Ninge cu aripi de îngeri în Maramureș, aripi prelinse de pe pereții bisericilor din lemn. Ninge cu coconi căzuți din poveștile iernilor. Greu de aflat câte din tradițiile de aici vor rămâne vii. Marea speranță vine tocmai de la copiii cu obrajii îmbujorați, alunecați parcă din ramele picturilor naive. Suntem ceea ce cântăm, dansăm, bem, mâncăm, respirăm etc. Aici în Maramureș – noi ne-am răsucit drumurile între Baia Mare, Ocna Șugatag, Sighetu Marmației și am alunecat printre bisericile din patrimoniu UNESCO -, toate acestea se dovedesc mai vii și mai actuale pe muchia Sărbătorilor dintre ani. Împreună cu doi promotori de turism Pușa (alături în fotografia editorialului) și Cristian Jakab am încercat să înțelegem cât a reușit să pompeze Maramureșul istoric și cultural în Maramureșul turistic!
Ninge în Maramureș, cu mere și nuci, cu grâu încolțit, cu colaci, cu cozonaci, cu slănină cu ceapă, cu șorici, cu cârnați, cu horincă, cu clopuri, cu opinci, cu costume croite de meșteri populari, din ce în ce mai rare, din ce în ce mai puțini. Unele dintre haine au ajuns să coste cam cât o Dacie Logan. Le vedem deja în muzee și în colecții particulare. Artizanii pun suflet în ceea ce fac. Maramureșul are viața lui, iar lupta dintre tradiție și modernitate are farmecul ei. Turismul invită generațiile X, Y ori Z să deschidă lacătele meșteșugurilor – ce amintesc de moși și strămoși -, cu chei online, cu tablete, cu aplicații mobile, cu Facebook, Twiter etc. Noi vă urăm să călătoriți cât mai mult în lumea… reală. Unde nu ninge cu aripi de îngeri, deși ar fi fost foarte frumos ! La mulți ani, și un 2016 prosper!
MARIAN CONSTANTINESCU
DOINA CONSTANTINESCU
