Cuvintele lui Pindar te incită să cauți ”ce anume” a produs această revelație căci orașul contemporan pare înscris în rama banalității universale a turismului: culoare locală, istorie, oameni și tradiții, mese copioase, suveniruri.
Totuși, acel ”ceva” este atât de pregnant încât te va fermeca. Cu nici 60.000 de locuitori Agrigento ofertă vizitatorilor popasuri regale. Căci pe ”Tărâmul Zeilor” se află minuni ale lumii antice ale căror origini se regăsesc începând cu sfârșitul secolului al VI-lea înainte de Cristos!
Templul lui Giove – un magnet
Nici nu îți imaginezi când ajungi în Sicilia că vei avea parte de ”Valea Templelor”. Complexul muzeal de la Selinunte (sau Valea pătrunjelului sălbatic) se vede de la distanță iar siluetele elegante ale diferitelor temple se ridică spre cer din pământul cărămiziu-roșcat. Pentru ca să intri măcar într-o parte dintre ele îți trebuie cel puțin o jumătate de zi pentru a străbate calm aleile pietruite ale orașului antic și a contempla volume arhitectonice conservate generos în timp. Sigur, restauratorii au muncit cu devotament pentru a păstra mari fragmente ale civilizațiilor greacă și romană. De oriunde ai începe vizita vei fi atras ca de un magnet de Templul lui Giove (Templul lui Zeus Olimpianul) cel mai impunător din acest ansamblu monumental. Specialiștii îl consideră a fi cel mai mare templu doric al lumii antice. Minunatele sale fresce erau susținute de ”atlanți” – oamenii-coloană. De altfel unul dintre ei se odihnește într-o vale acoperită de pătrunjel verde. E vorba doar de o copie decorativă, originalul fiind protejat și conservat în spațiile Muzeului regional de arhelologie găzduit de Mănăstirea San Nicola. Templele păstrate până azi, mai mult sau mai puțin întregi, au povești proprii. Cel al lui Jupiter este neterminat, al lui Hercules este în vecinătate, din cel al Junonei susținut de 35 de coloane au rămas doar 25. Restul clădirii pare aproape intact. Și Altarul de sacrificiu e purtător de legende. Cele 4 coloane antice marchează stinghere parcă, locul unde se înălța Templul Dioscurilor (celebrii frați Castor și Polux). Însă imaginea care ”punctează” în obiectivele aparatelor de fotografiat este cea oferită de Templul Concordiei. El domină de pe vârful unui mic deal, un spațiu natural, iar cele 34 de coloane parcă susțin linia orizontului. Toate par a semăna cu o proclamație a nemuririi.
Valea Fermecată – Patrimoniu UNESCO
Pe această Via Sacra se află și Templul Demetrei, mama Persefonei, răpită de Hades și dusă în lumea subpământeană, de dincolo. Fiecare zonă a Complexului monumental de la Agrigento te poartă prin istorie dar și printre vestigiile lăsate de greci, arabi, cartaginezi, romani etc. Dacă vă mai rămâne o rezervă de timp merită să vă îndreptați și spre Grădina de la Kolimbetra, zonă protejată de Fondul de Mediu Italian. Aleile bine organizate sunt umbrite de livezile de citrice, sălcii, plopi, tamarini etc. Ele sunt irigate după tehnicile utilizate de către vechile populațiile arabe.
Valea Templelor, denumită și Valea Frumoasă ori Valea Fermecată, este recomandată drept unul dintre cele mai fascinante itinerarii arheologice din Sicilia. Monumentele de aici au fost edificate pe ruinele cunoscutei colonii grecești de la Akragos. Tot complexul face parte din patrimoniul UNESCO. Orașul contemporan este departe de gloria istorică, fiind dominat de blocuri cu linii muncitorești, de o populație îmbătrânită care ține cu dinții de vechile tradiții și întâlnirile de după-amiază din piața centrală. Privit din altă perspectivă Agrigento pare monumental, fiind cocoțat pe stânci și înconjurat de prăpăstii și conectat la civilizație de lungi viaducte, poduri și autostrăzi. Construcția unora dintre ele, asta ca să se știe că nu suntem singurii din lume, s-a oprit la jumătate chiar deasupra unor prăpăstii. Altele stau suspendate și neconectate deoarece măsurătorile se pare au fost greșite cu câțiva metri. Gurile rele spun că ar fi mâna mafiei. Iar noi ce să mai zicem: fiecare cu mafioții lui din… drumuri și poduri.
Pirandello și 24.000 de documente
Dar din acest loc se trage renumitul filosof antic Empedocle. Tot aici a văzut lumina zilei celebrul dramaturg italian Luigi Pirandello. În urmă cu câțiva ani autoritățile locale s-au gândit să diversifice oferta culturală și turistică a orașului prin crearea unui nou punct de atracție – Casa Memorială Pirandello. Merită să vedeți muzeul amplasat pe o colină a orașului într-o casă cu două etaje ce trimite la arhitectura secolului XVIII. Curatorii instituției s-au aplecat cu mult devotament și aplicație pentru a ”repatria” în incinta casei familiei tot ceea ce s-a putut recupera și valorifica din moștenirea pirandeliană: manuscrise, scrisori, cărți, fotografii, acte fiscale, obiecte personale, mobilier. Parcurgând sălile descoperi o parte dintre cele mai relevante documente. Două dintre obiecte, cu o valoare inestimabilă sunt Marele Colan al Academiei Regale Italiene, ce i-a fost decernat în 1929 cu ocazia acordării titlului de Academician, respectiv un vas antic grecesc, foarte vechi ”Kelebe” ce datează din perioada 470-460 înainte de Cristos. Moștenit de la tatăl său în 1924 acesta a devenit urnă funerară, cenușa scriitorului fiind adăpostită în el conform dorinței acestuia. Monumentul simbolic al lui Pirandello – creat în 1961 de sculptorul Marino Mazzacurati -, e amenajat sub pinul singuratic din apropierea casei. Un spațiu foarte frecventat al Muzeului îl constituie Biblioteca dramaturgului. Ea reunește 24.000 de documente originale din toate domeniile artei: teatru, film, reviste de specialitate, scrisori ale unor personalități culturale, fotografii cu portrete feminine ce trimit spre povești de dragoste, dar și o sală de conferințe modern echipată, unde se organizează diverse evenimente culturale.
Din anul 1952 casa natală, strada și parcul în care este amplasată au fost declarate parte a Patrimoniului național și au intrat în posesia Regiunii Sicilia. După ce străbați acest spațiu cultural simți nevoia să recitești ”Căruța cu paiațe” sau ”Să-i îmbrăcăm pe cei goi !”. Prea multe șanse de a vedea aceste piese jucate pe scenele teatrelor noastre nu se întrevăd la orizont. Deși Pirandello era un favorit al regizorilor și actorilor români înainte de ‘89. Dar asta-i o altă poveste!
DOINA CONSTANTINESCU
