Jazzul este contribuţia inconfundabilă a Americii la cultura muzicală a umanităţii. Rădăcinile sale se înfig adânc în extraordinarul melanj cultural.
Astfel sclavii secolului XIX care se strângeau în Piaţa Congo în fiecare duminică, ziua lor liberă, îşi căutau cântecele şi dansau bambula sau calinda, au devenit strămoşii jazzului. Trompeta este istrumentul rege al acestui gen muzical.
Timpuriu prima orchestră apărând prin anii 1890. Dar formaţia credidată ca fiind ”inventatoarea” acestui magnific gen muzical este ”The Red Hot Peppers” care în 1902 propunea acest nou sunet muzical. Începutul secolului XX era foarte intens muzical la New Orleans. Se cânta peste tot, în baruri, restaurante, străzi dar mai ales în Storyville Jazz Salon amplasat în cartierul cu acelaşi nume. Era de fapt un loc al moravurilor libere, stabilimentele în care se produceau muzicienii fiind denumite ”bordellos” sau mai pudic ”săli de sport”. Popularitatea jazz-ului este în creştere, iar ca o picanterie muzicienii cântau după un paravan aşa că performanţele sportivilor erau ferite de ochii curioşi ai artiştilor. Şi muzica a curs decenii prin instrumentele unor nume sonore care au dat strălucire genului şi s-au afirmat aici: unicul Louis Armstrong şi trompeta sa fermecată, Oscar ”Papa” Celestin şi clasica deja compoziţie din 1911 ”Down by the Riverside”, Papa Jack’ Dixieland Jazz Band care a fost prima formaţie ce a înregistrat primul single de vinil în 1917, şi impresionanta Mahalia Jasckson (gospel). Dar 1917 aduce cu sine nu doar participarea americanilor la primul război mondial ci şi închiderea cartierului ”cu credinţă albastră” şi magnificile sale orchestre. Muzicienii se risipesc, îşi caută alte drumuri în întreaga Americă. Cei mai mulţi se îndreaptă spre Chicago şi New York şi da, pe nave, cântând pentru pasagerii vremii, una dintre ele fiind celebra navă cu zbaturi Natchez care face călătorii turistice pe Mississippi. Muzica e la fel de copleşitoare şi azi pentru că fascinaţia nu are vârstă iar dansul, ne-am convins în două din croazierele noastre, continuă să fie, aici la New Orleans, centrul de atracţie pentru tinerii îndrăgostiţi de o lume ce merită descoperită în permanenţă. Celebra Piaţă Congo face parte azi din Parcul Armstrong, complet refăcut după ravagiile uraganului Katrina, dominat de statuia muzicianului.
Şlagărele lumii au rămas coloana vertebrală a comunităţii şi astăzi. Bourbon Street, Basin Street şi localurile lor celebre te magnetizează cu sunetul lor. Atenţie aici se cântă live iar trupele de tineri care ocupă intersecţiile acestor străzi odată cu venirea după-amiezii sunt barometre sensibile care măsoară interesul şi aprecierile… financiare ale trecătorilor. Intâmplător sau nu am constatat că muzica face casă bună cu banii. Într-un raid prin Muzeul Monetăriei (să nu uitaţi că New Orleans a fost Capitala statului) ne-am oprit mai mult timp la etaj unde am fost furaţi de parfumul muzicii. Da, căci clădirea construită în 1835, găzduieşte pe lângă expoziţia permanentă de numismatică şi batere a monezii şi un etaj dedicat istoriei Jazzului în Louisiana. Regele Armstrong este şi aici la putere. A fost un copil sărac, crescut de o familie de evrei. În adolescenţă a mai dat-o şi-n bară făcând şi puţină închisoare, dar în fotografiile ce ne-au fost păstrate descoperim că a fost un mare îndrăgostit de oameni şi de… gastronomie. Se vede după figura lui care radiază de bucurie. Surprizele curg lanţ. Găseşti expuse nu doar fotografii vintage şi poveştile muzicii zydeco, două dintre trompetele cele ale lui Louis (prima şi ultima), o colecţie de instrumente muzicale aparţinând unor muzicieni celebri. Câteva bucăţi dintr-o vioară la fel de celebră, au fost salvate din mâlul adus de uraganul Katrina. N-a mai fost recondiţionată, ci păstrată aşa ca un simbol al luptei muzicii cu stihiile naturii.
Jurnaliştii acreditaţi la IPW New Orleans au avut ocazia de a compara cât de puternică este istoria dar şi prezentul acestei muzici. La Centrul de presă postul de radio WWOZ a invitat şi a transmis live din studioul special amenajat în mijlocul nostru miniconcerte ale unor artişti contemporani preocupaţi de păstrarea bijuteriilor muzicale din filonul jazzului. Organizatorii au dorit să ne ofere de asemenea o zi specială la Teatrul Orpheum. Pe scena acestei clădiri istorice construită în 1918 evoluau trupe de vodevil şi operetă. Grav afectat de uragan teatrul a fost refăcut fiind transformat în sediul Orchestrei Filarmonice a statului Louisiana. Un spațiu cultural deosebit care ne-a oferit în timpul branchului de presă alte minispectacole cu o puternică încărcătură emoţională. Ele au aparţinut artiştilor de la Laughlin Jazz Ensemble, Agno Gospel Choir, Sweet Crude, Hot Sauce Cajun Band, Bamboola 2000, Bruce ”Sunpie” Barnes, Kinfolk Brass Band şi show-ul celor de la Washitaw Mardi Gras Indians. Toţi cântă în centrul istoric al Cartierul Francez în localuri emblematice pentru oraş: Maison Bourbon Street, House of Blues, Preservation Hall one Eyed Jack’s îşi revarsă valurile de muzică în fiecare seară. Conform folclorului local fiecare seară este sâmbătă seară şi fiecare duminică este Noaptea Anului Nou. Iar acestea trebuie sărbătorite prin… muzică.
