Pietre cu suflet. Care cresc în fiecare an. Care se mișcă în fiecare anotimp. Nu după soare ci după dune de nisip. Unele dintre ele alunecă de pe dealuri iar prin rostogolire capătă forme aproape… umane.
Par trupuri de copii, de adolscenți, iar dacă ai o imaginație bogată poți vedea siluetele unor nuduri feminine sau chiar ale unor extratereștrii. Armate de pietre care au plecat se plimbă prin istorie de peste 100 de milioane de ani de pe vremea când Oltenia de azi era acoperită de ape. Geologic vorbind, povestea pietrelor care cresc a început cu peste 7 milioane de ani când, spun specialiștii, în zona Costești, unde se află astăzi Muzeul Trovanților exista un vechi fluviu ce și-a creat o deltă în care s-au depus sedimente speciale. Ele au contribuit la crearea unor ”bulgări” de nisip și pietriș. Pietrele care cresc ar fi fost denumite de localnici Trovanți. Tot atât de adevărat este că termenul „trovant” a fost introdus în literatura geologică de către Gh. Murgoci ce l-a folosit în lucrarea „Terțiarul din Oltenia, 1907”. Procesul continuă şi astăzi în interiorul muntelui de nisip şi pietriş de la Costeşti. Prima locație se află pe partea stângă a șoselei ce leagă Râmnicu Vâlcea de Horezu, înainte de intrarea în satul Costești. Într-un spațiu de 100 metri pătrați se află mai mulți trovanți, de diferite forme, unii de cîteva kilograme, alții de câteva tone, în poziții dintre cele mai inedite. De la Costești se poate ajunge la a doua locație mergând pe jos de la panoul informativ, cu date despre acest loc. Ce-a de-a doua e cea mai spectaculoasă, este de-a lungul pârâului, apă care se varsă într-un râu de lângă satul Oteșani aflat circa 16 kilometri de Horezu.
Lucru magic, în România trovanții ”trăiesc” și în vecinătatea altor așezări și zone. În afară de cei de la Costești (județul Vâlcea) îi puteți întâlni în cel puțin 12 locații. Din Dealul Feleacului (lângă Cluj Napoca), Munții Buzăului (la Ulmet), Sibiu (în satul Cașolț), până la Bacău (pe malul stâng al Tazlăului și pe malul stâng al Siretului, în dreptul localității Cornii de Sus), în Munții Berzunți (lângă satul Viișoara), în Călărași aproape de malul Dunării, în nivele nisipoase-argiloase din Munții Mezeș etc.
Cei mai cunoscuți trovanți rămân însă cei de la Costești. În urmă cu mai bine de 10 ani aici a fost înființată Rezervația Naturală Muzeul Trovanților, administrată de către Asociația Kogayon, o organizație nonguvernamentală specializată pe protecția mediului. Rezervația este situată în sudul comunei, lângă Drumul Național 67 Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu. Are o suprafață de peste un hectar și a fost constituită ca rezervație geologică. Deci, atenție, Muzeul este arie protejată. „Costeștiul e singurul loc din Europa unde a fost amenajat un asemenea parc pentru aceste formațiuni geologice. Trovanții de aici sunt impresionanți prin dimensiunea lor, de la doi-trei centimetri până la aproximativ cinci metri, dar și prin forma lor” – sublinia unul dintre reprezentanții Asociației Kogayon. De aceea muzeul a beneficiat și de finanțări europene pentru conservarea și cercetarea acestui spațiu natural fantastic.
Întrebarea care fascinează în continuare zecile de mii de vizitatori care trec anual pe aici rămâne aceeași. Cresc într-adevăr pietrele? Se mișcă ele cu adevărat? Răspunsul este de două ori da. Cresc prin depunerile care pot atinge 4-5 centimetri în circa 1200 de ani. Așa că, mai în glumă mai în serios, puteți observa acest proces și cu… ochiul liber. Și atunci când cresc firește, se… mișcă. Recomandarea noastră – nu ratați o asemenea experiență.
MARIAN CONSTANTINESCU
ALEX BARBU
