O provocare: WEEKEND LA EŞELNIŢA
V-aţi săturat până-n gât de aceleaşi drumuri spre litoral sau staţiunile montane? Atunci aflaţi că puteţi petrece un weekend absolut domnesc pe malul Dunării, la Eşelniţa. Adică în inima Clisurii Dunării. Ce să căutaţi acolo? Să vedem!
La un sfârşit de săptămână torid ne-am întâlnit cu Ioan Ciuru, care a ajuns la al patrulea mandat de când conduce comuna Eşelniţa. La Centrul Internaţional România-Serbia, unde se află şi Centrul de Perfecţionare Eşelniţa, primarul şi-a exprimat convingerea că urbea pe care o conduce va avea un cuvânt de spus pe piaţa turistică naţională. În faţa operatorilor şi ai presei de turism el a prezentat esenţa unui program „Weekend la Eşelniţa”, ce beneficiază de finanţare europeană. Prin acesta se urmăreşte creşterea cu 25% a circulaţiei turistice în zonă. Desigur, este mare nevoie de promovarea obiectivelor turistice, majoritatea cu valoare de unicat prin metode de marketing specific. Sună frumos şi chiar periculos dacă ne gândim că o parte din programele turistice sunt tangente cu aventura ce se consumă uneori timp de o zi pe apele Dunării. Să vă fie clar – Dunărea la Cazane este o altă Dunăre, iar atracţiile existente aici au majoritatea o strălucire unică. Primarul Ciuru priveşte cu optimism atingerea acestei ţinte, dar adevărul adevărat este că greul l-au dus şi continuă să-l ducă investitorii privaţi din zonă. Mulţi dintre ei lucreză bine cu instituţiile locale pentru că, oricum am lua-o, scopul este comun şi toată lumea vrea să câştige din turism. Ioan Ciuru zice că „viitorul va fi de partea noastră. Investitorii au construit aici iar noi derulăm fonduri europene în valoare de circa 14 milioane de euro”. Ar fi de dorit ca o sumă mai consistentă să fie alocată pentru publicitarea destinaţiei. Că numai cu o floare nu face primăvară în turism. Au simţit-o şi alţii pe pielea lor.
Doru Oniga – un om cu vână de pioner
Eşelniţa se promovează pe piaţă cu 21 de pensiuni cu circa 300 de camere, majoritatea muc şi sfârc, dotate ca la carte, cu oferte gastronomice pe măsură dar şi cu programe opţionale bine închegate. Lesne de înţeles, ele au ca mijloc de transport ambarcaţiunile locale iar Dunărea albastră este vedeta incontestabilă şi fără vârstă. Ba chiar se pare că a întinerit. Cu ajutorul unor activităţi de PR, care au avut în centrul ei pe Zâna Dunării şi Piraţii din Clisură, cam tot atât de periculoşi ca aceia din Caraibe. Cu diferenţa că ei au jucat rolul de apărători ai Zânei în faţa eventualilor răufăcători. În total însă pe Clisura Dunării sunt circa 40 de pensiuni şi mici hoteluri. O parte fie sunt proprietăţi de familie, fie fac un fel de turism negro-spiritual. Majoritatea le îmbina cu succes pe amândouă. Cei care au avut vână pe pioneri ai locului au simţit că turismul va merge cândva. Aici poţi să te amăgeşti că e locul ideal pentru turismul individual, dar vei constata că reţeta cea mai profitabilă este asigurată de turismul de masă, de grup. Doru Oniga a venit în urmă cu mai bine de 15 ani să găsească aurul turistic la Eşelniţa. La început a dat numai de apă şi piatră. A costat mult prima construcţie care a fost o casă de vacanţă. Cu 11 ani în urmă şi-a deschis uşile pentru turişti. Văzând că apare cererea, a investit în mai multe etape, unele dintre ele fiind dublate şi de fonduri europene. „Până în 1989, în zona Clisurii nu se putea intra decât cu buletinul. Când am făcut prima investiţie, oamenii mă credeau nebun, probabil că şi arătam aşa pentru că toţi investitorii când încep să-şi pună banii şi pielea la saramură în turism, oricât s-ar zice, au o privire ciudată pentru că îşi dau seama că riscă enorm. Aici, eu dar şi soţia mea, am simţit-o din plin. Pentru că turismul este o fiinţă sensibilă”. Doru priveşte spre pensiunea „Steaua Dunării” care oferă azi 18 camere duble, 2 triple, 3 apartamente, sală de conferinţă cu 60 de locuri, un restaurant cu 90 de locuri, terasă acoperită cu 60 de locuri, un loc de plajă cu şezlonguri. Nu se va opri aici. A cumpărat un teren în imediata vecinătate unde va dezvolta un alt proiect. „Concurenţa nu te lasă să te culci pe o ureche. Am proiectat deja un mic Centru sportiv şi de întreţinere care va diversifica oferta noastră şi pentru perioada de primăvară-toamnă. Pot spune că în ultimii 2-3 ani lucrurile s-au aşezat bine. Lucrăm armonios cu operatori de turism interesaţi de programe interne. Avem contracte cu agenţii din Timişoara, Cluj şi din Ungaria. Avem turişti străini care vin în principal pe programe de seniori. Satisfacţia este că o parte revin cel puţin odată şi acest lucru spune ceva. Un alt segment interesant este cel care vine şi organizează conferinţe, simpozioane şi team-building-uri” – mai arată Oniga.
Un loc dăruit de Doina şi Teodor Grigore
Dacă vă întrebaţi cu ce vă puteţi umple timpul într-un mod cât mai relaxant aici la Eşelniţa, aveţi destule opţiuni. Un loc dăruit pe pământ este Muzeul de etnografie, de fapt un muzeu privat, amenajat în casa în care locuiesc Doina şi Teodor Grigore, proprietarii lui. Teodor, un tip comunicativ ne spune că „totul a crescut aici natural, de la sine. De 4 decenii ne ocupăm de acest loc. Cele 4 nepoţele ale noastre au crescut într-o căsuţă de poveşti. Avem colecţii foarte diferite, de la obiecte utile la treburile casnice până la cele necesare la muncile câmpului. Obiectele pentru meşteşuguri, colecţii de chei ori de forme pentru prăjituri – bănăţencele fiind renumite pentru pasiunea de a face dulciuri în casă”. Fiecare obiect are povestea lui, dar cele mai multe sunt grupate în jurul costumelor populare şi a picturilor. Ele sunt zise şi rotunjite cu talent de către Doina, o femeie în care pasiunea pentru frumos n-are vârstă.
Priveşte-l pe Decebal în ochi
Dacă doriţi să puneţi cap la cap aventura şi cultura, cel mai potrivit program este cel de croazieră cu şalupa. Astfel veţi putea ajunge la impresionanta Statuie a lui Decebal, sculptată în stâncă de către o echipă de salvamontişti şi alpinişti, finanţată de regretatul Iosif Constantin Drăgan, apoi la Tabula Traiana, Mănăstirea Mraconia, Peşterile Ponicova şi Veteranii – da aţi citit bine. Să nu rataţi Mănăstirea Sf. Ana, loc unde se odihneşte celebrul ziarist Pamfil Şeicaru, care a şi finanţat construirea acestui loc de credinţă în amintirea soţiei sale. Poate nu v-am convins pe deplin cu cele relatate. Atunci merită să veniţi până aici, măcar pentru a înţelege cum au contribuit investitorii din turism de pe Clisura Dunării, la creşterea suprafeţei teritoriului României, cu câţiva zeci de kilometri pătraţi. Dar asta-i altă altă poveste.
MARIAN CONSTANTINESCU
