Inchisoare electronica si imbratisarile contra cost, EDITORIAL nr. 109

Două tablouri. Primul este acesta. Asistam de curând la o dezbatere despre comunicarea online versus offline. Mai mulţi tineri analizau cum stau lucrurile pe acest canal iar dintre ei o domnişoară mi-a atras atenţia într-un mod deosebit. Dorinţa ei era să aibă câţi mai mulţi prieteni pe Facebook şi, din cele afirmate, nu se simţea împlinită, decât atunci când va ajunge la vreo 50.000 de… prieteni. Un alt tânăr i-a comunicat că există şi… vânzători de prieteni, iar contra unei sume modice, vreo 20 de euro, putea să-i ofere, aşa la o primă strigare, vreo 25.000. Discuţiile s-au încărcat cu tot felul de dialoguri interesante pro şi contra. Majoritatea au condus spre ideea că nu e bine să absolutizăm vreo formă sau alta de comunicare online. Nu de altceva dar viaţa reală ne oferă numeroase prilejuri de a ne exprima live, cum s-ar zice, în faţa prietenilor reali. În mod sigur, mai puţini decât pe Facebook ori Twiter, dar prieteni reali, nu cifre. Alături de care poţi trăi sentimente, evenimente sufleteşti, experienţe unice ce îţi înnobilează viaţa cu amintiri de neuitat.
            Al doilea tablou mi-a fost creat de o ştire venită din Japonia. Ţară unde  tehnologiile de comunicare au atins un nivel sofisticat care i-a adus la exasperare, aproape de graniţa colapsului nervos, pe foarte mulţi tineri. Drept urmare o parte dintre ei au cercetat şi pus în practică… şedinţe de îmbrăţişări menite, spun ei, să apropie fiinţele umane, să le reîncarce cu starea sufletească de bine, necesară pentru a merge mai departe, plini de optimism, prin viaţă. Alţii, cu înclinaţii puternice spre afaceri, s-au gândit că ar putea să… vândă pachete de îmbrăţişări, pentru persoanele singure care caută  să redescopere căldura sufletească în noi relaţii de comunicare. N-am reţinut tariful, dar ideea era că două ore de îmbrăţişări, erau oferite la vreo 200 de euro. Iniţiativele nu se opresc aici. Mai multe organizaţii şi asociaţii nipone şi-au propus să declare o zi a anului drept Ziua Îmbrăţişărilor. Să stea oare această filosofie la baza unei noi revoluţii? E, cum s-ar spune, o idee demnă de… îmbrăţişat şi în România.

Prieteni reali sau virtuali? Una sau alta, sau poate amândouă. Până la urmă este o chestiune de opţiuni. Devenim ceea ce alegem să trăim. E posibil să ne îndrăgostim de oameni sau numai de cifre? În istorie au mai fost momente în care oamenii au fost trataţi ca numere. Dramele de proporţii, nu s-au consumat în închisori electronice ci în lagăre reale. Ecourile lor nu s-au stins nici azi.

MARIAN CONSTANTINESCU

Doriţi să citiţi toată revista? Abonaţi-vă aici!

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Editorial, Numarul 109 and tagged , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*