MAPAMOND NR.86 (MAI 2011)
TURISM DE AVENTURĂ
GEORGIA are ac pentru cojocul aventurii
E o ţară bogată cu o natură copleşitoare, dar cu pământuri care par părăsite. Oameni sunt săraci, suspendaţi în timp dar iubesc voia bună, muzica, închinatul, mesele în familie. O ţară fără mall-uri, supermarketuri şi, aparent, fără prea mai frustrări. Găsiţi în paginile următoare motivaţia pentru care să alegeţi drumul mai puţin bătut al Georgiei pentru o vacanţă aventuroasă.
Râul Mtkvari deschide o vale întinsă în centrul ţării fiind flancat de-a lungul său de masivele seducătoare ale Caucazului de Sud şi de Nord. Valea, plină de pomi fructiferi în floare în luna mai, este punctul de pornire spre munţi, spre principalele atracţii ale anticei Colhide (pământul lânii de aur) ori ale Gruziei (denumirea sovietică a ţării). Deşi în Georgia se măreşte pe an ce trece o autostradă excelentă, cea mai bună variantă de călătorie este 4X4, adică în caravană, cu jeep-urile. Asta pentru a putea experimenta căi neumblate, sate uitate de lume, peisaje silenţioase şi, că aşa e la modă acum, cât mai mult specific local. Programele special concepute pentru asemenea destinaţie au 7 zile şi combină într-un mod relaxant condusul pe drum forestier (off-road ca să folosim un cod internaţional) cu vizite inedite şi cu căţăratul pe coclauri.
Istoria lasă urme
Plecăm din Tbilisi. Drumul conduce către culmile verzi şi blânde ale Caucazului de Sud. Pădurile alternează cu pajişti şi zone cu o rocă aurie, prăfoasă. Cam la 20 de kilometri de oraş se lasă un drum ce ajunge la muntele Didgori. Aici s-au bătut cândva în secolul al XII-lea georgienii, conduşi de un legendar rege David Întemeietorul, şi turcii selgiucizi. Fostul câmp de război a fost transformat în 1973 într-o culme-monument. Dealul este plin de statui şi săbii mitice, întoarse, înfipte în pământ, lucitoare, ca nişte cruci. Drumul către munte este marcat încă din şosea prin şoimi de fier, care îşi întind aripa în direcţia de urmat. Vântul sună clopotele mici agăţate printre statui, culmile Caucazului îşi schimbă culorile, iar de jur împrejur, pe kilometri întregi nu e nici ţipenie de om.
Întorşi în drumul principal un obiectiv clasic este Mtskheta – prima capitală a Georgiei medievale. Centrul localităţii e refăcut pe de-antregul cu fonduri guvernamentale (casele din piatră de râu cu balcoane de lemn ca la catalog). Aici se găseşte Svetitskhoveli, cea mai mare şi mai veche biserică ortodoxă a Georgiei. Frescele în stil bizantin îi împodobesc pereţii amintind şi de faptul că locul este plin de mormintele regilor georgieni. De-a lungul văii un popas interesant este şi Gori, oraşul lui Stalin. Există bulevardul cu numele său, un muzeu care îi este dedicat. Deşi, pentru amuzament unii localnici îi păstrează un portret în bucătărie ori pe hol, statuia din centrul oraşului a fost dată jos acum 2 ani.
Să închinăm pentru Georgia
Din Bakuriani, o staţiune de ski faimoasă pe vremea ruşilor dar cu aer de abandon acum, se merge pe un drum forestier către două sate, opuse ca şi înfăţişare. Andeziti arată ca după război. Fabrica e în paragină (ca mai toate celelalte), în drumul noroios stau încleiate camioane verzi şi case placate cu carton, vaci şi porci. O baracă de lemn e crâşma, cu firmă colorată, intitulată cu haz dar şi subânţeles „La lacrima nevesti-mi”. Mai sus Tori e un sat tipic de munte, cu case în întregime de lemn. Pământul se ară cu plugul iar plăcinta se face la cuptor cu lemne. Moşul Valiko lasă treaba, scoate pahare şi cornul de băutură şi pune repede masa pentru oaspeţi. Tradiţia spune că un georgian adevărat e mereu bucuros de oaspeţi şi, mai ales, trebuie să ştie „tamada” – arta închinatului. Se bea cha-cha (distilat din struguri) şi se închină cu emfază, cu fraze cât mai artistic alcătuite: „pentru Georgia, ţara mea. Pentru casa mea şi cel mai frumos peisaj din lume” (din balconul de lemn, peste pajiştea udă şi pădure se întind crestele încă înzăpezite ale Caucazului).
În Georgia se poate închina ore întregi, o masă în familie, chiar şi la restaurant, ţinând mult. Inevitabil se bea în cinstea oaspeţilor, a soţiilor îngăduitoare etc. Mâncarea este extraordinar de gustoasă. Carnea carne, cartofii cartofi! Se mănâncă mult miel, tot felul de frigărui înfăşate în lipie fină, un fel de supă cu carne într-o punguţă de aluat, totul se condimentează iar coriandrul nu lipseşte din preparate. „Phali” e încă ceva delicios: o tocătură făcută bulete în care se amestecă tot felul de verdeţuri (spanac, vinete) şi se asezonează cu suc de rodie.
Argument pentru aventură
Specificul programelor 4X4, pe lângă faptul că ai acces la locuri izolate, este dat de un grad ridicat de aventură şi libertate de mişcare asezonată cu imprevizibil. În fiecare zi se petrec cam două – trei ore în maşină, conducând. Drumurile forestiere, pline de noroi sau drumurile naţionale, pline de gropi, te obligă să-ţi exersezi aptitudini în ale şofatului. Jeep-urile sunt dotate cu busolă electronică (încorporată în oglinda retrovizoare), cu încălzire pentru scaune, staţii de emisie recepţie etc. Ghidul care însoţeşte caravana întotdeauna este cel care avertizează asupra specificului drumului ales. Imprevizibil e la tot pasul: mai cade un copac şi trebuie mutat din drum, se mai împotmoleşte roata şi afară plouă, se blochează o şosea şi trebuie să intri într-un bar să te încălzeşti şi aici cunoşti armeni, ruşi, turci şi te pui la masă cu ei. Restul orelor te lasă să experimentezi: vizite în casele oamenilor, opriri la stână, în piaţa oraşului, plimbări relaxate prin localităţi sau câteva ore de mers pe munte, pe trasee de dificultate scăzută.
De la Kazbegi la cascada şarpelui
Una din cele mai frumoase zile în Georgia am prins-o în drum spre Caucazul de Nord. În Valea Argavi se conduce pe lângă lacul de baraj Zhinvali, în Gudauri (o staţiune de ski aerisită) încă se poate skia. De aici drumul trece muntele prin pasul Jvari (2379 m) iar continuarea, înspre graniţa cu Rusia, te lasă fără cuvinte. Vârfurile Caucazului, de la 3.000 la 5.000 de metri, acaparează privirile. Albul zăpezii este amestecat cu nisipul adus din Sahara de o furtună recentă. Ploile au colorat muntele în fâşii galbene!
Din Stepantsminda se intră în Parcul Natural Kazbegi şi se face off road pentru a ajunge la cascada Gveleti (a şarpelui) – cam 30 minute de urcat pe jos. Gveleti este ultima localitate până la graniţa cu Rusia. Tot în Stepantsminda vedeţi şi imaginea comercială cea mai cunoscută în turismul georgian: deasupra localităţii, pe un platou flancat de nori şi zăpadă, este Mânăstirea Gergeti (Chminda Sameba). Femei ale locului pe nume Mariami, Kesaria, Tekla, Elene, Irina, Ketevani, Anuka ori Natia urcă drumul noroios în fiecare zi de slujbă ca să primească binecuvântarea ortodoxă. Soţii lor, fie că sunt Giorgi, David, Vakhtangi, Sandro, Nikolozi, Levani ori Tengo, le urmează. Copii călăresc fără şa iar un ultim element de specific local pe care-l amintesc: ochii mari, rotunzi, albastru-cenuşiu câteodată.
INFO:
– Momentan Georgia produce apă minerală, cha-cha, exportă vin.
-Ţara are în jur de 5 milioane locuitori iar noul brand al capitalei, vizibil în aeroport şi centrele de informare turistică este „Tbilisi – the city that loves you”.
– Autorităţile aşteaptă în 2012 un trafic turistic de aproape 3 milioane persoane.
SÎNZIANA CONSTANTINESCU
Documentare realizată cu sprijinul RINA ADVENTURES
……………………………………………………………………………………………………………..
CAPITALE CULTURALE EUROPENE
UE ne trimite la Tallinn şi Turku
Nordul european îşi desface vălul fascinaţiei turistice: în 2011 oraşele Turku (Finlanda) şi Tallinn (capitala Estoniei) au devenit Capitale ale culturii europene.
Sub brandul “poveşti ale ţărmului” specialiştii estoni au realizat o campanie de promovare rafinată, de o eleganţă silenţioasă, ca şi ţara însăşi. Estonia are o populaţie care depăşeşte puţin milionul de locuitori, dar Tallinn este una din cele mai frumoase capitale ale nordului. Cetatea sa medievală, cu bastioane solide şi case vechi de sute de ani concentrează activităţile turistice şi culturale ale anului. Printre cele mai interesante se numără: Festivalul filmului mut, Festivalul de muzică barocă sau Festivalul sculpturilor de gheaţă (cu o secţiune specială de statui… în flăcări!). Înainte să vă planificaţi deci vizita pe anul acesta, dacă alegeţi Estonia, informaţi-vă şi de pe www.tallinn2011.ee/eng.
Din Tallinn puteţi lua feribotul şi traversa Baltica pentru a ajunge în Finlanda (Helsinki). De acolo vă îndreptaţi spre Turku, cel mai vechi oraş al ţării. Destinaţia este cunoscută călătorilor precum oraşul oficial al Crăciunului. Printre atracţiile special gândite pentru 2011 se numără cea mai mare expoziţie de fotografie contemporană organizată vreodată în Finlanda, spectacole neconvenţionale (precum “Istoria absurdă a operei”) sau seri de dans finlandez-japonez. Oraşul implică în cele peste 4000 de evenimente ale anului în jur de 12.000 artişti locali. Pentru mai multe idei căutaţi şi pe www.turku2011.fi/en.
Capitala europeană a culturii este cel mai cunoscut eveniment cultural în UE. Locaţiile sunt selectate anual, ajungându-se deja la 40 de oraşe ce au deţinut acest titlu. Printre ele s-a numărat şi oraşul Sibiu.
SINZIANA CONSTANTINESCU
……………………………………………………………………………………………………………..
Oscarul a mers la Londra
Londra şi Emiratele Arabe Unite au fost stelele anului 2010 în cadrul galei turismului mondial, la ceremonia World Travel Awards (WTA). Capitala Marii Britanii a învins, cu 27 milioane vizitatori, oraşe precum New York, Cape Town, Rio de Janeiro sau Sydney la categoria “World’s Leading Destination”. Emiratele Arabe Unite (UAE) au înregistrat mai multe premii pentru companii de tursim din Dubai şi pentru Etihad Airways (operatorul aerian al anului). În acelaşi timp prinţul Khalid Al Faisal al Arabiei Saudite a fost distins ca personalitatea anului pentru programele de dezvoltare a turismului religios la Meca. Premiul “Femeia Anului” a revenit preşedintei companiei Sixt, Regine Sixt.
WTA 2010 a decis premiile anului trecut după ce a urmărit evoluţia a 5000 de companii din domeniul turismului, din 162 de ţări. Câştigătorii au reieşit în urma voturilor exprimate on-line. WTA este o gală care se organizează anual, de 17 ani, iar premiile sunt considerate Oscarul industriei turistice mondiale.
……………………………………………………………………………………………………………..
Ce are unic fiecare boutique!
Cum putem decide standardul unei locaţii a cărei descriere este în fapt o apreciere de gust? Ce defineşte un hotel avangardist, clasic sau trendy? Pornind de la aceste întrebări Asociaţia hotelurilor boutique (BLLA), pregăteşte un statut clar şi reguli de departajare pentru membri săi.
Fondatorul BLLA, Frances Kiradjian, crede că noua clasificare va diferenţia segmentul specific al hotelurilor boutique în cadrul marii industrii a ospitalităţii. “O clasificare specială pentru acest sector va ajuta hotelurile la capitolul marketing, să îşi creeze o imagine puternică. De asemenea va fi de folos clienţilor care vor găsi şi selecta proprietăţi cu trăsături inedite, aspecte care i-au determinat să se orienteze iniţial către hotelurile boutique” a adăugat Kiradjian.
BLLA este prima şi singura asociaţie care şi-a propus să reunească hotelurile boutique şi design din lume, în dorinţa de a promova alternative de cazare unice şi pline de personalitate.
……………………………………………………………………………………………………………..
Hong Kong şi-a cucerit vizitatorii Fostă colonie britanică, teritoriu ce aparţine acum Chinei, Hong Kong figurează pe lista preferinţelor turistice, la mai multe capitole. Este insula favorită, ocupă locul trei la capitolul oraşe ale globului, primul loc la secţiunea Linii aeriene pentru business şi are trei hoteluri incluse în Top 100! Clasamentul a fost întocmit de revista Conde Nast Traveller iar destinaţiile preferate au fost premiate în cadrul trofeelor Readers Travel Awards, la Londra.
Hong Kong (94,77 de puncte din 100) a fost urmat la capitolul insule de: Sicilia, Maldive, arhipelagul Cicladelor, Baleare, Corsica, Cuba, Seychelles, Santa Lucia, Creta şi Mauritius. Favorita anului trecut, insula Bali, s-a clasat abia pe locul 16.
………………………………………………………………………….
