În piața turistică domnește de câțiva ani buni un set de confuzii care, probabil, sunt alimentate nu atât de rutina ori suficiența instaurată în industrie ci mai ales de instabilitatea economică, socială ori de… emigrarea ideilor.
Marian Constantinescu
Prima confizie are legătură cu evaluarea potențialului clientelei. Toți ne-am dori un turism de lux în care baștanii lumii cheltuie într-un minut probabil cât cheltuiesc o sută de mii de turiști într-o săptămână. Dar dacă statisticile au marje corecte 90% din bogățiile lumii sunt deținute de circa 1% din populația planetei. Dacă industria turistică ar fi calibrată numai pe acest 1%, am asista zilnic la falimente spectaculoase. Făcătorii de turism au observat că principalul dușman al ospitalității sunt proiectele… onirice. Șansa de reușită a unui manager de hotel ori de travel este să se alieze cu realitatea. Majoritatea par să fi optat pentru formula hibrid – trag cu ochiul spre turiștii de lux, ce apar rar, dar fac profit cu turismul de evenimente și mai ales cu cel de masă. Numerele mari sunt câștigătoare. Firește, o parte din aceste sublinieri nu-mi aparțin. Le-am ”prizat” la un simpozion în care un consultant american din branșă a vorbit hotelierilor despre grija față de nevoile clientului. Domnia sa mai arăta că în urma studiilor turismul de familie și cel de tineret se dovedesc per total foarte profitabile. Chiar dacă tariful pe cameră este modest câștigul se obține în zona de consumație.
A doua confuzie face, în continuare, ravagii printre managerii din turism. Mai ales din zona central și est europeană unde Dom’ director autohton se simte jignit doar cu firimituri de… profit. El s-a obișnuit să schimbe două mașini pe sezon și pentru firimituri nu merită să coboare din pat. O fac alții mai tineri, mai agili, mai fomiști, care se rup de muncă pentru acel… mic câștig. Vremuri de criză. Și ea va mai dura. Bugetele alocate pentru călătorii sunt din ce în ce mai modeste dar pretențiile turiștilor sunt din ce în ce mai mari. Culmea obrăzniciei? Depinde din ce unghi privești lucrurile.
O altă confuzie se referă la emigrarea ideilor. Accesul la cultura și informația turistică nu mai este sinecura doar a câtorva sute de manageri. Ca și în alte domenii informația s-a democratizat și ne-a permis să devenim mai dinamici, mai flexibili, mai rapizi. Ospitalitatea nu mai este doar apanajul celor născuți cu asemenea înclinații. Ea se învață, are trucurile ei. Și chiar dacă uneori turistul simte falseturi în interpretare, e dispus să asculte melodia până la capăt. Doar e în vacanță. Și muzica ospitalității e bonus.
MARIAN CONSTANTINESCU
