Trenuri de poveste in muntii Carpati, REDESCOPERA ROMANIA nr. 139

Chiar dacă nu sunteți pasionați de turismul feroviar sigur ați auzit de  celebra ”Mocăniță” de pe Valea Vaserului, din Munții Maramureșului. E, se pare, un unicat european. Mai puțin cunoscut e fratele său ucrainean ”Tramvaiul din Carpați”, din Vyhoda (regiunea Ivano-Frankvisk).
Între județul Maramureș și zona amintită e o aruncătură de băț de cam… 50 de kilometri. Ele au în comun două dintre ultimele trenulețe funcționale ce circulă pe linii cu ecartament îngust, un patrimoniu cultural și natural apărate de crestele Munților Carpați. Cea mai sustenabilă valorificare a acestora nu aparține, cu siguranță, exploatării industriale a lemnului ci  industriei turistice.
Train Valea Vaserului 4

Cînd vorbim de produse ce pot fi dezvoltate la nivel transfrontalier rețeta pare că va avea succes. Sunt aspecte la care se gândesc și specialiștii ucraineni de la ”Tourist Association of Ivano-Frankivsk Region”, organizație condusă de Roman Shevchyk, o mai veche cunoștință a revistei noastre. Programul transfrontalier ”Mocănițele din Carpați” se încheie chiar în această lună. El beneficiat de finanțare europeană și are ca parteneri Administrația de stat a regiunii, Consiliul Local al comunei Vyhoda și Administrația Rezervației Naturale Munții Maramureșului.

Mocănița de pe Valea Vaserului

Toate amintirile întipărite în memorie se leagă de o experiență montană… exotică. Ruta forestieră pe care am străbătut-o are aproximativ 60 de kilometri dar traseul turistic este de circa 20 de kilometri până la stația Paltin. Calea ferată cu ecartament îngust (amenajată între 1924-1932, în perioada Imperiului Austro-Ungar) este parte dintr-un patrimoniu tehnic unic. Administrată de Căile Ferate Forestiere (CFF) Vișeul de Sus ea este considerată ultimul vestigiu funcțional pe care mai circulă trenuri trase de locomotive cu abur. Sunt încă folosite la transportul lemnului din munți. Cam în ultimii cinci ani activitățile turistice au început să devină o bună concurență a activităților industriale. Prin 2010 călătoreau pe Valea Vaserului și vizitau Gara, circa 18.000 de turiști. Anul trecut au sosit aici circa 30.000.

O parte dintre curioși au venit din Germania, Italia, Austria, Ungaria, Franța, Polonia, Elveția. Dar și din Taiwan, Hong Kong, Ghana ori Islanda. După cum ne spun rangerșii Cristina și Vlad, de la Rezervația Naturală Munții Maramureșului, în acest an e posibil ca numărul lor să depășească 40.000. Mulți au călătorit cu garniturile turistice trase de locomotivele ”O&K” (a fost construită în 1910 și e cea mai veche din patrimoniu), ”Krauss” (1921), și alte 5 locomotive fabricate la Reșița între anii 1953-1955. Dacă ne raportăm la populația orașului Vișeul de Sus (circa 15.000 de locuitori), ne dăm seama că turismul poate aduce mari beneficii comunității locale. Și asta se vede cu ochiul liber. Au apărut spații de cazare moderne, hotelul ”Gabriela” (săli de conferințe, de evenimente, centru Spa etc) anunțând timpul unor alte generații de călători.

Ei au, de câteva săptămâni, ocazia să afle despre Mocăniță și Valea Vaserului și de pe platforma digitală a Google Cultural Institute, ce ofera accesul la patrimoniul cultural-istoric a celor mai importante locuri din lume. Călătoria durează circa 6-7 ore. Un bilet dus-întors costă echivalentul a 12 euro. Mai trebuie să știți că în 2011 a fost amplasat în Gara CFF Viseu singurul tren-hotel din Romania – Carpatia Express. Nu circulă, iar o noapte de cazare într-un compartiment dublu costă 64 de lei.

Tramvaiul de la Vyhoda

Cu circa 3.500 de locuitori Vyhoda se prezintă ca un orășel de buzunar. Cu toate acestea a trecut prin vremuri grele. După ce a fost privatizată cu mari investitori Fabrica de prelucrare a lemnului a intrat în faliment. Cum? Numai ei știu! O asociație de oameni de afaceri ucraineni au repus-o pe picioare și de atunci lucrurile merg ca pe roate. Cel puțin așa susține Matseliukh Mykhailo. E primarul așezării din 1998. A fost reales la fiecare 4 ani. Circa 700 de locuitori lucrează la Fabrica de pal melaminat ”Uniplytu” și încă vreo sută la o întreprindere de lacuri și vopseluri.

Adăugând pe cei din administrație, sistemul sanitar, învățământ, ne dăm seama că primarul spune adevărul: orașul e în căutare de forță de muncă. ”Tramvaiul din Carpați” are legătură cu toate acestea. El a fost folosit ca mijloc de transport până prin anii ‘60 când au fost introduse pentru transportul lemnului, funicularele forestiere. Practic, Mocănița din Carpați și-a încetat existența prin 1990. Linia cu ecartament îngust (770 milimetri) a fost construită de întreprinzătorul austriac Leopold Popper von Podgari în secolul al XIX-lea pentru a fi folosită la transportul materialelor lemnoase din munți către unitățile de prelucrare.

Pe la 1890, exista o linie ferată de 3 kilometri ce furniza materiale gaterului din comuna Vyhoda, primul din această parte a Carpaților. Mocănița era trasă pe atunci de cai. Mai târziu au fost înlocuiți de locomotive cu abur. Baronul austriac a făcut o avere fabuloasă și cu o parte din ea și-a construit în 1855 o reședință de vară. Chiar și când era în paragină, tot amintea de stilul vilelor elvețiene.

Proiectul ”Mocănițele din Carpați” a prevăzut și reconstruirea fostei case unde a locuit fondatorul austriac. Acum ea se învecinează cu Primăria și centrul orașului Vyhoda. În clădirea restaurată va funcționa ”Centrul patrimoniului mocăniței din Vyhoda”, care alături de Tramvaiul din Carpați va deveni atracția turistică nr.1 a regiunii. Lucrările sunt susținute de conducerea Fabricii ”Uniplytu”ce și-a propus să finanțeze și amenajarea unei gări turistice dotată cu toate facilitățile. ”Am învățat foarte multe de la colegii noștri români. Ne-am inspirat și am pus în practică și la Tramvaiul din Carpați o parte din experiențele trăite de aceștia.

Nu avem locomotive cu aburi ca pe Valea Vaserului. Folosim un automotor modernizat care tractează vagoanele. O parte dintre ele au fost salvate de la cimitirele de fier vechi. Le-am restaurat și acum sunt funcționale. Unele sunt acoperite, altele descoperite. Noi le spunem vagoane cabriolet. Avem încă foarte mult de lucru, dar potențialul pentru programe turistice este uriaș” – ne spunea directorul Tramvaiului Yatskiv Liubomer, o adevărată enciclopedie vie.

El a fost ghidul călătoriei noastre care a avut stații de poveste la Izvoarele minerale (Naftusya e o apă magică), la horinca îndulcită cu miere, în țara ”Pinului Pitic”, a magicii rezervații în care crește floarea… Noroiul mlăștinos, dar și la Complexul balnear. În urmă cu decenii aici era locul unde vedeau pentru refacere și recuperare cosmonauții sovietici.

MARIAN CONSTANTINESCU
FOTO: VASILE COSTRUȘ

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Numarul 139, Redescopera Romania and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*