SOFI OKSANEN: „Occidentalii nu pot înţelege istoria Europei de Est pentru că nu au trăit-o!”
Sofi Oksanen, s-a născut în 1977. Cărţile ei au fost traduse în 38 de limbi. A studiat dramaturgia la Academia de Teatru din Helsinki şi literatura la universitatea din oraşul natal, Jyväskylä. Prima ei carte, „Vacile lui Stalin” a scris-o în 2003, nuvelă care a propulsat-o pe scena literară naţională. De asemenea este autoarea romanului „Purificare”, ce va fi transpus pe scenă de către Teatrul Naţional Finlandez. Volumul, care rememorează timpuri dramatice, a apărut în circa 40 de ţări. Fiind jumătate finlandeză şi jumătate estonă, ea s-a poziţionat la graniţa culoturală dintre Vest şi Est. În anul 2009 a fost declarată „Personalitatea anului” în Estonia. Sofi Oksanen este, probabil, singura scriitoare din vestică care subliniază faptul că Europa de Vest nu înţelege istoria Europei de Est pentru că nu a experimentat anii de guvernare totalitară. Sofi a avut amabilitatea să răspundă, la câteva întrebări puse de colaboratorul nostru din Phoenix (Arizona).
– În momentul de faţă te afli în mai multe topuri cu romane bestseller întocmite din ţările nordice ale Europei, dar cărţile au fost remarcate de mass-media internaţională. Ai dobândit mai multe premii de anvergură, cum ar fi „The Finlandia Award” şi „Premiul Comitetului de Literatură” din ţările nordice, în 2012. Eşti cel mai tânăr autor care obţine aceste distincţii. Ce presupune să devii un scriitor de succes?
– Să scrie. Nu există nicio reţetă pentru succes. Toţi autorii sunt diferiţi.
– Ce limbă se vorbea în familia ta, tatăl tău fiind finlandez, iar mama estonă? Apropo, câte limbi cunoşti?
– Finlandeza şi estona. Vorbesc engleză, de asemenea, puţină franceză şi suedeză şi pot să citesc ziarul în limba germană. Engleza, franceza şi germana le-am învăţat la şcoală.
– Care este atitudinea finlandezilor faţă de educaţie? Prin ce se diferenţiază ţările scandinave de celelalte ţări din Europa? Ce similarităţi şi diferenţe există între acestea?
– Să o luăm pe rând. Dacă nu provine de la şcolile finlandeze, educaţia nu este apreciată, în general. Prin urmare, pentru un emigrant este destul de dificil să obţină un job mai bun, chiar dacă vine din Statele Unite, Anglia sau alte ţări vest-europene. În Scandinavia avem mare libertate de exprimare, conştientizare a nevoii de protecţie a mediului înconjurător, iar nivelul de „egalitate” este mai mare decât în multe alte ţări. Suedia, Norvegia şi Danemarca aparţin aceluiaşi grup lingvistic. Finlanda este ca o fiică vitregă a ţărilor nordice. Finlandeza este o limbă foarte diferită faţă de suedeză, norvegiană şi daneză. Cu toate acestea, împărtăşim aceleaşi valori: nivel înalt de libertate de exprimare, egalitate etc.
– Ce are unic în Finlanda? Ce locuri merită vizitate în ţara ta? Ce cărţi citesc de obicei conaţionalii tăi?
– Îmi place Helsinki, capitala ţării. Turiştii, de obicei aleg Lapland. De asemenea, unii vizitatori se bucură de faptul că avem patru anotimpuri. Cel mai mult sunt căutate romanele istorice, mai mult de ficţiune decât non-fiction, şi mai mult scrise de autori indigeni decât de autori traduşi. Finlandezii citesc. Finlandezii vizitează bibliotecile, cred, mai mult decât orice altă naţionalitate din lume.
– Ce locuri ai vizitat în Statele Unite?
– Arizona este un loc pe tabla de joc a copiilor. Este foarte popular în Finlanda sau cel puţin a fost, când eram copil. Am vizitat New York City, Pittsburgh, Buffalo, Washington D. C. şi alte câteva oraşe.
– Recent, ai călătorit în România. Ce te-a impresionat ?
– Românii sunt oameni ca toţi oamenii din lume. Mi-a dat de gândit situaţia politică din România, o ţară cu tradiţie în corupţie. Lumea politică este coruptă „la greu”. Oamenii nu votează într-un procent însemnat, pentru că găsesc inutil să voteze. Votul pare că nu are nicio însemnătate. Există locuri interesante de vizitat. Probabil o să mă întorc cu primul prilej ce mi se va oferi pentru a vedea o parte din ele.
OCTAVIAN D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona
