EDITORIAL NR.83 (FEBRUARIE 2011)
Prezentul ne râde în nas
Trist dar adevărat. Turismul şi Agricultura, chiar dacă nu au devenit nici azi priorităţi naţionale decât în declaraţii electorale, sunt marcate de un sindrom comun. Sunt pline de viaţă, au sînge nobil în vene, dar duc lipsă de idei noi, de oxigen.
De aproape 15 ani, ca editori de turism, contribuim la creşterea unei industrii încăpăţânate. Dominată de inerţie ea se înpotmoleşte în mîlul declaraţiilor. Strategi de turism avem destui. Şi „geniul” lor se multiplică la fiecare patru ani. Dacă ţinem morţiş să revenim pe platourile de filmare unde joacă marile puteri turistice mondiale atunci va trebui să-i căutăm pe făcătorii de turism. Şi cum naiba să revenim în piaţă? Cum naiba să-i convingem pe străini că avem pe galantar produse proaspete şi cu gust, când noi vindem pe apucate la extern aceleaşi vechituri lustruite periodic? Asta-i problema – ce noutăţi vinde turismul românesc? Am explorat Grădina Carpaţilor – city break, balnear, munte, eco-turism, rural, Delta Dunării, oraşe medievale şi culturale. Păi asta vinde toată lumea. Recomandările făcute de consultanţii internaţionali nu ne individualizează cu nimic. Sunt doar concepte. Trebuie să ne reinventăm, să lansăm noutăţi pe măsura timpului. Să scoatem din incubatoare oferte turistice reprezentative, cu conţinut şi nume noi.
N-avem apoi nici cum să devenim interesanţi dacă nu atragem cu preţuri bune şi cu o calitate care să împingă industria înainte. Pentru aceasta trebuie create alianţe, grupuri de interese, care să prefaţeze naşterea unor touroperatori naţionali puternici. Nu sunt înnebunit după marile concerne turistice, dar dacă vrei să joci în liga mare a en-grosiştilor atunci trebuie să ai valoarea lor. Ne plângem ca babele că ne sufocă marfa de import. Prezentul ne râde în nas. Nu suntem capabili să ridicăm mănuşa provocărilor pentru că nu mai avem mari producători şi distribuitori de produse turistice, mari operatori de travel ori de lanţuri hoteliere autohtone. Fără contribuţia lor nu vom avea forţa de a obţine preţuri onorabile pe piaţă. Şi la vânzare şi la cumpărare.
Toate ţările din jurul nostru învaţă să danseze turism pe melodii moderne. Noi, ca întotdeauna, cu apetit slab pentru inovaţie, ne vedem de muzica noastră. Nu mai este suficient. E din ce în ce mai clar, puţini turişti se vor înghesui la uşa ţării noastre pentru a ne vedea moacele blazate, chiar dacă bem cu demnitate şi suntem prietenoşi. Nimeni nu plăteşte pentru a vizita umbrele unor amintiri. Poate doar o mână de nostalgici. Şi ştiţi de ce? Amintirile se dau azi, gratis, ca bonus. Ce naiba, până şi fraierii au aflat că ce-i gratis nu se plăteşte.
MARIAN CONSTANTINESCU
