Complexul Miclauseni un dar de nunta, REDESCOPERA ROMANIA nr.162-163

= 300

„Sunt români care n-au fost la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie niciunul” spunea Nicolae Iorga. Parafrazându-l am putea spune că sunt zeci de mii de turiști care trec pe lângă Castelul de la Miclăușeni (amplasat la numai 65 kilometri de Iaşi şi la 21 kilometri de Roman). Dar niciunul nu ar trebui să -l ocolească.

Un indicator greu sesizabil, mascat de perdele de arbori, ne invită să pătrundem pe o alee umbroasă ce duce spre un castel izvorât parcă dintr-o legendă. Cu turnuleţe, dantelării în piatră şi ziduri gălbui. Ansamblul de la Miclăuşeni este format din 3 monumente: Biserica „Sf. Voievozi”, „Buna Vestire” – datând din 1787, Castelul Sturdza – datând din secolul al XVII-lea, reclădit în 1752 şi în secolul al XIX-lea şi Parcul – datând din secolul al XIX-lea. La intrarea în castel ne întâmpină Sebastian Marcoci, administratorul muzeului.
„Castelul a fost ridicat ca dar de nuntă făcut de George A. Sturdza soţiei sale Maria. Lucrările au început în 1880, pe locul vechiului conac, la un an după căsătoria celor doi. Maria era fiica lui Ion Ghica, cunoscutul scriitor şi politician şi avea un suflet de artist, având înclinaţie spre pictură. A pictat ea însăşi pereţii, ajutată de artişti francezi. La mobilarea şi decorarea interioarelor au participat meşteri din Bucovina şi Germania. George Sturdza a făcut eforturi financiare deosebite, vânzând o parte din moşii, iar castelul a fost terminat abia în 1904.”

Art Nouveau și tuneluri secrete
Evoluţia castelului s-a făcut în etape, cu suişuri şi coborâşuri, legate de istoria ţării. În timpul primului război mondial a găzduit un spital de campanie. Pentru alinarea răniţilor aici a concertat şi marele nostru muzician George Enescu. După 1918 castelul şi întreg domeniul au revenit Ecaterinei Şerban Cantacuzino, singura fiică a celor doi, rămasă văduvă de tânără şi fără copii. Ea s-a preocupat de administrarea castelului împreună cu mama sa, până la moartea acesteia în 1937. Castelul a cunoscut o strălucire deosebită în perioada interbelică.

După ce a avut de suferit în urma a două incendii şi infiltrării apei, în anul 2003 castelul a intrat într-un program de restaurare. S-au efectuat atunci lucrări de consolidare şi au fost reconstituite după fotografii elementele decorative pierdute. Piese de mobilier din lemn, în special uşi, ferestre, lambriuri, scări interioare din lemn şi parchetul original au fost restaurate şi conservate în anii 2003-2005”.

Deşi lucrările de restaurare nu au fost finalizate în totalitate, o vizită la castelul Sturdza de la Miclăuşeni vă va încânta. Custodele Sebastian Marcoci, continuă în circuitul său cultural cu relatări inedite: „Castelul a fost construit după planuri inspirate de călătoriile lor în Franţa, Germania şi Austria. În încăperile de acolo era un atelier de ţesătorie, se mai numea camera femeilor, şi e interesant că din interior se putea intra pe o uşă secretă într-un tunel de evacuare ce are ieşirea către mănăstire, în satul Miclăuşeni. Există un proiect să se refacă drumul până la mănăstire. Elementele de originalitate sunt picturile, elementele de feronerie şi tâmplărie şi câteva sobe. Piesele de mobilier sunt majoritatea achiziţii ulterioare sau donaţii.”

Castelul a fost amenajat cu meşteri austrieci, care realizau sobele, tâmplăria sau parchetul, câteodată acesta din urmă oglindind modelul tavanelor, ne mai spune interlocutorul nostru. În 1944 tot castelul a fost ocupat de armata sovietică. Camerele acestea din latura nordică, fac parte din vechiul conac, construit la 1755, tavanele aici sunt ogivale, iar în cămăruţa aceasta a stat Ecaterina (fiica Mariei şi a lui G Sturdza). Baia aceasta se mai numea baia Mariei. Decorurile sunt de inspiraţie orientală pentru că Maria a trăit la Istanbul. În colţ e un lavoar, iar în spatele lavoarului era a doua uşă secretă către tunel. Mozaicurile sunt originale. În castel au fost 21 de sobe, toate mergeau pe acelaşi principiu, iar castelul, fiind tot de cărămidă, se menţinea cald. Pictura castelului face parte din stilul Art Nouveau. Predomină animale fantastice în special şi elemente principale din balzonul familiei: crucea cu şarpele şi leul, pe care l-aţi văzut şi pe exterior“ – mai arată Marcoci.

Cărți prețioase făcute… opinci
„Familia Sturdza era formată din intelectuali, oameni instruiţi, dar în acelaşi timp foarte religioşi”, spune ghidul nostru. „De aceea, aici nu se organizau petreceri luxoase, ci doar nişte serate culturale la care erau invitaţi mari oameni de cultură ai ţării. Strudzeştii deţineau o bibliotecă preţioasă formată din 60.000 de volume, strânse de-a lungul timpului de diverşi membri ai familiei, precum şi mai multe colecţii, astăzi dispărute: de arme şi costume medievale, de bijuterii, piese arheologice rare, monezi, busturi din marmură de Carara şi tablouri în ulei.”

O dată cu începerea celui de-al doilea război mondial vremuri grele s-au abătut asupra edificiului. În august 1944, soldaţii sovietici s-au instalat în castel şi au folosit cărţile pentru foc. O altă parte din cărţi au fost vândute negustorilor evrei din Roman şi Târgu Frumos care le-au folosit ca hârtie de ambalaj. În fine, ţăranii din jur şi-au făcut opinci din scoarţele de piele. Mobilierul şi alte lucruri de valoare au fost vândute de ruşi sau pur şi simplu furate. Regimul comunist avea să desăvârşească mai târziu jaful. „Conştientă că nu mai poate ţine moşia, Ecaterina a hotărât în 1947 să doneze castelul, mănăstirea şi întreg domeniul Episcopiei Ortodoxe a Romanului”. A pus o singură condiţie: înfiinţarea aici a unei mănăstiri de maici. Ea a reuşit să salveze doar o mică parte din lucrurile de valoare de aici, în special bijuterii”.

”Orient Expres” trece prin curtea castelului
Nici după 1989 castelul nu a beneficiat de o soartă mai bună. Centrul de copii a rămas aici până la mijlocul anilor `90. În 2001, întreg domeniul de la Miclăuşeni a intrat în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. După această dată s-au efectuat lucrări de refacere. Apoi castelul a intrat în circuitul turistic. În anul 2003 la castel s-au realizat scene pentru filmul „Orient Expres” regizat de Sergiu Nicolaescu. „Deviza familiei Sturdza este dăltuită în limba latină şi în traducere ar suna cam aşa: frumuseţea străluceşte pretutindeni. Pe un alt perete există şi blazonul personal al lui George Sturdza, înfâţişându-l pe Sfântul Gheorghe, patronul său spiritual.”

Contrastul dintre exterior şi aspectul interior este izbitor. Pereţii holurilor și camerelor poartă semnele distrugerilor repetate şi conţin doar urme din pictura de odinioară. Există proiecte pentru refacerea interioarelor? „Nutresc speranţa că în timp vom reuşi să redăm castelului strălucirea de altădată. Apelăm şi la ajutorul centrului socio-cultural „Sf. Ilie” pentru strângere de fonduri. În acest scop organizăm diverse evenimente culturale, festivaluri. În septembrie are loc un festival de epocă. Folosim o recuzită adecvată pentru a crea o atmosferă de belle époque, specifică începutului de veac XX.”

Un parc exotic și evenimente retro
Familia Sturdza era iubitoare de natură, dar şi de linişte. După 1837, Alecu Sturdza şi soţia sa Ecaterina, au creat o frumoasă grădină în stil englezesc. Astăzi parcul a căpătat o aură romantică semănând cu o pădure naturală, întinsă pe o suprafaţă de 30 de hectare. Vechimea arborilor ajunge până la 150 de ani. Decanul de vârstă îl reprezintă un stejar care se apropie de 4 secole. Există în jur de 90 de specii de copaci, atât autohtoni, cât şi exotici sau ornamentali, cum ar fi ginkgo biloba sau salcâmul japonez.

În vechile acareturi ale castelului au fost amenajate clădirile centrului socio – cultural „Sf. Ilie” aflat sub patronajul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Acestea cuprind pavilionul administrativ, un restaurant cu specific moldovenesc şi câteva camere de odihnă. Aici funcționează și un hotel cu 31 de camere (dotate cu tot confortul, inclusiv acces la internet), aşa încât trecătorii pot să-şi îngăduie câteva zile liniștite de vacanță. Restaurantul dispune de 70 de locuri, iar terasa de vară are 30 de locuri. Complexul oferă o gamă largă de servicii: mese festive, cine tradiţionale, organizare de manifestări ştiinţifice, workshopuri de afaceri, traininguri, tabere educaţionale, concerte, festivaluri etc. Complexul e deschis sâmbăta şi duminica între orele 12.00 – 17.00, tururile fiind ghidate. Vizitarea castelului se poate face şi în cursul săptămânii după o programare prealabilă. Alte informații pe www.miclauseni.ro.

IUSTIN MIHAILOV
ANA MARIA CONONOVICI

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Numarul 162-163, Redescopera Romania and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*