Ca orice oraș care se respectă modernul Baltimore (care păstrează aura de lord a lui Cecilius Calvert) conservă cu grijă urmele materiale ale trecutului. Pentru a-i înțelege spiritul eclectic și cordial trebuie să începi vizitarea lui din centrul vechi – Cartierul Hampden.
Aspectul arhitectural este de secol XIX: o arteră cu spații comerciale aflaate în clădiri istorice, colorate și bine îngrijite. 1729 e anul fondării lui.
Ulterior a fost încercat de un cutremur. Dar a fost și a rămas unul dintre principalele porturi ale Statelor Unite. Orașul e pus în valoare de râul Patapsco. Forfota micilor comercianți anunță Târgul de sâmbătă, atunci când e liber la de toate: grătare uriașe (se pun în mișcare tone de carne), spectacole în aer liber, băuturi de vară și evident multă bere, flamingi roz decorativi, de dimensiuni mari care te îmbie să cumperi ”ceva” fără de care nu poți trăi, tablouri, gablonțuri, bijuterii, un Elvis, un Sinatra sau un Clark Cable, toate ies în stradă și te trag de mânecă. Lume ca la iarmarocurile noastre de pe vremuri care caută să cumpere ceva ce n-a văzut, n-a știut, n-a aflat. Noi ne-am dus direct la Shoes & Chocolate, un boutique magazin am spune, unde succesul proprietarei care atrage sute de turiști și consumatori, se bazează pe ciocolata de casă cu arome inedite lămâie, lapte, cocos, cacao, trandafiri și alte plante și fructe, care dau culoare, parfum și gust vieții. Doamna Susannah Siger ne spune că o parte din produsele sale ajung la Washington, New York și în alte orașe americane. Ideea magazinului de pe artera veche a fost pe cât de inedită pe atât de apreciată: ea a asortat ciocolata la o colecție de pantofi, la una de ciorapi multicolori, prilej de a sta pur și simplu la taclale cu gazda. ”Mă bucură că am deschis și afacerea cu ciorapi. Magazinul ne energizează atât pe mine cât și pe asociata mea, un spirit la fel de creativ. Mă bucură că asta se întâmplă aici la Baltimore” – ne spune doamna Siger. Succesul este garantat.
La întâlnire cu ”vedeta”
Cum spre ora prânzului aglomerația devine prea… turistică am optat pentru o croazieră prin Inner Harbor. De pe apă, clădirile orașului ni se desfășoară într-un ritm spectaculos: zgârie nori și Fort Mc Henry, podul emblematic Francis Scott Key Bridge, silueta fabricii istorice Domino Sugar, ambarcațiunile mici și mari, colorate și risipite toate în larg. Modernul centru de Informare turistică pune la dispoziție displayuri pentru orientare dar și pliante ori broșuri cu recomandări despre tot ce ai putea să vezi într-un sejur în Baltimore. Nimeni nu rezistă tentației de a vedea ”vedeta”, adică National Aquarium. Găzduiește peste 20.000 de vietăți care își duc traiul în habitaturi ”naturale”, concepute de către muzeografi și cercetători naturaliști. Multe dintre soluțiile tehnice aplicate au fost premiate pentru ingeniozitate. Plimbarea într-o pădure tropicală este egalată de cea printre pinguini, meduze și rechini uriași, pești colorați și somnoroși (cel mai vârstic fiind unul australian) etc. În toate secțiunile expoziționale ești asaltat de informații electronice plasate pe diferite suporturi dar și de demonstrațiile ghizilor exacți și amabili cu oferirea de detalii pe care le ține la secret… mama natură. La exteriorul Acvariului poți vizita submarine militare, corăbii ale piraților ce te invită în croazieră, și bineînțeles Centru de Informare Turistică (Visitors Bureau) de unde te mai poți alimenta cu noi broșuri (sunt disponibile circa 200) dar și un Oficiu Poștal. Organizarea modernă facilitează turistului o orientare confortabilă. Așa se explică de ce legiunile de turiști, intră și ies rapid de aici, excepție făcând doar cei care au devenit sclavii Wi-Fi, și nu pot trăi fără ”oxigenul” din internet.
O viziune – hrana ca armă
Ne-am documentat și noi. Și am ajuns la concluzia că nu trebuie să ratăm American Visionary Art Museum, despre care unii colegi de breaslă de pe mapamond spuneau că este o instituție dedicată… kitschului. N-am fost singurii curioși, și asta am constatat după lungime cozii de la intrare.
O gazdă deosebit de generoasă s-a dovedit a fi Rebecca Alban Hoffberger, fondatoarea instituției. Ce este American Visionary Art? Un muzeu? O galerie de artă? Un spațiu experimental? O expoziție inedită închinată alimentelor ce au marcat evoluția omenirii? Un restaurant de lux cu oferte organice apreciate? Probabil toate la un loc. Directoarea Hoffberger ne vorbește despre spațiile oferite artiștilor neconvenționali și încă fără cotă la bursa artei. Cu toate acestea Muzeul s-a dovedit de la deschidere a fi un succes. Rapid a devenit un ”must see” al orașului. În fiecare an aici te întâmpină expoziții tematice inedite. Cea vizitată de noi era dedicată mâncării și evoluției obiceiurilor noastre legate de această necesitate; o istorie a ambalajelor, a mobilierului, a felului de a găti… Toate operele de artă aflate pe simeze erau produse din… preparate alimentare neperisabile. Fiecare lucrare era și un mic îndrumar științific. Tot ce are viață pe acest pământ se… alimentează iar deprinderile gastronomice ale lumii s-au dezvoltat după descoperirea lumii noi: Americile de Sud și Nord. Încălzirea globală, efectele asupra omului și naturii, impactul hranei devenită o armă redutabilă în războaie, care sunt secretele ce stau la baza hrănirii unei planete cu peste 7,4 miliarde de oameni, și multe alte subiecte au ”provocat” creativitatea artiștilor. Lucrările permanente din muzeu nu pot fi încadrate în curente. Piesele de referință sunt un Icarus cinetic (vezi coperta), care magnetizează privirile indiferent la care din cele 6 etaje te-ai afla. Balustrada scărilor dar și piesele din curtea muzeului, ne amintesc de alți doi vizionari – Gaudi și Picasso. Muzeul oferă nu doar expoziții temporare ci și conferințe, concerte, acces pentru organizarea de evenimente private sau corporatiste.
În același concept se integrează și restaurantul muzeului (care firește, își asigură resursele materiale nu numai din biletul de intrare). ”Encantada” a devenit în scurt timp, prin creativitatea Maeștrilor bucătari inspirați de tradiție, o emblemă culinară a orașului. Este apreciat și pentru faptul că meniurile aferente sunt realizate din produsele achiziționate de la furnizori privați locali, ce practică o agricultură și zootehnie bio. Kitsch sau artă? Noi n-am întâlnit decât artă.
Dacă fantomele au recita poezii
Și pentru că merităm, ca să amintim de o reclamă încă în vogă, ne luăm și noi după turiștii înfometați. Și ne oprim în port, la unul dintre cele mai populare localuri, celebrul Phillips Seafood. Soarele începe să apună și în spectrul văpăilor de lumini care se topesc în ape, încercăm să înțelegem de ce este acest restaurant renumit în întreaga Americă pentru preparatele sale de crab. La crabi ajungem mai târziu când se aprind luminile teraselor dar mai ales după ce ai aprofundat lecția despre cum se mânuiesc ustensilele cu care vei desface și consuma carnea fragedă din interiorul crabului. Mai multe tinere te urmăresc și te corectează. Între timp vin ”aperitivele” – adică scoici, creveți, pui prăjit crocant, porumb copt, salate la pachet cu orchestra ce se lasă încet în lumina serii cu melodii dansante. Acum e momentul apariției crabilor copți (nu uitați că Baltimore e lider național la capitolul crabi albaștri și scoici), turnați pe mese din saci de hârtie. Măcelul, vorba vine, poate începe. Totul e eco și cu respect față de natură. Ne delectăm dar mai avem încă ceva important de făcut. Ne mână curiozitatea. Ce fantome bântuie orașul? Stafiile turiștilor obosiți nu se pun la socoteală. Locul de pierzanie și întâlnire se numește Fell’s Point, ticsit de baruri, răufăcători, păsări de noapte în căutarea unui posibil parteneriat, pirați și alte povești asezonate cu condimente turistice. Ghidul nostru pare coborât dintr-un asemenea scenariu. Cu barbă albă, costum negru, baston, pălărie, cu timbru profund și nuanțat ne-a purtat prin noaptea fantomelor care trec frecvent prin Fell’s Point. Fantome n-am întâlnit dar poveștile au curs en-gros. Desigur hitul serii a fost povestea lui Poe. A poetului Edgar Alann Poe care s-a stins din viață la Baltimore în 1849. Ghidul ne-a mobilizat în fața localului unde scriitorul obișnuia să-și petreacă serile și nopțile bând și citind din poeziile sale. Poate din ”Corbul”, ”Annabel Lee”, ”Un vis într-un vis” etc. După cum am constatat și azi locul este supraîncărcat de cultură și băutură, rămânând plin ochi până spre dimineață sub pălăria amintirilor lui Poe.
Atracții turistice? Mai sunt multe în Maryland. O parte din ele veți găsi în numărul următor.
DOINA CONSTANTINESCU
Mulțumim pentru sprijinul logistic acordat US TRAVEL ASSOCIATION și VISIT BALTIMORE
