Broaște verzi pe pereți și ”Allons manger” la un pahar cu rom, MAPAMOND 1 nr.151

= 174

Cum a ajuns o așezare anonimă Capitala mondială a broaștelor? Nu numai dragostea ci și istoria gastronomiei trece prin stomac. Unde bate ”inima cajun & creole a Louisianei”? Ce gust are friptura de aligator!

Vreți să aflați mai mult? Nu ezitați să ne însoțiți într-o nouă aventură americană. De data aceasta în Louisiana.
Orleans rum 327

Frog City – o chestiune de marketing

Broaște pe toți pereții caselor. Când ai pătruns în inima sudului Louisianei și o iei înspre Lafayette n-ai cum să nu te oprești în ineditul Rayne – alias Frog City. Circa 8000 de locuitori sunt risipiți pe o suprafață de cam 10 kilometri pătrați. Un orășel, ce seamănă cu un studiou cinematografic hollyvoodian, ce are toți pereții clădirilor din zona centrală pictați cu… broaște. Cum s-a ajuns aici! Pe la 1860 localitatea avea cam 600 de locuitori care trăiau în vecinătatea unei zone foarte umede (denumită de americani bayou) foarte bogată în… broaște. Cine a făcut-o celebră? Trei întreprinzători de origine franceză, chef Donac Pucheu și mai apoi frații Weil pe la 1880, încep comerțul extrem de inedit și profitabil cu celebre delicatese ”picioare de broască”. Odată servite în faimosul restaurant new-yorkez Sardi’s ele transformă orașul în ceea ce se numește azi Frog City, denumit ulterior Capitala Mondială a Broaștelor. Ăsta da marketing turistic de destinație!Dar până acolo a fost nevoie de oameni destupați la minte. Producția și livrările au început să duduie. Localnicii au răspuns cu entuziasm acestei nesperate celebrități. Ei au apelat la un artist în vogă Robert Dafford, căruia i-au comandat să decoreze strada principală cu picturi cu batracieni executate manual.

Anul 1946 consolidează reputația localității căci la inițiativa Lyons Club are loc primul Derby al broaștelor la care se atribuie titluri ca ”Frogambasador” sau ”Monsieur Jacques”. Festival a atins în prezent 44 de ediții. Este o plăcere, străbătând orașul, să te întâmpine peste tot statuete sau picturi cu broscuțe, marcaje, semne de circulație, suveniruri… A, da, și sediul ziarului local ”Rayne Tribune” al cărui prim număr ce datează din 1894, își datorează faima broscuțelor și mai ales jurnalistei Myrta Fair Craig care la condus până în 1994.

Cracklin, în varianta Marie Ducote

Și acum ”Allons Manger” căci scopul nostru este de a cunoaște bucătăria ”Cajun” și mai ales să aflăm gustul acestor preparate care onorează orașul Lafayette cu titlul de paradis gastronomic. Așa încât ne lăsăm conduși de Marie Ducote, un ghid de excepție (profesor de istorie) care ne oferă un regal de informații atât gastro cât și istorice. Poveștile ei despre acadieni populație (de origine franceză), stabilită în regiunea denumită azi Acadiana, cu aproximativ 200 de ani în urmă, sunt pline de gust și savoare căci sunt practice: vreți să știți ce este ”cracklin”? Ne oprim la ”Famous Food”, un local de familie unde patronul ne servește la micul dejun ”cracklin” adică jumări crocante de porc. Tot el ne delectează cu câteva melodii interpretate la acordeon în stil… zydeco. Și ne mai servește și ”Boudin” adică mai pe limba noastră… caltaboș fiert sau prăjit. Aceasta este considerată mâncarea favorită a Sudului. Pentru a înțelege în profunzime ce înseamnă ”Laissez les bon temps rouler” suntem ghidați spre alte trei locații din cele peste 25 recomandate în acest ”Cajun Food Tours”. Primul stop în facem la ”Early’s food store”, un magazin unde poți servi zilnic, la prânz, în afară de preparate cracklin și boudin un burger special de pui și celebra lor plăcintă cu piersici. Ai timp să tragi cu ochiul spre vitrinele frigorifice ticsite cu semipreparate pentru acasă: pui umplut cajun, porc cajun & cârnați, jumări etc. Noi ne-am făcut plăcerea de a lua o cutie din condimentul minune al casei. Și ne-am convins de gustul său iute-smoked special. După atâta carne merge o cafea, așa că ne oprin la un local deschis special pentru noi în sfânta zi de duminică. La ”Papa T” unde avem parte de o demonstrație profesională a proprietarului care alături de cafea ne tratează cu ”bread puding” marca ”Papa T” foarte apreciată în zonă. Într-atât încât pentru zilele săptămânii, datorită supraaglomerării cererii e necesar să-ți faci anterior, programare. Deci, avantaj noi! Următorul respiro al turului îl facem la ”Carpe Diem” tot în Lafayette, unde testăm o înghețată ”home-maid”. De aici pornim spre Centrul de informare turistică al orașului de unde pornesc toate excursiile urbane ori în natură. Aici ne distrăm cu aromele emanate dintr-un dulap de bucătărie, unde fiecare sertar ori ușă deschisă degajă arome de condimente folosite la preparatele boudin și cracklin. Nu întâmplător Lafayette, ”inima cajun & creole a Louisianei” a primit numai în ultimii șase ani mai multe distincții pentru gastronomie. ”Best Food City 2011” (din partea USA Today), ”Diamonds in the Rough 2015” (Conde Nast Traveller), ”STS Top 20 Events 2016” (Scott Boudin and Gulf Brew) etc.

La Randol adie briza Golfului Mexic

Experiențele acumulate ne-au pregătit pentru după-amiază cînd am vizitat unul dintre celebrele localuri din Louisiana. 40 de ani de tradiție, nimic fastuos la intrare dar memorabil din punct de vedere gastronomic în interior. ”Randols Restaurant & Cajun Dance Hall” este renumit pentru preparatele din fructe de mare, aduse zilnic din Golful Mexic. Frank Randol se mândrește cu echipa sa care a servit de-a lungul anilor vedete, oameni simpli, alături de președinți americani în exercițiu sau foști. Nu vă vom reproduce meniul dar merită să vă recomandăm dacă ajugeți pe urmele noastre: aligator prăjit, crab prăjit (și în toate formele), chiftele de crab albastru, scoici, creveți crocanți, produse din pui și porc etc. Lista vinurilor te trimite spre dealurile însorite din Franța, Argentina, Australia, Noua Zeelandă și, evident, California. De sutele de sortimentele de bere, nu mai vorbim. Dar merită să vorbim despre, surpriză, dimensiunile uriașe ale porțiilor servite. Așa e în America, totul e mare! Atmosferă ca în filmele alea bune, e susținută de o formație care cântă live, întotdeaua live, muzică zydeco, cajun, country. Cum puțină mișcare nu strică ringul de dans este în permanență plin. Imaginați-vă ceva simplu, atmosfera anilor 60 de la noi, bal la căminul cultural cu Semnal M. De aici vine tot farmecul. Mâncare de top servită în farfurii cu dimensiunile platourilor, pe fețe de masă în carouri roșii, cadru relaxat, oameni amabili etc. Apoi nu veți scăpa ocazia în momentul plecării să faceți la ieșire o fotografie călare pe un aligator din lemn. Firește… o operă de artă.

Despre cină v-am spus câte ceva. Dar ce-ați spune despre un mic dejun, servit a doua zi dimineață la ”Pat’s of Henderson”? Un local cochet care de 50 de ani oferă clienților crab au gratin, creveți umpluți, scoici înăbușite sau coapte, salate și cam tot ce vă doriți. Și evident condimentele și sosurile casei, sunt preparate într-o fabrică proprietate a familiei.

Bayou Rum – tradiția s-a reînodat

Și pentru că toate acestea trebuie stropite ne oprim la cea mai mare distilerie privată de rom din America. Romul este băutura care dă valoare produsului agricol spun localnicii. Noi adăugăm că ne-a ajutat de minune să digerăm mai ușor mesele consumate. ”Bayou Rum” ne întâmpină cu o atnosferă modernă. Este o afacere nouă fondată în urmă cu 5 ani. Cu ajutorul ei a fost reînviată tradiția producerii romului din trestie de zahăr, resursă abundentă în zonă, ce datează din secolul al XVIII. Documentele atestă existența unor distilerii pe la 1751, cu o întrerupere în perioada războiului din 1861-1865 și apoi din 1919, când din cauza prohibiției producția de rom a fost sistată. O degustare a mărcilor fabricii precum și turul distileriei ne-au oferit prilejul de a remarca existența unei picturi murale cu peisaje din mlaștinile Louisianei, care se îmbina perfect cu tancurile și butoaiele unde se prelucrează și păstrează romul. Sortimentele oferite de gazde la testat s-au armonizat perfect cu o gustare tradițională: Darrells Poboy, celebrele sandvișuri în franzele, umplute cu… de toate. De la carne până la salăți. Ceea ce vă recomandă și dumneavoastră. După un asemenea tur gastronomic avem o recomandare. Singurul antidot este… fuga în natură. Pe curând.

DOINA & MARIAN CONSTANTINESCU

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Mapamond, Numarul 151 and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*