Iordania Petra
PETRA – Roz, Roz, Roz
Ştiu! Când vă gândiţi la viaţa în roz imediat începeţi să fredonaţi cunoscutul şlagăr al artistei Edith Piaf şi vă ia un dor de ducă spre Paris. Există însă şi un alt loc care s-a transformat într-un magnet turistic în ultimul deceniu. Petra. Este, la propriu, un monument fabulos, legat sută la sută de culoarea roz. Se află în mijlocul deşertului iar imaginea de promovare turistică a Iordaniei este concentrată pe clădirea Tezaurului, primul loc care focalizează atenţia turistului.
Când ţi-ai fixat în gând să pleci spre Petra – cunoscut şi ca oraşul roz sau oraşul trandafiriu -, nu uita să-ţi iei aparatul de fotografiat şi să te înarmezi cu cel puţin doi litri de apă. Doar 260 de kilometri, la sud, despart cel mai faimos site arheologic al Iordaniei de capitala Amman şi numai 133 kilometri la nord, de oraşul-port Aqaba. Petra se află lângă oraşelul Wadi Musa. Circulaţia turistică a fost bine stimulată de către declararea acestui vestigiu valoare de patrimoniu mondial UNESCO. În plus, de anul trecut Petra, a devenit una dintre cele 7 Noi Minuni ale Lumii. Înainte de a pleca la drum mai ar trebui să şti că oraşul antic asigură o mare parte din veniturile turistice ale Iordaniei care strânge la buget anual circa 1 miliard de dolari din buzunarul călătorilor. E ceva, raportat la populaţia ţări ce se ridică la circa 6 milioane de locuitori.
Iordania Petra camile
Să nu vă credeţi la Viena!
Ce veţi găsi fascinant aici? Hai la drum! Moştenirea nabateenilor, un popor arab venit din sudul Iordaniei cu mai bine de circa 2.200 de ani în urmă se deschide generos în faţa ochilor turiştilor. E un loc de pelerinaj. Dar nu veţi aştepta prea mult la coadă. La intrare se află clădirea Centrului de Informare Turistică unde ţi se oferă gratuit un pliant tipărit în principalele limbi de circulaţie internaţională. Discret, ţi se atrage atenţia că dacă la sfârşitul vizitei nu mai ai nevoie de el îl poţi restitui în acelaşi loc. Chestiune de educaţie. Pentru că după tine vin alte zeci de mii de turişti care s-ar bucura să aibă un ghid de orientare. Zis şi făcut. Înainte de a intra în oraş comersanţii cu hainele lor colorate te îmbie cu tot felul de oferte. Dacă eşti tare la negocieri iată-te intrat în Petra îmbrăcat ca un localnic. Atenţie, de aici începe marele drum. Spun marele drum, pentru că el măsoară câţiva kilometri, dacă vrei să vezi cât mai multe. Eşti mai comod sau te deplasezi mai greu? Cu numai câţiva dolari, ai propria trăsură, sau o căruţă pe două roţi, cu umbrar. Ei, să nu vă credeţi la Viena! Sunteţi în deşert. Dar caii trag bine, şi în vreo 20 de minute ajungeţi în faţa clădirii Tezaurului. Dacă vă place să călăriţi vă aşteaptă, tot de închiriat, nişte cai pur sînge care în fuga lor îţi crează senzaţia unei răcoriri temporare. Poate doriţi cămile sau măgăruşi. Sunteţi servit.
Iordania Petra vizita
Pe urmele lui Burkhardt
Ajuns în inima Petrei rămâi impresionat. Cum probabil a rămas şi cercetătorul elveţian Johann Ludwig Burkhardt care a redescoperit oraşul în 1812. Nimeni nu a crezut că se poate întâmpla o asemenea minune, mai ales că aşezarea antică a nabateenilor era considerată doar o legendă piedută în… nisipurile istoriei. Burckhardt, bun cunscător al limbii arabe s-a deghizat în musulman şi a câştigat încrederea localnicilor. Ei l-au condus până la intrarea în defileu pe valea Bab as-Sique. De aici se deschide cartea de piatră în ale cărei pagini poţi urmări urmele vieţii săpate în stânci. Fascinaţia locului. Civilizaţii şi culturi suprapuse. Monumentele amintesc de stilurile greco-roman, egiptean ori mesopotamian. Până în inima vechiului oraş trebuie să străbaţi circa 1.200 de metri prin As Siq, un culoar săpat printre stânci înalte de peste 80 de metri. Când ridici ochii te ia ameţeala. Pe stânga şi pe dreapta observi sute de sculpturi în piatră maronie şi bej, ce amintesc de figurile unor zei, de lăcaşuri tombale, de pietre votive. Pe marginile Siq-ului se mai pot vedea încă, şanţurile canalului de colectare, folosit de nabateeni pentru a aduce apa până in inima Petrei. Ploile cădeau cam de două ori pe an dar nabateenii cunoşteau tehnica extragerii apei de la mari adâncimi. Asta le-a permis să poată construi şi locui în oraşul din mijlocul deşertului.
Tezaurul regilor sau al piraţilor ?
Poţi afla şi mai multe dacă cumperi o broşură de la unul dintre copii care te aşteaptă pe stânci. La Al-Khazneh (Sala Tezaurului), te întâlneşti cu geniul arhitectural al nabateenilor care au tăiat în stânci o clădire impresionantă cu o faţadă de 43 de metri înalţime şi 30 de metri lăţime, cea mai elaborată, a oraşului antic. Monumentul îmbina elementele orientale cu cele de sorginte romană. Este locul cel mai fotografiat din Iordania. Stânca este la fel de spectaculoasă atât dimineaţa cât şi după amiaza, interval în care nuanţele de culoare ale acesteia se schimbă în permanenţă. Scopul ridicării monumentului rămâne un mister. Locul adăposteşte morminte regale. Dar denumirea a fost dată de legende conform cărora aici şi-ar fi ascuns piraţii comorile jefuite. Misterul trebuie întreţinut şi apărat. Ca urmare clădirea Tezaurului, este păzită zi şi noapte de soldaţi iordanieni, înarmaţi până în dinţi. Au o privire dură, ce parcă sugerează turiştilor să nu lase mizerie în urma lor. În realitate au funcţie turistică şi fac parte din decor. Ei acceptă cu plăcere să se fotografieze cu toţi copii, tinerii, ori călătorii fără vârstă, care s-au încumetat până aici. Merită toţi o asemenea recompensă.
Religia turistului –800 de scări
Pentru că locul este şi o lecţie vie de istorie aici vin numeroşi tineri iordanieni de la şcoli, colegii ori universităţi. Le-am luat urma pentru că au fost foarte prietenoşi, şi împreună cu ei am pornit spre mormintele şi camerele tombale unde sunt adăpostite rămăşiţele unor mari demnitari nabateeni. Toate sunt săpate în stâncă, asemenea şi Palatului morţilor ai cărui pereţi tociţi, parcă au fost lustruiţi de furtunile de nisip. Ca şi mormântul lui Sextius Florentinus, guvernatorul roman al Arabiei care a dorit să fie înmormântat la Petra. El datează din perioada 126-130. Cei mai mulţi turişti se încumetă, călare ori pe jos, să viziteze şi celelalte vestigii ale complexului. În partea dreaptă a Tezaurului se desfăşoară Aleea clădirilor şi pereţilor roşii care te conduce spre Teatrul Roman. Iniţial a avut 3.000 de locuri, dar după ce a fost lărgit a ajuns să găzduiască circa 7.000 de oameni. O construcţie care vorbeşte de la sine despre viaţa culturală a oraşului şi dimensiunile sale. Amfiteatrul este săpat în stâncă, iar treptele lui mai sunt şi astăzi martorii unor spectacole muzicale grandioase. Concertele se organizează doar de câteva ori pe an deoarece prioritatea o constituie conservarea şi restaurarea vestigiilor pentru generaţiile viitoare. De reţinut. Nu trebui să rataţi nici vizitarea mănăstirii Ad-Deir, spre care te împinge nu numai credinţa ci şi ambiţia ta de turist neaoş, de a urca cele 800 de scări săpate în piatră. Succes!
