SIMPLY – ROUTE 66, MAPAMOND nr. 132

SIMPLY – ROUTE 66

Să fie clar! Toate drumurile moderne americane au o… ”mamă”! E celebrul Route 66 alintată și răsfățată drept ”Mother Road”. Evident, au și un ”tată”, locul de naștere al acestei legende vii fiind fascinanta metropolă Chicago. Dacă ai ajuns la Chicago este imperativ necesar să-ți faci o fotografie la intersecția drumurilor de unde pornește celebra șosea. Pasul următor,  făcut și de noi, este să pornești într-un periplu de-a lungul acestei rute. Am ales traseul clasic, încărcat de istorie și misterioase povești, unele dintre ele cândva adevărate.
Route 66 Caterpillar 1024

PONTIAC – întreabă și de Bob

Ne-am îndreptat spre Pontiac, localitate emblematică pentru istoria vizuală a șoselei noastre. Aici se află cea mai mare pictură murală reprezentând Route 66 semnată de artistul american Bob Waldmire. Lui i se datorează de altfel și desenului mărcii recunoscută pe întregul mapamond. Nu există bar, berărie, restaurant, hotel, aflate la șosea să nu expună un astfel de trofeu ori marcaj vizual. Dacă nu ești 66 Route nu te cunoaște nimeni și ai șansa să rămâi pe… drumuri. Vorba vine… În plus, chiar dacă e posibil să nu credeți, această siglă reprezintă inelul cu diamant, ”visul” oricărei femei! Dacă în timpul vieții a fost considerat un excentric Bob a dobândit o faimă postumă uriașă. Așa încât magazinele cu suveniruri fac bani frumoși după replicile și copiile lucrărilor sale. Route 66 Association of Illinois Hall of Fame Museum gestionează cu profesionalism toată această moștenire. Sunt conservate și expuse publicului autobuzul și rulota care i-au folosit artistului drept casă și atelier. Pontiac, o localitate cu aproximativ 12.000 de locuitori, suprinde prin respectul acordat moștenirii istorice. Orașul, fondat de constructorii căii ferate americane pe care circulă AMTRAK, oferă turiștilor ocazia de a vizita și un muzeu al automobilului. Cele 15 mașini de epocă reflectă imaginea elegantă a mărcii Pontiac și nu numai. La fel de atractivă este colecția de ceramică. Nu mai vorbim de suveniruri. Știați că ”Pontiac” este numele șefului tribului indian stăpân cândva pe aceste locuri? Expoziția este dominată de reprezentarea lui sculpturală. Dar surpriza cea mai mare este oferită turiștilor de un ansamblu al artiștilor amatori, voluntari ai muzeului, care vin cu plăcere, de câte ori sunt solicitați, să susțină un mini-spectacol de revistă, retro anii ‘60, plin de nerv și veselie. Viața bate filmul! Niciun turist nu rămâne simplu privitor căci ritmul muzicii, vrei nu vrei, te trage spre vârtejul dansului. Deh, ăsta-i Rock and Roll-ul. La final după o asemenea zbânțuială a trebuit să ne refacem forțele la un restaurant din apropiere. Nu înainte de a le mulțumi animatorilor, unii dintre ei trecuți de…70 de ani. Cum altfel și restaurantul trebuia să fie unul faimos. Cozy Dog a fost fondat în 1949 chiar de către familia lui Waldmire. Rețeta acestui ”hot dog pe băț” este aceeași de la înființare și, firește e un secret bine păstrat și azi. Restaurantul muzeu, cu o atmosferă familială, expune nu doar lista de meniuri ci și o colecție impresionantă de afișe, sticle, mașinuțe și alte obiecte legate de Route 66. Evident, alături de Cozy Dog ți se recomandă un suc de fructe sau o bere marca Route 66. Mii de turiști pun săptămânal aceeași întrebare: Putem lua, cu noi, ca suvenire, sticla și capacul??? Răspunsul e invariabil afirmativ. Și astfel, înpachetând ”trofeul”, îți dai seama cât de puternică a ajuns să fie această legendă în Statele Unite. În numele amintirii, în numele turismului, tot ce se colecționează, este permis!

PEORIA – printre bizoni și giganți de zeci de tone

Peoria este o localitate cochetă. Ca alte sute de mii din America. Reții numele ei datorită a două muzee speciale aflate pe malul râului Illinois: Riverfront Museum și Caterpillar Visitors Center. Dacă în primul poți petrece o zi întreagă cu familia printre stele, porțelanuri, istorie și meșteșuguri și jocuri lejere, în al doilea te copleșeșc creații tehnice gigant pe patru și mai multe roți. În primul te dovedești a fi un vizitator vesel și relaxat. În al doilea, în vecinătatea unor uriași de zeci de tone (camioane, basculante, transportatoare), folosiți la giganticele construcții industriale, îți dai seama de puterea creatoare a minții umane, și de nivelul atins de acești coloși funcționali. Ca o idee, cele mai mai roți depășesc diamentrul de 5 metri, iar acești mastodonți sunt conduși de la un pupitru echipat cu numeroase  computere. Numai dacă vezi poți să crezi. Ne readuce cu picioarele pe… apă un prânz copios servit la bordul unui vas cu zbaturi, elegantul ”Spirit of Peoria”. Fiind în drumul nostru ne-am hotărât să luăm o gură de aer proaspăt și să ne oprim la Wildlife Prairie Park, o zonă protejată de aproape 2.000 de hectare, populată cu bizoni, cerbi, urși și alte sălbăticiuni ce trăiesc liber într-un mediu natural protejat. Locul reprezintă una dintre creațiile rezultate din devotamentul și dragostea față de natură a familiei Rutherford, care în anii ‘60 au amenajat prin Forest Park Foundation, acest parc natural ce deține azi peste 150 de animale sălbatice dintre care 50 specifice statului Illinois.
Ce i-au determinat să facă asemenea investiții… neprofitabile? Spiritul voluntar stă la baza devotamentului față de comunitatea din care faci parte. Aflând că animalele sălbatice ale Grădinii zoologice din Brookfield nu mai aveau spațiu pentru viețuire decentă ei au acționat în consecință. Au cumpărat un teren imens pe care l-au amenajat ca parc natural. Pentru a ne încărca bateriile ne-am suit și noi în trenulețul care face turul proprietății în speranța că ne vom întâlni cu un urs brun, cu o coadă de vulpe… etc. Ne-am mulțumit la final să admirăm de pe terasa panoramică special amenajată majestoșii bizoni, rumegând liniștiți. Tot la maxim a fost savurată și prezentarea de vinuri, făcută de somelierii și producătorii locali.

Colecții cu cei mai gustoși pui din lume

O cină servită la cel mai faimos restaurant de pe Route 66 este un ”must”. ”White Fence Farm” datează din 1920 și a devenit celebru pentru că din meniu puteți comanda cel mai bun și gustos pui din lume. Atenție, 1100 de oameni pot lua masa simultan în acest local. În weekend locurile se ocupă numai pe bază de… rezervare. Restaurantul are în spate o întreagă logistică asigurată de investitori, direct de la fermele proprii de pui, plante naturale folosite ca ingrediente, sosuri, cartofi etc. Inpresionant este și spațiul de la intrare, unde aștepți până ești condus la masă. În el se află un veritabil muzeu în care sunt depozitate de la colecții de clopoței, mașinuțe și alte jucării pentru copii dar și pentru oameni mari, ceasuri, bibelouri, tablouri, fotografii și multe alte obiecte ce au fost salvate de la coșurile de gunoi. Toate au fost lusturite, restaurate și expuse în acest muzeu eclectic. Specific americanilor: aproape nimic nu se aruncă, totul se colecționează… Pentru că fiecare dintre aceste obiecte vorbesc într-un fel sau altul despre o bucățică de istorie.

Brooks și sertarul cu blues-uri

Ultima seară pe Route 66 am încheiat-o cu o un regal muzical. Sala de concerte, un hangar uriaș, se află în renumitul restaurant ”Just off 66”. Muzeu ori depozit, greu de spus, aici au fost strânse de la colecțiile de sticle Coca Cola până la cele de mașini de spălat ori frigidere și lăzi frigorifice. Un tur prin ”istoria societății de consum” ne este ghidat chiar de fondatorii locului soții Sam și Lynne Reichart. Surpriza serii a fost band-ul lui Wayne Baker Brooks, fiul legendarului solist de blues Lonnie Brooks. Compozițiile lui Wayne, pe care am avut privilegiu să-l ascultăm și la Las Vegas, sunt fascinante, te învăluiesc molatec într-o stare de bine pe care ți-o dorești să nu se mai termine. Depozite, arheologie industrială, muzică, atmosferă unică, toate contribuie la vraja artistică pe care ne-am dorit să o imortalizăm. O fotografie, un CD, cu autografele lui Wayne și ale formației sale, le colecționăm pentru sertarul amintirilor noastre americane.
Route 66, mai ne spun specialiștii în turism ai statului Illinois, se suprapune peste ceea ce e cunoscut drept ”Heritage Corridor”. Acum, noi am străbătut încă un tronson… betonat cu istorie. Remarcabile, și de data aceasta,  devotamentul și mândria de a ne oferi date folositoare documentării noastre.

DOINA & MARIAN CONSTANTINESCU

Mulțumiri pentru sprijinul acordat
US TRAVEL ASSOCIATION, ILLINOIS OFFICE TOURISM
& OLIMPIC INTERNATIONAL TURISM

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Mapamond, Numarul 132 and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*