LONDRA: JURNALIST PRINTRE CAMPIONI ŞI INELE OLIMPICE
Primul contact cu Londra este cel din aeroportul Heathrow, pe care aveam să-l
revăd de la distanţă de fiecare dată când plecam spre Eton Dorney, locul întrecerilor de canotaj şi caiac-canoe, comparabil ca amplasare cu lacul Snagov. O mulţime de voluntari mobilizaţi la Jocurile Olimpice din capitala Marii Britanii îi întâmpinau pe pasagerii chiar la check out, indicându-le cu extrem de multă amabilitate cum să ajungă la destinaţia dorită.
Dacă vi se întâmplă să ajungeţi în Londra şi să nu întelegeţi ce vi se spune, nu intraţi în panică! Nu aţi uitat limba engleză învăţată în şcoală sau în particular, pur şi simplu, unii londonezi vorbesc o altfel de engleză, numită cockney, în care au tendinţa de a pune accentul altfel decât ştiţi şi cu fraze din care uneori se mai întâmplă să lipsească silabe sau chiar prepoziţii. Uneori mi-a fost mai uşor să mă înţeleg cu londonezi de origine indiană sau pakistaneză decât cu vorbitori de cockney – o engleză care provine dintr-o zonă a Londrei numită East End. Pentru a ajunge de la aeroport la hotel ai două variante, fie cu celebrul taxi londonez pentru care plăteşti în jur de 100 de lire, fie cu trenul, la care biletul costă 17,5 lire. Bref, Londra are o reţea publică de transport fantastică, cu metrouri, autobuze şi trenuri urbane, reţea care face faţă unui oraş cu 12 milioane de locuitori.
După validarea legitimaţiilor de presă care mi-a permis accesul în bazele olimpice şi la Centrul Internaţional de Presă am ajuns la hotelul situat în apropiere de Tower Bridge şi, până la indeplinirea formalităţilor de cazare, am fost servit cu o prăjitură umplută cu cremă de cacao conform sloganului „Our warm welcome starts with a cookie / Urarea noastră de bun venit începe cu o prăjitură” pe care l-am întâlnit şi pe taxiurile care făceau reclamă hotelului. Am constatat că hotelul este amplasat în imediata apropiere a Turnului Londrei şi a celebrului pod Tower Bridge. Ceva mai în amonte, pe Tamisa, se află un alt pod celebru „London Bridge”. În zilele următoare, aveam să mă conving că, din punct de vedere arhitectural, Londra este un amestec de clădiri vechi, tradiţionale şi de clădiri hipremoderniste, precum turnul “30 St Mary Axe” sau Gherkin, aflat, de asemenea, în apropierea hotelului. Gherkin este a doua clădire ca înălţime din Londra, are 180 de metri, a fost construită în anul 2004, este deschisă publicului şi adăposteşte săli de conferinţe, baruri şi restaurante. Din păcate, din cauza programului încărcat nu am reuşit să o vizitez, ca de altfel multe alte locuri celebre din Londra.
În timpul Jocurilor Olimpice pentru transportul oficialilor, sportivilor, arbitrilor şi jurnaliştilor au fost create aşa-numitele „culoare olimpice” pe care puteau circula numai autoturismele şi autobuzele cu însemnele Olimpiadei. Aceste curse speciale, cu un orar respectat cu o stricteţe tipic britanică, au asigurat legătura dintre hoteluri şi Parcul Olimpic, unde se aflau clădirile Centrului Internaţional de Presă sau dintre Parcul Olimpic şi bazele sportive unde se desfăşurau competiţiile. Legitimaţia de acreditare trebuia prezentată la fiecare urcare în cursa specială sau la intrarea în arenele sportive unde jurnaliştii erau verificaţi ca în aeroport.
Stricteţea a fost aşa de mare încât nu aveai voie să intri cu lichide, sticlele de apă trebuind golite sau lăsate în tomberoane. Acest fapt a determinat şi protestul jurnaliştilor cărora, după ce îşi abandonau sticlele cu apă la control, li se oferea posibilitatea de a-şi cumpăra în interior apă la jumătate de litru cu 1,6 lire. Şi preţul berii era destul de ridicat, spre 5 lire pentru un pahar, în timp ce la unele pub-uri de lângă Hyde Park puteam obţine o bere roşie, amăruie, tipic britanică, pentru 2 lire şi un pic. Atenţie, în Londra pub-urile se închid exact la ora 23. Nu trebuie să insistaţi, nu veţi primi nimic după ora închiderii, iar dacă zăboviţi cu paharul de bere după ora 23.15 riscaţi să fiţi amendaţi.
Legat de circulaţia în Londra, prima regulă care trebuie reţinută este ca, atunci când traversezi strada, să te uiţi nu în dreapta, ci în stânga! Apoi, dacă iei un mijloc de transport în comun, trebuie să ţii cont că în Anglia se circulă pe partea stângă, regula fiind valabilă şi la metrou. În ceea ce priveşte transportul cu metroul, costul tichetelor şi abonamentelor depinde de zonele în care doriţi să ajungeţi. Înainte de a merge la casă, puteţi lua de la intrare un pliant cu reţeaua metroului londonez, cu linii specifice şi împărţită pe zone.
În ceea ce priveşte mâncarea, micul dejun servit în hoteluri este extrem de consistent. Puteţi lua omletă sau puteţi comanda ochiuri, la care puteţi adăuga şuncă sau cârnaţi asemănători ca aspect cu cârnaţii proaspeţi de la noi. Există, totuşi, diferenţe la gust, cei londonezi fiind necondimentaţi şi mai dietetici. Tot la micul dejun puteţi servi o iahnie de fasole, cu un sos ceva mai dulce decât suntem obişnuiţi noi, românii. Adăugaţi ciuperci întregi sau roşii la cuptor, diverse sortimente de caşcaval, şuncă şi salam, porridge, produse de patiserie, sucuri, ceai şi cafea pentru a avea imaginea unui copios mic dejun englezesc.
În categoria întâmplărilor deosebite din timpul olimpiadei, aş putea menţiona ziua în care celebrul turn cu ceas Big Ben a sunat atipic, la ora 08.12 pentru a marca începerea Jocurilor. Tot în această categorie aş menţiona ceremonia de înălţare a drapelelor naţionale, „împachetată” într-un adevărat spectacol, cu studenţi la actorie care au dansat şi cântat pe ritmurile unor piese celebre semnate Beatles sau Queen. Cu totul speciale au fost însă spectacolele şi ceremoniile de deschidere şi de închidere a Jocurilor Olimpice.
Am asistat la un eveniment deosebit în Parcul Victoria, lansarea unei cărţi de benzi desenate, în care este prezentată povestea unui copil din Delta Dunării, de fapt povestea vieţii lui Ivan Patzaichin. Lansarea a avut loc în parcul Victoria, în dreptul unui panou cu imaginea marelui campion, în faţa căruia Ivan Patzaichin a oferit copiilor cărţi cu autograf. Indiferent dacă au fost celebrele arene Wembley sau Wimbledon, acolo unde se află un veritabil muzeu al tenisului, cu fotografii ale câştigătorilor, de unde Ilie Năstase nu avea cum să lipsească, ExCel Arena sau O2, terenurile de volei pe plajă, arenele pentru concursurile hipice sau pentru tir, s-a putut vedea interesul pentru sport al britanicilor şi vizitatorilor din întreaga lume. La baza de canotaj de la Eton Dorney au fost amenajate parcări atât pentru autovehicule, cât şi pentru biciclete. Am văzut o parcare de biciclete arhiplină, iar apoi în tribune circa 10 mii de spectatori veniţi să vadă calificările, spectatori care plătiseră 50 de lire pentru un bilet.
Peste tot puteam găsi suveniruri cu însemnele Jocurilor Olimpice, mai scumpe în mall-ul de la intrarea în Parcul Olimpic şi de lângă gara Stradford International sau mai ieftine la mallul de dincolo de staţia de autobuze. Oxford Street este însă locul unde puteţi face cumpărături ieftine şi în care puteţi schimba la un curs bun, nu neapărat cu chitanţă, euro în lire, în case de schimb valutar amplasate chiar în magazine… Cât despre performanţele sportive ale românilor şi ale altor naţiuni, sigur le ştiţi. Căci peste cele cinci inelele care au decorat Londra, amintind de spiritul olimpismului, s-a tras cortina în urmă cu câteva săptămâni.
ŞTEFAN BACIU
PARIS: RITZ S-A ÎNCHIS ! TRĂIASCĂ RITZ !
Legendarul hotel Ritz din Paris, simbolul eleganţei pariziene şi al perfecţiunii, cunoscut pentru decorul clasic şi farmecul său unic, s-a închis. Nu de tot, ci numai pentru doi ani, perioadă în care va cunoaşte un amplu proces de geriatrie hotelieră. Directorul general Christian A. Boyens, a precizat că « este vorba de o renovare fără precedent a unei clădiri ale cărei dotării au rămas neschimbate de peste trei decenii.
Camerele, suitele, restaurantele, barurile, spa-ul, şi să nu uităm celebra şcoală de gastronomie condusă de Ritz Escoffier care activează în hotel, toate vor căpăta o strălucire nouă sub impulsul creativ al Cabinetului de arhitectură interioară de reunume internaţională Thierry W. Despont ». La rândul său preşedintele Frank J. Klein, a subliniat că “Ne-am angajat ca în acelaşi timp să conservăm şi să păstrăm farmecul atemporal ce pluteşte în aer la Ritz Paris. Evoluţia proiectului şi expresiile noii atmosfere cu care vor fi primiţi turiştii din 2014, pot fi urmărite pe site-ul nostru www.ritzparis.com. » Specialiştii în hotelărie consideră că printre motivele reale ale intrării în renovare se numără faptul că hotelul nu a reuşit să obţină parca « Palace », respectiv acerba concurenţă a hotelurilor de lux care s-au deschis la Paris şi concurează pe piaţa de 5 stele plus, cu dotări tehnologice de ultimă oră.
Ritz Paris a fost de-a lungul timpului locul preferat de artişti şi vedete, politicieni, oameni de afaceri, de familii princiare şi multe capete încoronate. Printre ele s-a numărat şi Regina Maria. Proprietar este miliardarul egiptean Mohammed Al Fayed. Camerele complexului au gazduit de-a lungul timpului pe Marcel Proust, (care a scris aici o parte din “În căutarea timpului pierdut”, şi s-a stins din viaţă tot aici), pe Prinţesa Diana (a fost şi ultimul loc unde aceasta a luat masa înaintea tragicei sale morţi), au fost gazda unor filme precum „Love în the Afternoon” sau „The Devil Wears Prada”. A fost şi locul unde s-a format unul dintre marii maeştri ai artei culinare, August Escoffier. Bucătar la Ritz, Escoffier este astăzi considerat o figură legendară a gastronomiei mondiale. Pasionaţii de vinuri au petrecut seri memorabile în crama hotelului dar şi în baruri ca Vendome sau Hemingway, cel din urmă purtând numele scriitorului american pentru că acesta l-a eliberat de nazişti. Ce vremuri eroice ! Sophia Loren l-a considerat “cel mai romantic hotel din lume” iar Coco Chanel l-a ales drept reşedinţă. În ceea ce priveşte structura rafinatei şi bogatei clientele a hotelului ce-i mai mulţi oaspeţi care i-au trecut pragul au fost americani (27%), urmaţi de ruşi (10%), şi britanici (8%).
ANGELA SIMION
_____________________________________________________________
MEMPHIS: O VACANŢĂ CU REGELE ROCKULUI
Eşti un fan Elvis Presley şi încă nu i-ai trecut pragul casei, la Graceland? Anul acesta, al 35-lea an comemorativ, aşteaptă, la Memphis, peste 75.000 de oaspeţi din toată lumea.
Porţile se deschid şi microbuzul intră pe aleea umbroasă a domeniului. Ghidul audio îţi călăuzeşte paşii prin casa lui Elvis iar vocea sa şi cea a fiicei sale, Lisa Marie, îţi povestesc ceea ce vezi. Pardoselile albe, uşile cu vitralii, draperiile aurii sau albastru electric uimesc în suita de camere în stilul anilor 50, 60 şi 70. Se pot vedea cele 22 de maşini ale starului dar şi unul dintre avioanele sale private, botezat Lisa Marie; zeci de costume de scenă, sute de discuri de aur… Graceland a deschis deja trei noi expoziţii pentru ca turiştii care revin aici de zeci de ori să fie surprinşi în continuare.
Una este “Elvis on Tour” – ce marchează 40 de ani de la primirea premiului Golden Globe. Pe lângă fotografii şi filme de arhivă, pot fi văute costumele şi bijuteriile purtate de rege în turneul din aprilie 1972, dar şi premiul în sine. Turul VIP de la Graceland are o nouă componentă, o expoziţie concepută de Lisa Marie Presley: “Elvis…Through His Daughter’s Eyes”. Sunt arătate publicului câteva cadouri făcute de Elvis fiicei sale dar şi fotografii inedite din viaţa de familie. Cea mai mare nouă expunere, “Icon”, este însă dedicată influenţei artistice pe care Elvis a avut-o asupra carierelor dar şi destinelor muzicale ale unor cunoscuţi artişti precum James Brown, Elton John, Wanda Jackson, Bruce Springsteen, Billy Joel sau Ringo Star. Un sejur autentic Elvis înseamnă cazare la hotelul de peste drum de Graceland, Heartbreak dar şi vizite în magazinele de suveniruri Elvis, restaurante şi cafenele dedicate acestuia. Dacă însă vă săturaţi de atâta agitaţie şi strălucire puteţi da o raită de câteva ore şi la casa modestă de lemn din Tupelo, Mississipi, locul în care s-a născut Elvis.
SÎNZIANA CONSTANTINESCU
______________________________________________________
SUA: O NOUĂ PROVOCARE MARCA BRANSON
Fondatorul companiei Virgin Airwais a anunţat că se va implica în investiţii hoteliere. El va crea lanţul Virgin Hotels în parteneriat cu cu antreprenorul Alberto Beeck, acţionar al lanţulului hotelier Diego Lowenstein. Richard Branson a anunţat pentru viitorii trei ani o sumă de circa 500 de milioane de dolari. Într-o primă fază hotelurile vor fi poziţionate în oraşele americane New York, San Francisco, Miami, Los Angeles, Boston şi Washington. Capacitatea de cazare a fiecărei unităţi va fi cuprinsă între 150 şi 400 de locuri iar serviciile oferite vor avea standarde de 4 stele. Clienţii acestora vor fi “populaţii urbane, instruite şi creative, cu un nivel ridicat de pregătire”.
Noua abordare confirmă interesul lui Richard Branson pentru domenii care prezintă perspective profitabile. Afacerile în care s-a implicat Virgin au avut profiluri foarte diferite. Branson deţine un adevarăt imperiu format din 300 de companii cu profiluri de transport aerian, media, telefonie mobilă, muzică, cluburi de sport, dezvoltări rezidenţiale, călătorii şi turism spaţial. Grupul Virgin oferă anual servicii pentru milioane de clienţi prin firme ca Virgin Hollidays, Virgin Mobile, Virgin Megastore, Virgin Cola, Virgin Trains etc. În cadrul grupului lucrează peste 50.000 de persoane din 30 de ţări.
