NEVADA – Atracții pe care nu le cunosc nici americanii, MAPAMOND nr.114

NEVADA – Atracții pe care nu le cunosc nici americanii

Majoritatea turiștilor care vin în Las Vegas, caută cazinourile sale și cred că acestea sunt singura mare atracție. La fața locului ești asediat de mii de oferte turistice. Dar în mijlocul deșertului Nevada, înconjurat de mii de kilometri de sol arid, nisip și stânci, se află sute de atracții care merită văzute și… trăite.

LAS VEGAS – Luxul se reinventează în fiecare zi

Caesar’s Palace este cu siguranță una dintre mărcile hoteliere emblematice ale orașului. Am avut ocazia rarisimă să ne numărăm printre cei 20 de juraliști străini agreați să viziteze locuri în care puțini vizitatori au acces. Caesar’s Palace este un mini-oraș plin de statui vorbitoare – e drept că vorbesc și se mișcă numai la anumite ore -, cu cascade, înconjurat de localuri interioare, încadrate de veritabile bulevarde asediate de verdeață, opere de artă – picturi și sculpturi, de concerte, spectacole de carnaval. Toate dau o strălucire aparte acestor spații în care ai putea trăi fără să mai ieși din complexul hotelier. Turul, în care am fost însoțiți de către Michael Leonard, Leisure group sales manager-, a inclus apartamentele și vilele de lux ale proprietății. Da, ați citit corect, vile, nu mai puțin de 6. Trei dintre ele se află la ultimul etaj al Turnului lui Octavius, inaugurat în 2012. În fapt vorbim de 668 de camere ce poartă amprenta și design-ul marca Laurel. Premiile Forbes acordate acestui concept sunt o recunoaștere a eleganței unice a acestora. 8882 este numărul camerei ”Vila Toscana”, denumită și Vila Traian. Luxul este reflectat peste tot – șeminee din marmură venețiană, aur de 24 de karate și pietre semipreționase încrustrate în decorul băilor, o cameră multimedia tapetată cu piele naturală, aparatură de ultimă generație. Clientela are la dispoziție personal propriu 24 de ore din 24 de ore, o grădină cu plante naturale și o… piscină. Toate se află, după cum ați intuit la etajul 88. Panorama orașului este impresionantă. Ni s-au furnizat și câteva… delicatese: o noapte de cazare costă în jur de 40.000 de dolari. Categoria oaspeților este una exclusivistă și discretă. O reședință aparține artistei Celine Dion, una dintre cele mai iubite dive din Las Vegas. De alfel am avut ocazia de a o urmări într-un mini concert.

Turnul lui Augustus este la fel de impresionant. Cele 952 de camere și cele 3 vile ale sale se poziționează pe aceeași linie a luxului confortabil. Restaurantele Nobu, Guy Savoy, Gordon Ramsey, Michael Richard, salonul ”Color”, conceput de Michael Boychuck, precum și ”Qua Bath Spa” sunt menite să răsfețe simțurile cu acel ”ceva”, specific luxului american. Vorbim de restaurante cotate cu stele Michelin, de premii Forbes sau de AAA Five Diamond Award. Am văzut, am fotografiat, am testat și mai ales ne-am bucurat de această șansă.

Caesar’s Palace este nu numai un simbol al luxului ci și o bijuterie tehnică. Oferă nu mai puțin de 3960 de camere, inclusiv pe cele din Turnurile amintite. Ultima noutate este Nobu Hotel cu 181 de camere. El este promovat aici drept… hotelul din hotel, pentru că noul complex a fost construit chiar interiorul complexului vizitat. Caesar’s Palace se distinge și printr-un parfumul crinilor, răspândiți peste tot, în mii de vaze. Este floarea regilor. Astfel cei care locuiesc sau doar vizitează acest loc – și zilnic trec zeci de mii pe culoarele și prin galeriile sale -, ajung să se simtă, fără îndoială ”regii” turismului. Las Vegas e un oraș cosmopolit, iar fiecare hotel degajă atmosfera unei povești, a unui basm, a unui loc. The Venetian te invită pe Canaletto, în Piața San Marco, Turnul Eiffel e încorporat în hotelul cu același nume, New York își are complexul lui, fântânile muzicale fascinează seara în față la Bellagio, Circus Circus, este raiul copiilor și a tinerilor, cele două hoteluri Wynn ascund între ele grădini și săli de spectacole fabuloase care se întind pe kilometri întregi. Grădini acoperite. Cea mai tare noutate este că Las Vegas-ul va avea și… Marele Zid Chinezesc. Este vorba de un proiect hotelier impresionant, aflat în plină desfășurare, în valoare de circa 5 miliarde de dolari. După cum se vede nu am avut când să mai vorbim despre cazinouri. Vă spunem doar atât – sunt peste tot și vă fac cu ochiul. Depinde cât rezistați. E o chestiune de timp.

@ CROAZIERĂ AERIANĂ – Deșertul ca un spectacol de culori

Știți ce fabulos arată deșertul văzut din cer? Grand Canyon și Las Vegas Tours oferă servicii unice! Cu elicopterul sau avioanele turistice, zborurile sunte efectuate deasupra acestei minuni naturale a lumii, care concurează, fără îndoială, chiar și piramidele egiptene. Am încercat o experiență magică pe care o redăm în cuvinte și imagini fotografice. Peisajele s-au dovedit copleșitoare, spectaculoase mai ales că numai în cîteva minute culorile stâncilor și nisipului se schimbau rapid. De la cenușiu, auriu, până la albastru metalic, portocaliu, maro ori roșu cărămiziu.
Prețurile zborurilor variază între 250 și 530 de dolari de persoană, în funcție de programul ales. Ca o curiozitate zborurile turistice deasupra Grand Canyon se fac din anul 1927. ”Cu noi amintirile voastre sunt gata să-și ia zborul ” – spune motto-ul companiilor aeriene care efectuază zboruri deasupra deșertului Nevada.
În final, că așa se întâmplă în lumea turistică bună – ei și aici americani sunt imbatabili -, ți se oferă un Certificat de zbor care atestă că ai intrat în ”elita” ori clubul select al celor care au zburat deasupra Marelui Canion. La final ți se mulțumește că prin cumpărarea acestui program turistic sprijini și tu eforturile de conservare a mediului, a peisajului natural și a patrimoniilor istorice. O parte din încasările companiilor implicate, sunt direcționate către National Park Service. Instituție care gestionează acest imens teritoriu – ne precizează Brenda Halvorson, CEO al grupului aviatic Papillon Grand Canyon Airlines.

@ HOOWER DAM – Un baraj pentru un președinte

La începutul anilor ’20 ai secolului trecut autoritățile americane decideau să pună capăt ravagiilor provocate de impetuosul râu Colorado, a cărui inundații produceau anual daune catastrofale. Un tânăr inginer care mai târziu va deveni politician, chiar și al 31-lea președinte al SUA, obține aprobarea unui proiect care se va derula pe parcursul mai multor ani – Barajul Hoower Dam. La început s-a numit Boulder Dam. Herbert Hoover își va pune amprenta pe construcția celebrului baraj, considerat o minune a tehnicii și a geniului creator. În 1935 are loc inaugurarea oficială a colosului energetic. El furnizează electricitate și alimentare cu apă pentru peste 20 de milioane de oameni ce trăiesc în Nevada, Arizona și California -, pentru sisteme de irigații pe o suprafață de circa 1 milion de acri de pământ fertil din Statele Unite, dar și pentru peste 500.000 de acri din Mexic. Biografia cifrică a barajului arată cam așa: baza are 201,2 metri, înălțimea maximă este de 221,3 metri, iar în partea superioară semicercul are o suprafață de 379,2 metri. La construcția barajului s-au folosit 2,6 milioane de metri cubi de beton dar și cele mai avansate tehnologii pe care le dețineau americanii la aceea oră în majoritatea domeniilor industriale – de la trenuri până la macarale gigant, de la autocamioane uriașe până la alpiniștii care plasau dinamita pe versanții înclinați ori tehnologiile de uscare rapidă a materialelor turnate. Costurile uriașei investiții s-au ridicat la 165 de milioane de dolari, care astăzi ar echivala probabil cu miliarde, și au fost recuperate din vânzarea energiei electrice. Uriașul bazin de acumulare, a creat cel mai mare lac artificial cu apă potabilă din SUA. El are 885 de kilometri de țărm, o adâncime maximă de circa 151,4 metri și este situat la o înălțime de 368,7 metri deasupra nivelului mării. În decursul anilor aici a fost creată și una dintre cele mai căutate zone de agrement a americanilor. Peste 9 milioane de turiști se bucură anual de facilitățile create: de apă, de peisajul cu vegetație aridă de… deșert. Dar și de tururile ghidate în interiorul hidrocentralei (anual trec prin măruntaiele sale circa 1 milion de vizitatori), unde dacă nu nimerești într-o zi cu noroc, poți sta la coadă ore întregi. Și industria cinematografică americană exploatează din plin tot ceea ce se oferă aici. Afli multe de la ghizii însoțitori, unii dintre ei chiar ingineri ieșiți la pensie din acest loc, care nu ratează ocazia să-ți reamintească că deși construcția gigantului energetic a presupus mari sacrificii, au existat doar 7 victime umane. Dar cireașa de pe tort, care dă bine la poveste, este că barajul mai prezintă încă o particularitate – este amplasat în două state, pe două fuse orare, drept pentru care turiștii trebuie să-și calculeze timpul pentru vizitare când după ora statului Nevada când după cel al Arizonei.

BOULDER CITY – Ce au lăsat DeBoer și Wilbur Weed !

Este creația barajului Hoover Dam. Pentru că șantierul a durat mai bine de un deceniu și jumătate constructorii au dorit să-și creeze o așezare după chipul și asemănarea lor. Așa s-a nascut, prin anii ’30, orașul Boulder. La început au fost create spații de cazare pentru muncitori. Planurile, extrem de îndrăznețe pentru acea vreme, au aparținut dezvoltatorului imobiliar SR DeBoer din Denver. În concepția sa orașul urma să aibă cartiere rezidențiale, străzi de birouri, zone industriale și sedii pentru autoritățile statului. Adevărate centuri de verdeață au fost concepute pentru ca să înconjoare orașul, protejându-l de furtunile de nisip ale deșertului. Toată partea peisagistică poartă semnătura marelui specialist Wilbur Weed, din Oregon. Alte amenajări au apărut în ultimii ani. Construcția și sistematizarea orașului, care avea în acea vreme circa 8.000 de locuitori și 1500 de edificii, s-a încheiat în același timp cu cea a barajului. Boulder City este o bijuterie urbanistică care a înflorit în plin deșert. O noapte petrecută în fermecătorul hotel Boulder, revitalizat cu ajutorul arhitecților locali, în stil victorian în zona recepției și a saloanelor, în timp ce camerele beneficiază de o abordare retro-design, te răsplătește pe deplin. Așezat comod în fața șemineului din hol poți urmări ritualurile orașului: plimbarea de seară, parada mașinilor de epocă pornite spre cafenele, micul dejun luat cu regularitate ”în oraș” împreună cu urmașii familiilor fondatoare, care în semn de apreciere beneficiază de saloane personalizate. Hotelul mai are o atracție la care singur nu vă așteptați. Nu ratați să vizitați muzeul privat amenajat la etajul 1, unde veți putea vedea multe din mărturiile construirii barajului Hoower Dam dar și un film din care veți înțelegeți atmosfera industrială a epocii. Ca și muzeul orașul vibrează de recunoștință și respect pentru spiritul constructiv al americanilor.

@ LOST CITY – Amintiri de 8.000 de ani

O altă experiență memorabilă am trăit la Orașul Pierdut din deșertul Mohave. Mai bine zis comoara din deșert – Lost City. Perioada de construcție a Barajului Hower Dam a fost marcată și de un puternic avânt … arheologic. Forță de muncă ieftină exista din plin iar pe fondul crizei economice a anilor ’30, cel mai important lucru era să ai un loc de muncă. Pe acest teren s-a dezvoltat și spiritul de aventură, astfel că șantierele arheologice au constituit o formulă binevenită a guvernului american, care a atras și motivat zeci de mii de șomeri. În acest scop a fost organizat un imens șantier arheologic în deșert. Rezultatul – descoperirea uimitoarelor mărturii care aparțineau misterioasei culturi Anasazi Pueblo, anterioară celebrelor culturi Inca și Maya.
Primele mărturii ale trecerii omului pe aici datează de aproximativ 8.000 de ani. Primii ”anasazi” au apărut prin anii 200 e.n. Ei au creat o cultură care a înflorit până prin anii 1150. Motivele decăderii acestei civilizații nu au fost încă descoperite. În locul ei, pe la 1850, începe să se dezvolte cultura indienilor Paiute, comunitate care va avansa încet spre inima deșertului. Toate teoriile și artefactele descoperite au fost puse cap la cap. Practic, cu ajutorul guvernului, a fost creat, în sudul deșertului Mohave, Muzeul Lost City care adăpostește o mare parte din documente. Totul s-a transformat într-o poveste de succes turistic: anual trec pe aici în căutarea indienilor dispăruți din motive… naturale dar mai ales… sociale, peste 1 milion de vizitatori, în majoritatea lor grupuri de elevi, studenți, voluntari – ne spunea custodele Dena Sedar. Pentru ei se organizează numeroase activități interactive care le permit să redescopere și regândească istoria trăită, cândva, aici de Pueblo de Nevada. Poate exista o mai mare revanșă istorică și culturală?!

@ LAUGHLIN – Vreți să faceți un oraș ?

Ce-ar fi să te oprești în mijlocul deșertului Mohave și, așa deodată să vrei să faci un oraș! Simplu, cumperi o bucată de pământ și te pui pe treabă. Așa s-a născut prin anii ’60 localitatea Laughlin, situată pe malul frumosului râu Colorado. Și, evident, orașul va purta numele fondatorului. Aflat la aproximativ 150 de kilometri de Las Vegas Laughlin se distinge prin: statuia fondatorului, care evident trăiește și este respectat de toți concetățenii; prin hotelurile de lux; o plajă cu nisip; cine romantice pe navele de croazieră Colorado Belle, unele cu zbaturi, multă verdeață și, o șaradă – e Raiul locurilor de muncă. La o populație de doar 7.000 de locuitori aici există circa 20.000 de locuri de muncă – ne spune Meg McDaniel, director al Laughlin Visitors Center. Cum așa? Foarte bine! Hotelurile din orașul de buzunar au creat acest paradox. Prețurile la cazare sunt incredibil de mici (poți obține și 19 dolari per cameră, fără a avea ”relații”). Posibilități de agrement? De aici poți pleca în turul Marelui Canyon, pe Route 66, poți face un tur al minelor de aur și argint ori pleca pe ATV-uri în aventuri în deșert. Și încă un clenci. În funcție de drumul ales te afli când în statul Nevada când în Arizona.

@ OATMAN – Fii mândru că ești măgar

Noi am ales să mergem în locul unde măgarii se bucură de cel mai mare respect. Sunt vedete de zeci de ani iar acest statut a fost cultivat de primăria Oatman. Am apelat la cei mai buni în domeniul tururilor turistice – Laughlin Adventure Tour. Și împreună cu ei am căutat să aflăm de ce este atât de celebră această așezare minieră, prosperă cândva, aflată pe originala și bătrâna Route 66. Azi nu mai e celebră prin zăcamintele ci prin armata de… măgari care trăiesc sălbatici, și coboară în fiecare zi, în centru orașului pentru a lua… masa. Ei s-au obișnuit să coboare zilnic din dealurile aride ale deșertului și să se plimbe agale pe străzile orașului. Îi vezi peste tot căutând hrana pe care turiștii (prin grija autorităților locale), le-o asigură din plin. Toate magazine pline cu suveniruri marca ”Route 66” și măgarii comunitari au la intrare pungi cu hrană pentru acești locuitori speciali. ! Un dolar punga. Și tot la intrare se află bucăți mari de sare.
Oatman a luat ființă în 1906 când explodase goana după aur în El Dorado. Pe vremurile prospere au fost câteva zeci de mii căutători de aur, care și-au încercat norocul. Azi așezarea mai numără doar… 25 de locuitori. Care s-au convertit la turism. Și începuturile cinematografiei americane sunt legate de Oatman. Nu întâmplător cei mai celebri actori care au lăsat amintiri în zonă sunt Clark Gable și soția sa Carole Lombard, care și-au petrecut luna de miere în… luxosul hotel din centru. Azi este amenajat ca muzeu și se află în plin proces de… personalizare. Cea mai tare atracție a sa este restaurantul de… 1 milion de dolari. Pe bune. Barul, scena, unde se produc zilnic concerte live cu muzică country, salonul principal, toate sunt îmbrăcate de la podea până pe tavane cu bancnote de 1, 5, 10 ori 20 de dolari, pe care turiștii trecuți pe aici și-au scris numele și un mesaj. Când intri rămâi șocat de ceea ce vezi. O extravaganță ? Nicidecum. E o comoară creată de localnici mineri și, mai recent, de cei care vin aici atrași de faima măgarilor.
O istorie densă se concentrează pe nici 200 de metri cât are vechiul centru al orașului. În plus când ajungi la Oatman nu ști niciodată peste ce dai: Peste cursa cu paturi, peste concursul de prăjit ouă sau strădania ”urbanistică” de a decora totul cu bolovani și sclipici ca de aur. Cel mai frumos suvenir rămâne însă ilustrata pe care ți-o expediezi de la micul Oficiu poștal din localitate: ștampila specială o transformă într-un produs filatelic de colecție. Uitam să vă spunem ce este mai important: Orașul se află în Arizona. Ca să rămânem în peisaj, bem o bere, evident marca Route 66.

TECHATTICUP – Și noi am fost în El Dorado

Străbatem câțiva zeci de kilometri și când credeam că Oatman a fost o experiență ce nu poate fi depășită iată-ne ajunși la Techatticup Mine. Aici a început să fie extras aur încă din anii 1860 iar mineritul metalului galben și-a încheiat gloria prin anii ’40 ai secolului trecut. Mina privată, aparține familiei Werly și în prezent, a devenit un obiectiv turistic de referință al deșertului Nevada. Se află în perimetrul în care a început goana după aur și, deși închisă pentru exploatare ea produce în continuare ”aur turistic”. Parcă ne-am aflat într-un muzeu tehnologic. La tot pasul suntem înconjurați de utilaje vechi de exploatare, mijloace de transport de la… Jeep-uri vintage până la camioane cu care era adus miniereul. Toate acestea sunt plasate în zona minieră, excelent amenajată pentru vizite turistice dar și clădirea principală unde se află muzeul. Nu poți să nu te întrebi privind în jur, de câtă pasiune trebuie să aibă nevoie cei doi fii ai familiei Werly, ca să trăiască într-un asemenea loc. Surpriză! Frații fac pe ghizii mai mult din hobby pentru că aici, ni se spune au fost turnate o serie de filme cu Bruce Willis, Kevin Costner etc, care au adus venituri însemnate proprietății. Mai mult în timpul unei filmări, un avion de mici dimensiuni s-a prăbușit, a rămas înfipt într-un deal, devenind și el…un obiectiv turistic. Bobbie Werly (2,10 metri înălțime), este și vedeta unui reality show TV care se bucură de mare succes în State.

@ PRIMM VALLEY: Întreabă de Pete și Bonnie

În aparență cele două nume nu se prea leagă. Decât aici la Primm Valley. După ce ai tras o duuuu…șcă de tărie ai toate motivele să te întorci prin anii ’30 ai secolului trecut și să-ți dorești să asculți povestea lui Whiskey Pete’s. Cum a făcut el primii bani, nu mai contează. La circa 40 de kilometri de Las Vegas, și-a trântit mai întâi o benzinărie la prima intersecție de drumuri în deșert. Noroc și intuiție în același timp pentru că intersecția se află între două state, Nevada și California. Traficul din ambele direcții aduce prosperitate și așa a apărut ulterior un Hotel Casino de primă mână ce oferă 624 de camere, 6 restaurante, complex de Spa etc – ne-a precizat Jeff Swartwout, directorul de vânzări al Primm Valley Casino Resorts. Dar nu atât jocurile de noroc te atrag aici – ci cel puțin 3 zone și o poveste. În interiorul hotelului se află o expoziție despre perioada prohibiției și ”avantajele” sale pentru milioanele de dolari făcuți din contrabandă; tot aici se află expusă mașina originală, ciuruită de gloanțe ce a aparținut tâlharilor de bănci Bonnie and Clyde, autoturism în care cei doi faimoși iubiți, se aflau în momentul prinderii și uciderii lor. O altă atracție este Mall-ul Primm de peste drum, unde se află un excelent parc de distracții acoperit, dar și cu o secțiuni descoperită, galerii de magazine și restaurante. Aici poți ajunge direct din hotel traversând drumul într-un monorail ce amintește de capsulele cosmice.
Sigur, trebuie să știți și povestea locului care îi farmecă pe toți. Whiskey Pete’s a fost nu numai un investitor cu o mare intuiție ci și un fan al alcoolului. Într-atât încât numitul domn a lăsat în testament o cerere extravagantă ce i-a fost respectată. El a dorit să fie înmormântat în picioare, cu o sticlă de whiskey în… brațe. Probabil ca să nu se verse. Povestea e cât se poate de adevărată. Pentru că în timpul unor lucrări de modernizare a autostrăzii, excavările au scos la iveală un asemenea mormânt. Fabulos nu?

@ STRATOSPHERE – Senzații tari la etajul 106

Stați că n-ați scăpat! Reîntorși la Las Vegas am răspuns invitației de a vizita turnul emblematic. În vedeți în toate filmele despre oraș, așa cum din niciun film făcut la San Francisco nu lipsește Golden Bridge. Stratosphere este un… must see. O altă ”oglindă” a tehnicii și spiritului constructiv al americanilor. Dacă nu ai văzut panorama orașului de la etajul 109 poți spune că nu ai văzut Las Vegasul. Doar de acolo vă faceți o imagine cât de copleșitor este deșertul care pândește la fiecare ieșire din oraș. Cei care doresc aventură pot încerca Big Shot, Thrill Ride, X-Scream, Sky Jump sau Insanity. După ce am urmărit evoluția caruselului rotativ de la etajul… 106, suspendat la câteva sute de metri deasupra Vegasului, amatorii de senzații tari erau cam verzi la față. Noi am căutat locuri mai domestice. Stratosphere, are la trei nivele mai jos o capelă pentru ceremonii de nuntă – Chapel in the Clouds. Cei care se căsătoresc în saloanele luxoase din turn pot spune la propriu că au fost cu capul în nori. Ceremoniile de aici reprezintă doar o parte din cele 200.000 de căsători care se încheie anual la Las Vegas. Dar asta nu e tot – seara aveți ocazia să urmăriți spectacole de varietăți care aduc în prim planul scenei de cabaret, playmate Playboy, din ultimii ani. Călătoria noastră se oprește aici. Nu înainte de a vă reaminti cea mai frecventă frază întâlnită în oraș – ”Ce se întâmplă în Las Vegas, rămâne în Las Vegas!”.

DOINA, SÎNZIANA & MARIAN CONSTANTINESCU

(Fragment din Cartea ”America pe care n-o cunosc nici americanii”, în curs de apariție la Casa de Editură Convexus 2000)

MULȚUMIRI
US TRAVEL ASSOCIATION
OLIMPIC INTERNATIONAL TURISM

Nevada Commission on Tourism
Papillon Grand Canyon Airlines
Pink Jeep Tour
Hotelurilor: Wynn Encore, The Venetian, Caesars, Circus Circus

About Traveller Magazin

REVISTA TRAVELLER MAGAZIN MARIAN CONSTANTINESCU – Redactor Şef Marian Constantinescu s-a născut pe 24 aprilie 1953, în Bucureşti. Absolvent al Liceului “Aurel Vlaicu” (1972). Licenţiat în ziaristică. A lucrat la Agerpres, Tineretul Liber, Curierul Naţional, Ziua, ocupând poziţii de la redactor, şef departament, redactor şef până la director de promovare. A publicat poezie, proză, comentarii literare, în revistele: România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Vatra, Săptămâna, Flacăra, Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului etc.
This entry was posted in Mapamond, Numarul 114 and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*