De ce zâmbesc îngerii de la Takos !
Nu știu cîți dintre dumneavoastră ați avut ocazia ca în numai cinci zile să faceți turism pe Drumul prunelor, apoi printre franjuri de tăiței într-o făbricuță eco, că doar asta-i moda acum, să vă delectați cu un meniu Pop Art într-un restaurant eco? Dar asta e nimic pe lângă zecile de testări de vinuri, țuici și palinci, și maratoanele de kilometri buni prin pivnițele unor podgorii. La care mai adăugăm ”mixatul” la cratițe și oale, la făcutul magiunului, sarmalelor, tocănițelor, ciorbițelor, zacuștilor, la fabricarea palincii ori la prepararea și consumarea berbecului pus pe jăratec. În mod sigur am fi smuls invidia celor mai tari DJ. După cum se vede am supraviețuit tuturor experiențelor, unele dintre ele de gastronomie extremă, pentru că ne-am dovedit… profesioniști.
Cine suntem noi? O echipă de jurnaliști de turism, gastronomie și vinuri, dublată de travel agenți veniți din patru țări – Slovacia, Ungaria, România și Ucraina. Primii au căutat noi idei de reportaje ceilalți au evaluat punerea în practică a unor programe turistice transfrontaliere concepute în cadrul proiectului ”Carpathian Culinary Heritage Network” implementat de către ”Tourist Association of Ivano-Frankivsk Region” din Ucraina, în parteneriat cu organizații ori instituții de stat din țările amintite. Proiectul beneficiază de susținere financiară europeană și are ca tematică identificarea și punerea în valoare a patrimoniilor culinare din aceste zone precarpatice și carpatice, extrem de diverse, unice, naturale și pline de savoare. În aprilie 2012 a și fost fondată în acest scop Rețeaua Patrimoniului Culinar Carpatic – ne-a precizat Roman Shevchyk, directorul executiv al organizației amintite.
SLOVACIA: Altă poveste despre Tokaj
Merită să aflați. Vinurile de Tokaj, nu sunt un monopol al producătorilor din Ungaria. E drept regiunea este deținută în proporție de 90% de aceștia. 10% însă, se află peste dealuri, adică în Slovacia unde podgoriile din regiunea de Tokaj, udate de apele aceluiași râu Bodrog și influențate de același Botrytis Cinerea nobil, au dat naștere la tipuri și gusturi diferite. Ocazia pentru a le testa ne-a fost oferită de către Pensiunea ”Tokaj Ostrozovic”. O proprietate integrată, fondată în 1990 de compania J&J Ostrozovic”, cea mai veche firmă producătoare de vinuri din partea slovacă a regiuni Tokaj.
Investitorii – Jarka și Jaro Ostrozovic -, au dedicat din cele 55 de hectare de viță de vie, 8 pentru turism, restaurant și crame. Zona oferă numeroase opotunități de relaxare, turism viticol și cazare direct la cultivatorii de viță de vie. Spre deosebire de gama de vinuri Tokaj din Ungaria, renumite pentru culoarea aurie și savoarea dulce a lor, aici se produce o gamă mai diversă ce se regăsește în vinuri albe, roze, roșii. Mi-au reținut atenția gama Solaris – cu un Furmint de zile mari, Saturnia – cu un Tokaj cuvee excepțional și, nu în ultimul rând, Roze-ul din colecția Abbrevio. Cramele sunt relativ noi. Cu toate acestea calitatea unor vinuri a fost răsplătită cu medalii de aur, argint și bronz la concursuri internaționale de la Bruxelles, Madrid, California, dar și la cele naționale. Un punctaj excelent a fost acordat pensiunii, amplasată într-un spațiu confortabil, asigurat prin îmbinarea lemnului cu tehnologiile eco.
Din Crame am ajuns să facem tăiței, adică paste după niște rețete originale. Gazdele de la fabrica de macaroane Kuk&Fuk ne-au familiarizat despre secretul preparării acestora. Compania, amplasată în satul Mala Ida din vecinătatea orașului Kosice este singura din Slovacia care face paste din 6 ouă. Zilnic pe porțile micii întreprinderi, o afacere prosperă pentru comunitate, ies 3,5 tone de paste fabricate în 7 sortimente. Produsele sunt foarte căutate pentru calitatea lor, certificată la standarde europene. Un scurt popas am făcut și la Tara Rancho unde se speră realizarea unor activități turistice educaționale pentru copii și tineret.
UNGARIA: La palincă înainte
Ei, n-a fost chiar așa. Mai întâi a trebuit să ne culturalizăm, apoi să muncim și, de abia spre seară, să ne îndestulăm cu ceea ce am… gătit. Interesat modelul propus de colegii unguri. După vizitarea Centrului de informare locală din Vasarosnameny (specialiștilor noștri le recomand să vină și să ia notițe de organizare și dotare), un orășel de căteva mii de locuitori, de unde am putut procura pliante inclusiv în limba română, am trecut la fapte.
Am luat-o pe Drumul Prunelor, unul dintre cele mai apreciate programe turistice, apoi am trecut prin livezi unde tocmai se culegeau fructele, după care ne-am îndreptat spre bisericile medievale Csaroda și Takos. Prima, parcă soră geamănă a bisericilor maramureșene din lemn, e numită deseori ”o Notre Dame desculță”, pentru elementele sale decorative. Impresionant este interiorul tavanul pictat cu motive florale, păstrate de vreo 700 de ani. Aceleași motive se regăsesc și la artizanii din sat care mai lucrează încă broderie în cruce și puncte pentru utilitățile casnice dar și turistice. Cea din Takos facinează prin frescele medievale unicat care au fost salvate de vremurile ostile.
Frescele au frumoase linii bizantine, și lucru nemaiîntîlnit, toate figurile sfinților de pe pereți zîmbesc. Or ști ele de ce! Poate ca să ne atragă atenția că tradițiile și comorile culinare din zona transcarpatică sunt o comoară care poate asigura resurse pentru viitoarele generații.
Turism gastronomic am făcut, asta am mâncat. Adică într-o gospodărie am lucrat colăcei pentru supe, sarmale în foi de viță, varză, potbal, pentru partea de bază la tocăniță și ciorbiță de legume. Echipa românească s-a dovedit a fi cea mai tare. Ca și la cursurile de făcut gem din prune. Ne-au bătut ucraineni însă la cursul de înbuteliat palinkă care a fost precedat de testări și degustări la distileria Panyolai Szilvorium din localitatea Panyola. Istoria locului e una fericită. O fostă fabrică de stat care producea produse de acest gen a fost falimentată și închisă. După ani de zile, trei tineri, care nu aveau nimic de-a face cu producția de spirtoase, au venit de la oraș, au cumpărat locul aflat în paragină, în scopul renașterii acestei tradiții. Cât au reușit se vede azi. Pe aici trec circuite turistice, au loc festivaluri, iar produsele se desfac cu succes în magazinele Horeca dar și în… Centrele de Informare Turistică.
UCRAINA: Serenadă pentru Machinka
Ne-am instalat cartierul general la Pensiunea ”Anastasia” din Tatariv. Un sat de munte din zona precarpatică, ce mi-a amintit de felul în care arătau cîndva și așezările rurale din zona montană de la noi. Era duminică și s-a întâmplat ca atunci să se sărbătorească Schimbarea la față, sărbătoare națională a slavilor estici de secole.
Ea marchează printre altele prosperitatea și fertilitatea vieții și naturii și, de asemenea, începutul toamnei. Pensiunea a fost construită cu finanțare UE și este integrată în programul gospodăriilor ecologice. Ea funcționează de asemenea și ca Centru de informare turistică a satului Tatariv.
Aici ne-au fost prezentate rețete de conservare de genul Machinka, Ciuperci în ulei, Hulubtsi – o specialitate a populației huțule, dar au fost degustate și alte produse de la mylai până la varenyky (mâncare cu mere). Am fost captivați și de cursul interactiv susținut de bucătarii Natalia Kultchytsija și Lilia Hladysh. Locul se configurează ca o stațiune montantă, mai ales că în vecinătate funcționează o pârtie de schi. Dintre experiențele culinare mai amintim de cea de la Centrul Ecoturistic din Parcul Național al Carpaților din Yaremke, susținut de către Asociația de Turism din regiunea Ivano-Frankivsk și de cea de la restaurantul pensiunii Kniazhyi Dvir unde ne-am delectat cu mâncăruri tradiționale.
Ele au la bază de obicei cartofi, ciuperci și porumb. Un meniu special ne-a fost oferit cu… pâine la tavă cu ouă bătute, gătite în cuptor cu friptură și un sos special, o mâncare sățioasă care ar fi fost adusă aici în antichitate de către manufacturierii germani.
Despre oferta românească din acest program (zona Satu Mare- Maramureș, un reportaj în numărul viitor.
MARIAN CONSTANTINESCU
Documentare realizată cu sprijinul Camerei de Comerț și Industrie Satu Mare, partener al ”Carpathian Culinary Heritage Network”
