdu. Asta e! Șalupa silențioasă toarce încet în așteptare. Cornel are vreo 6 și a fost printre primii care au introdus acest tip de bărci în Delta Dunării. Omul a devenit o legendă vie pentru că, printre altele, a revitalizat prin investiția sa – e proprietarul complexului Cormoranul – satul Uzlina, care mai avea câțiva locuitori iar acum a ajuns să ofere câteva zeci de pensiuni de vacanță. Prin 2004 în Ghidul României, ediție din colecția ”Blue Evasion” a editurii Hachette, autorii francezi scriau astfel: ”Cornel Găină a făcut din insula Uzlina un adevărat mic paradis”. Și a făcut. A început cu mai bine de 25 de ani în urmă cu o pensiune pentru familie. Prin 2000 a inaugurat un hotel cochet cu facilități moderne iar ulterior, a construit un sat de vacanță cu case alb-albastre, cu acoperișuri de stuf, încadrat de o grădină și o mică livadă. În cunoștință de cauză vă pot spune că două piersici cântăresc peste un kilogram. Ce are asta cu afacerile? Păi are, pentru că numele omului din fața mea este legat de multe momente importante ale turismului post-decembrist. A înființat împreună cu Gheorghe Fodoreanu, Simpa Turism, care a fost una dintre primele agenții de turism private din România. A fost primul președinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), iar înainte de ‘89, a asimilat experiențe parisiene, urmând pe rând o Școală de turism la Club Mediteranee și un curs de publicitate la Havas, una dintre cele mai mari agenții de publicitate din Europa. A fost pe rând directorul Birourilor de turism ale României de la Paris (în 1986 aveam un buget anual de promovare de 4,5 milioane de dolari) respectiv Bruxelles. Revoluția l-a prins la ONT Carpați. Acum înțelegeți cât de vie este această legendă.

LETEA – Legenda lui Omar

Șalupa se desprinde de mal. Motorul toarce simetric. Alunecăm și savurăm liniștea de la începutul lumii îndreptându-ne pe canalele liniștite spre satul Letea unde ni s-a promis o tură de aventură. Care nu are legătură nici cu pescuitul, nici cu vânătoarea de imagini, nici cu gastronomia multiculturală. Hei, glumiți? Ei bine, nu! Letea trece de mai mulți ani prin transformări dictate de nevoi. Oamenii îmbătrânesc, pescuitul nu mai e suficient pentru a supraviețui. Tinerii, câți au rămas, vor să trăiască altfel. Turiștii le bat la ușă și de voie, de nevoie, au început să capete încredere în ceea ce fac. Bine, prima partitură este tot pescuitul. Au apărut la mal șalupe moderne, semn că se fac bani. O pensiune s-a deschis prin 2008, construită cu fonduri europene, alta va apărea în curând. Satul arată însă ca la începutul lumii iar lumea din nordul Deltei și estul comunei C.A.Rosetti, ascunde comori ce se lasă greu descoperite. Dacă porniți spre Letea să nu uitați că: din cele 20 de rezervații din interiorul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în pădurea Letea pot fi văzute circa o treime din totalul speciilor de plante ce trăiesc în România (1830, dintre care 195 de specii de plante medicinale); tot aici se află cele mai mari suprafețe acoperite cu stuf de pe glob și două păduri unice în Europa (Letea și Caraorman) din stejari seculari și liane mediteraneene. Ghidul vă mai poate spune că aria protejată e ocrotită încă din 1930, dar a devenit rezervație naturală în 1938. Pădurea a crescut sub formă de fâșii (hasmacuri) iar între dunele de nisip (înalte de 10-20 metri) veți întâlni formațiuni de stejari de luncă, sacâmi de sute de ani, brumării, plop alb, frasin de luncă, tei alb, dar și zece specii de… orhidee. O frumusețe de junglă. Peste astea au năvălit plante cățărătoare ca vița sălbatică, curpenul de păduri și liana grecească, care oferă pădurii un aspect mediteranean. Printre ele mișună peste 2.000 de specii de insecte, vipera de stepă, dar și vulturul codalb, trei specii de șoim, printre care șoimulețul de seară, pupăza, prigoria, dumbrăveanca, corbul etc.
Ei, hai, nu vă speriați! Ajungeți aici cu jepp-uri transformate în mașini de safari. Ca-n Africa! După ce străbateți vreo patru kilometri pe un drum desprins parcă din deșerturile Nevadei (lipsesc doar stâncile roșii), veți constata că a meritat. Nu veți mai avea nevoie de ședințe de masaj sau wellness. După atâtea zdruncinături veți fi ca noi. Scapă cine poate! Rezervația este bine organizată, cu podețe care formează un drum, ce vă protejează de eventuale… pericole. Excursia vă introduce în cea mai nordică pădure subtropicală din Europa și singura pădure de stejar din lume crescută pe un grind maritim. Pădurea Letea. Dincolo de o parte din ea, după ce veți urca un deal de nisip veți intra într-un deșert de… legendă, cu nisip argintiu, foarte fin. Este locul magic, cel mai misterios din rezervație deși se spune că există multe zone secrete, ce ascund comorile îngropate de pirați ori haiduci. În mod sigur aici a fost cândva marea și a ajuns corabia lui… Omar sau Omer. Ghidul însoțitor încearcă să ne convingă că sub nisipuri se află o corabie, ale cărei catarge au fost văzute în vechime de bunicii ori străbunicii localnicilor, în majoritatea lor ucrainieni. În jurul corabiei lui Omer s-au împletit atâtea filoane încât cel mai bine e să le vinzi pe toate ca pachet de… legende. Ascultați! Documente istorice din lumea turcă, de unde s-ar trage și denumirea de Letea, amintesc de Pașa Nedil, un guvernator al Deltei care avea o iubită – Lete. El a dat numele ei așezării astfel că pe la 1800 era menționată pe o hartă franceză ca Letea, tărâmul hoholilor. Altă variantă, și asta ni s-a părut fabuloasă -, vorbește de un convoi de ambarcațiuni grecești care trasporta semințe. O corabie a fost prinsă de reflux iar pentru a scăpa de greutate, marinarii au aruncat sacii cu ghinde stejar. Cu toate acestea vasul nu a mai putut pleca. Din ghinde s-a născut la scurt timp pădurea Letea. Ce ar purta numele soției armatorului Lethe ( ce înseamnă în greaca veche, uitare sau ascundere). Împotmoliți aici, marinarii au întemeiat aici prima așezare. Veți mai auzi și de un Omer Pașa, căruia i se mai spunea Omer cel Negru. El aștepta câteva corăbii cu soldați pentru a-l înfrânge pe domnitorul român. A fost învins în pădurea Orman Deli, tăiat de Mihai Viteazul pe la 1595, și a murit aproape de locul în care se află azi orașul Negru Vodă (Kara Omer). Și dacă era vorba de pădurea Caraorman? Și iată-ne din nou la Letea.
Luăm drumul înapoi spre micul port al așezării. Nu înainte de a mai privi la caii sălbatici, sau semisălbatici, pentru că localnicii au început să renunțe la creșterea lor. Costă prea mult întreținerea, iar mașinile sunt mai economice și folositoare.
Și totuși poezia naturii rămâne ca și la Lacul (ghiolul) Sărat. O baltă de vreo 200 de metri pătrați cu o adâncime de 3-4 metri, alții spun că vreo 18, puțin cunoscută de cercetători, alimentată permanent de un izvor subteran, cu proprietăți terapeutice miraculoase, care i-a vindecat de boli lumești pe mulți localnici. Unul dintre ei a înfipt pe mal, prin 1970, o cruce cu următoarea inscripție: ”În ziua cînd Hristos a Înviat/ Cine crede cu adevărat/ Prin credință va fi vindecat/ Amin!” De testat.
Ne reîntoarcem la complexul turistic Cormoranul, însoțiți tot drumul de un apus de soare ireal. Pe marginea Dunării, care curge ca viața noastră, de pe o bancă îl aud Cornel, întrebând: ”Mai vreți și mâine?”
”Mâine”, adică numărul viitor, vom ateriza pe planeta… Sulina!

MARIAN & DOINA CONSTANTINESCU

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Numarul 160-161, Redescopera Romania and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*