Sunt un joc de culori, o defilare cu caracter, cea mai mare paradă ecvestră în aer liber a Europei, o găselniţă istorică transilvăneană la porţile burgului coroanei. Sunt o mândrie a localnicilor şi, cu din ce în ce mai mult sprijin în viitor, vor fi un fenomen al tradiţiilor româneşti.
Sunt Junii Braşovului – un motiv de sărbătoare, în fiecare an, în prima săptămână după Paşti. E greu de definit de unde vine tradiţia Junilor Braşovului. Cronicarii germani ai Transilvaniei medievale vedeau obiceiul ca pe o sărbătoare a venirii primăverii şi o asociau cu rituri străvechi, probabil de pe vremea dacilor. Ştim că Societatea Junilor Bătrâni, unul dintre cele 7 grupuri de Juni braşoveni de astăzi, a luat fiinţă undeva în jurul anului 1877, însă protocoalele de organizare a cetelor sunt mult mai vechi. Tradiţia transmite locurile de adunare, hainele care se poartă, poziţionarea culorilor steagului românesc dar şi ordinea de defilare.
„Ziua de Călări” este prima Duminică după Paşte iar Junii parcurg oraşul într-o defilare elegantă, lină dar plină de caracter şi de nerv. Am urmărit cum se adună dimineața grupurile în piaţa Unirii din Şcheii Braşovului – chiar lângă curtea Bisericii Sfântul Nicolae şi a celei mai vechi şcoli româneşti din Transilvania. Conform unui vechi ”ritual” se încolonează şi pornesc călare prin centrul istoric al Braşovului, coborând pe strada Mureşenilor, pe o latură a Pieţei Sfatului până la parc, şi urcând prin vechea cetate, pe strada Republicii.
În „Ziua de Călări”
Drepţi şi ţanţoşi, mai încruntaţi sau mai zâmbitori, vătafii, urmaţi de stegari şi armaşi, introduc fiecare grup. Junii Tineri cu jachete negre şi nasturi de argint sunt urmaţi de Junii Bătrâni, ce poartă o lentă tricoloră peste piept. Mii de oameni cu mii de telefoane şi camere foto, admiră, filmează, fotografiază. Călăreţii salută publicul cu „Hristos a Înviat” iar lumea răspunde, în valuri, iar şi iar.
Junii Curcani sunt recunoscuți după căciulile negre „cu ţoc” (puţin pleoştite pe o parte) şi ornate cu pene de curcan. Caii Junilor vin de la hergheliile din toată ţara, de la Timişoara, până la Suceava. Unii trec în trap uşor atât de frumos, de parcă se ştiu priviţi şi admiraţi, alţii saltă nervos iar îngrijitorii îi ţin de frâuri. Urmează Junii Dorobanţi cu căciulile sure, model Mihai Viteazul şi Junii Braşovecheni. Caii sunt împodobiţi cu fire şi ciucuri tricolori, care se leagănă cadenţat. Pe sub poarta Şcheilor se iese din burgul coroanei (Kronstandt era numele săsesc al Braşovului) şi Junii se opresc pentru fotografii şi salută din nou mulţimea. Aici, pe strada Prundului nr. 1, Primăria a reabilitat o vilă în stil neoromânesc şi, la începutul lunii mai, a deschis-o publicului ca nou Centru de Informare Turistică a oraşului dar şi ca Sediu al Uniunii Junilor. Cămăşile Junilor Roşiori lucesc de îţi iau ochii, brodate cu fluturi ori trandafiri din paiete iar ultimul grup, cel al Junilor Albiori se întrece în strălucire şi îşi prezintă, galant, căciulile albe. Cetele se îndreaptă, pe străzile din ce în ce mai înguste, spre poienile din afara Şcheilor, către Pietrele lui Solomon. Mii de oameni îi urmează, în ziua luminoasă, albastră şi călduţă, ca într-un pelerinaj. Așa am făcut și noi. Iar ziua a fost norocoasă pentru toți fiind plină de soare și ferită de ploi. Plini de voie bună şi cu gândul la anunţata „serbare câmpenească” braşovenii merg pe jos astăzi cel puţin vreo şase kilometri. Câte unul se opreşte să culeagă de pe asfalt o paetă căzută dintr-un costum de jun, vechi de sute de ani. Nu râdeţi! E de păstrat căci nu oricine pune mâna pe aşa ceva!
La festin „între chietri”
Până la Pietrele lui Solomon – care sunt de fapt niște stânci impresionante, atât prin dimensiuni cât și prin frumusețea lor sălbatică -, e cale lungă dar merită drumul: un râu subţirel străbate poiana în care sunt amenajate chioşcuri de lemn şi bănci pentru picnic. Dincolo de ele se ridică pietrele sure ale muntelui (seamănă cu căciulile călăreţilor). În zi de sărbătoare pentru Juni aici sunt zeci de corturi, micii sfârâie pe grătare iar alte bunătăţuri tradiţionale se încing în ceaune. Te ambiţionezi şi mergi mai departe, urcând pe buza unui defileu. Pădurea, peisajul, aerul curat şi muzica de voie bună ce răzbate până la tine te cheamă mai departe. „Între Chietri” este locul în care, prin tradiţie, Junii aruncau buzduganele. Astăzi se cântă Troparul Învierii, se joacă Hora Junilor iar apoi amiaza este deschisă vinului bun şi gustărilor (de la şunculiţe şi afumături până la ouă înroşite, drob şi cozonac ori pască). La acest capitol al remarcat expunerea gastronomică a grupului Transilvania Hotels & Travel, care a sponsorizat familia Junilor Braşovecheni. ”Am reușit să atragem și turiști și sperăm ca numărul lor să crească de la an la an. Suntem convinși că o asemenea sărbătoare, unică în România, ar merita o recunoaștere la nivel de patrimoniu spiritual imaterial UNESCO. Demersurile sunt în derulare și de aceea am considerat că grupul nostru trebuie să se implice cu devotament în susținerea evenimentului” – ne-a precizat Dan Maria, reprezentantul Transilvania Hotels & Travel.
Grupurile de juni se împart pe sub steaguri, la mesele lungi de lemn. Se închină, curg urări, îmbrăţişări. Aplauzele, pupăturile îmbrățișările şi râsul se pierd printre notele melodiilor tradiţionale. Turiştii se plimbă pe caii de poveste, picură puțin, apoi mai iese soarele. Oricine ai fi ai vrea ca amiaza asta să nu se mai termine. Sărbătoarea Junilor se încheie în Duminica Tomii, pe la 6 spre seară. Traficul se redeschide iar Braşovul, mângâiat de paşii miilor de localnici ce au fost în centru să vadă Junii, îşi reia ritmul obişnuit. Dacă nici anul acesta nu aţi ajuns la Junii Braşovului, în 2017 sărbătoarea cade pe 30 Aprilie!
SÎNZIANA CONSTANTINESCU
