ROMÂNIA – Ce-ți pune toamna în farfurie !
După ce am străbătut Slovacia, Ungaria și Ucraina echipa de jurnaliști de turism, gastronomie și vinuri, dublată de travel agenți s-a îndreptat spre România unde a trăit noi experiențe tematice. După cum am scris în numărul trecut, acestea sunt promovate și susținute în cadrul ”Carpathian Culinary Heritage Network”. ”Proiectul transfrontalier beneficiază de finanțare europeană și a fost implementat de către ”Tourist Association of Ivano-Frankivsk Region” din Ucraina, în parteneriat cu organizații ori instituții de stat din țările amintite” ne precizează Roman Shevchyk, directorul executiv al organizației amintite. Și acum la drum.
BELTIUG: Fanfare, crame și găluște șvăbești
După mai mulți ani de căutări localitatea Beltiug (32 de kilometri distanță de Satu Mare), a pus la cale un Festival al Vinului bine întreținut cu mâncăruri specifice zonei din care face parte. Detalii despre tradiția vinului se regăsesc cam de 1000 de ani, afirmă organizatorii. Dar cultura vinului a început să se dezvolte în secolul al XVIII-lea o dată cu sosirea primilor șvabi, aduși aici după 1712, de către contele Karolyi. Tradiția a crescut și s-a diversificat. Specificul, zonei, ce însumează circa 1200 de acri de teren cultivat cu viță de vie, este exprimat prin mici producători. Numai în Beltiug există la 690 de case circa 390 de crame. O parte din vinurile de aici ne-au fost prezentate în compania unor produse specifice, printre care cârnatul șvăbesc, lebewurst, cotlete de porc la grătar cu varză acră, găluști și plăcinte șvăbești, preparate după rețete transmise de la o generație la alta. Personal m-a încîntat și ceremonia de sfințire a vinului, spectacolele artistice cu dansuri germane, maghiare, țigănești ori românești, fanfara din Beltiug și rapsozii populari. Aflat la prima ediție Festivalul are toate șansele să crească printr-o mai bună mediatizare și prezentare. Are multe de oferit. Ne-am convins.
ZETEA: ”Mai mult decât o poveste de succes!”
În mod sigur ați auzit de Zetea. Este marca cea mai cunoscută, de băutură naturală distilată, din Transilvania și din România. Părerea mea. Înainte de a intra în Ateliere familiei Zetea cităm o poveste promoțională care exprimă esența locului: ”Aici în inima Transilvaniei, în Medieșu Aurit se află grădina cu prunii cei bătrâni, ale căror fructe albastre se brumăresc din culoarea cerului. Aici, sute de ani, familia gospodarului Zetea, fabrica Țuica, Horincă de Ardeal, făcând cinste tradiției, înțelepciunii și științei de a stoarce lacrimile prunului, aurul de chihlimbar al licorii fermecate.” Magic nu? Vizitarea Atelierelor Zetea a urmat tiparele unui ritual. Cât s-au pus la cale platourile cu aperitive și tocănița de cartofi cu carne, absolut necesare la… testările ce au urmat, am urmărit demonstrațiile lui Silviu Zetea, actualul proprietar, care se află și la primul mandat de primar al așezării. Totul a început pe la 1900. De-a lungul mai multor generații familia Zetea a început să fie foarte apreciată pentru băuturile naturale din fructe, obținute în cazane tradiționale cu foc direct. Procedeele au fost permanent îmbunătățite, dar caracterul tradițional al rețetelor s-a păstrat. După 1989 Silviu Zetea a reorganizat activitatea în cadrul firmei cu dorința de a trasmite generațiilor viitoare secretele metodei ”Zetea”. Pe același filon tată-fiu. Pe un perete al distileriei se află imaginea lui Valer Zetea (1923-1975), care pare că ne transmitea că un pahar de horincă bună, face viața mai frumoasă. Cât de frumoasă? Să vedem. În 2001, pentru prima dată țuica ”Zetea de Transilvania” era premiată cu medalia de argint la Concursul Mondial de la Bruxelles. Au urmat și alte distincții. Silviu Zetea ne spune că este preocupat în continuare de calitate și nu de cantitate și că de aceea produsele Zetea au fost poziționate în ultimii ani pe segmentul de lux și exclusivist. Ele sunt distribuite la foarte multe protocoale, întîlniri diplomatice, în magazinele din aeroporturi, ajungând să fie solicitate în multe colțuri ale lumii. Una dintre vedete – Crai Nou – este o băutură obținută din fructe de pădure, recomandată pentru ocazii speciale. La acest nivel ambalajele sunt personalizate în funcție de eveniment și solicitările clienților. După cum ne spunea la degustarea care a urmat, Zetea se gândește să se implice și în dezvoltarea unui proiect turistic cu finanțare europeană. Încă nu s-a hotărît dar îi este foarte clar că pentru circuitele turistice are nevoie de o bază de cazare. Că va fi sat de vacanță, un complex rural sau un camping pentru rulote – asta rămâne de stabilit. E convins că turismul poate crea o nouă plus valoare băuturilor ce se fabrică aici de mai bine de o sută de ani.
MARAMUREȘ: De la Muzeu la Rodica ”prăjiturica”
Sunt la fel de cunoscute în Maramureș. Și Muzeul în aer liber din Negrești Oaș și Rodica Țiplea din Ocna Șugatag. În primul am vizitat mai multe instalații tradiționale. Cum căutările noastre țineau de gastronomie și băuturi ne-am oprit la muzeu cu un scop anume. Să vedem cum arată, Distileria de țuică. Instalația este formată din toate elementele reprezentative pentru producția de țuică în zona Maramureșului. Directorul muzeului ne-a atras atenția că nu avem în față doar o piesă de muzeu. Ci una care poate oricând fi pusă la produs. Interesantă idee.
De acolo ne-am îndreptat spre Rodica Țiplea, din Ocna Șugatag, botezată de o publicație … Rodica prăjiturica. Nu întâmplător căci în curtea sa e bătaie mare pe prăjituri. De altfel ne-am și inițiat într-un curs de pregătire a prăjiturilor. Femeia e proprietăreasă (are o pensiune), cofetar, om de afaceri. Încearcă în fiecare din aceste ipostaze să dezmorțească comunitatea locală. Ne arată atelierul de patiserie de unde ies lunar mii de plăcinte crețe ori nu, prăjituri cu măr sau brânză, cozonaci cu nucă și câte și mai câte. Are comenzi cu luni înainte – ne spune – pentru nunți de sute de persoane. E mereu prezentă, chiar dacă e obositor, cu produsele și poveștile lor în magazine din zonă dar și din țară. Are mai multe femei la lucru dar e necăjită că o parte din tradițiile preparării prăjiturilor, gemurilor, siropurilor încep să se piardă. Luptă pentru a le păstra. Nu întâmplător o parte dintre creațiile sale au fost recunoscute de către programele de certificare ale UE, drept produse tradiționale pentru județul Maramureș.
Daniela Culic, directorul executiv al Camerei de Comerț și Industrie Satu Mare, ne-a precizat pe parcursul documentării noastre că ”Proiectul la care ați fost prezent este doar unul în care suntem implicați. Deținem un potențial turistic valorificat foarte puțin. Încercăm să creem mai multe evenimente pentru ca oamenii implicați în turism să conștientizeze mai bine atracțiile unice, inclusiv pe cele legate de gastronomie și vinuri. Bine promovate și vândute ele vor genera locuri de muncă suplimentare.”
MARIAN CONSTANTINESCU
Documentare realizată cu sprijinul Camerei de Comerț și Industrie Satu Mare, partener al ”Carpathian Culinary Heritage Network”
