Ce poţi face dimineaţa la ora 7 ? Nimic mai simplu. Te urci în cursa Bucureşti-Budapesta şi într-o oră ajungi la destinaţie. Un zbor scurt, plăcut cu Malev, linie aeriană desemnată de către specialiştii internaţionali drept Best Airlines 2010, pentru Europa de Est. În aceeaşi măsură transportatorul este şi partenerul oficial al campaniei de promovare Budapest Winter Invitation (BWI).
Odată ajuns la unul dintre hotelurile partenere ale BWI, în cazul nostru hotelul Hilton amplasat în vechea cetate a oraşului, scăpat de bagaje, te poţi dedica programului oferit de către gazde: Oficiul Naţional de Turism al Ungariei (HNTO). Un prilej unic de a cunoaşte o altfel de Budapestă, o faţă mult mult mai profundă a oraşului, plină de substanţă culturală. 2011 este anul Liszt în Ungaria şi nici un efort nu este precupeţit pentru a-l transforma într-o nouă victorie… turistică. Aşa că la… drum. Cicuitele pietonale “Pe urmele lui Liszt” sunt puse în operă cu mare succes de către “Unique Budapest” şi de către ghizi tineri dedicaţi subiectului. Ele cuprind repere ca Academia de muzică Franz Liszt, Muzeul memorial Franz Liszt, Strada Vaci, Teatrul din Pesta etc. Iar dacă se întâmplă să bată un vânt ca-n pustă şi-ţi taie respiraţia nu-ţi rămâne decât să te îndrepţi spre „Essencia Cooking School” şi să te delectezi cu preparatele gastronomice preferate de Franz Liszt şi pregătite de Andreea, un tânăr Chef, deja o personalitate a gastronomiei ungare. Într-o atmosferă modernă şi relaxată, înconjuraţi de o colecţie impresionantă de cărţi de bucate, care mai de care mai importante, gazdele ne oferă din „program”: ouă umplute cu icre roşii şi negre, o supă limpede de pui, un desert delicios, celebrul „lapte de pasăre”, evident totul stropit cu un vin de Tokay, de 5 putoni.
Cu NOBU şi Roger Moore la 38 de grade
După un asemenea festin vizitarea Clădirii Parlamentului pare mai lesnicioasă căci e urmată de un brunch – conferinţă de presă – la NOBU, cel mai nou restaurant al celebrului lanţ japonez. Situat lângă hotelul Kempinski Corvinus restaurantul cu 80 de locuri, singurul cu acest brand din Europa Centrală, a devenit un punct de atracţie turistică şi se comportă ca atare.
Iar dacă nu petreci măcar câteva ore la cel mai mare complex termal din Europa, situat în Pesta, nu poţi să spune că ai pătruns în esenţa oraşului. Toate limbile continentului se aud în jurul tău, apa fierbinte la 38 de grade Celsius, în plină iarnă, piscinele exterioare, masaje profesioniste cu tot felul de ingrediente, o cafea, un ceai cald. Un duş scoţian şi zăpada căzând din cer totul îţi creează sentimentul unei lumi fantastice şi o stare de bine absolut meritată. Complexul Szechenyi Bath & Spa situat în vecinătatea Muzeului de artă, este recunoscut, pe bună dreptate, drept una dintre comorile oraşului. Şi pentru că după o baie bună o masă gustoasă este şi mai bună, restaurantul Kogart s-a dovedit a fi o variantă câştigătoare. Atmosfera specială este creată de pereţii decoraţi cu opere de artă contemporană foarte valoroase, provenind din întreaga Europă. Evident, nu lipsesc nici lucrări ale tinerilor artişti români. Vizitele şi fotografiile celebrului actor Roger Moore, un obişnuit al casei, amplifică puterea de seducţie a localului.
Godollo – un palat funcţional
Budapesta Godollo
La ora la care muzeele îşi închid porţile prinde contur viaţa de noapte a oraşului. Şi pentru că budapestanii nu uită şi nici nu strică, paleta de opţiuni este extrem de generoasă: restaurante clasice, crame sau de ce nu aşanumitele „ruin pub”-uri al căror succes în rândul turiştilor şi localnicilor a fost fulgerător. Baruri de noapte în blocuri dărăpănate destinate demolării precum Szimpla, Mumus, Kert, Anonimus, sau Instant au creat o asemenea afluenţă turistică că au salvat de la dispariţie zona respectivă.
Experienţa budapestană nu poate fi completă fără un mic dejun atipic la faimosul bistro Deryne, urmat de o vizită la WAMP, târgul tinerilor creatori, aflat în plină dezvoltare. Gazdele nu uită că au preşedenţia UE pentru şase luni şi ne pregătesc o vizită la Godollo, castelul preferat al reginei Eilsabeta, celebra Sissy. Acum e Centru muzeal-cultural, una dintre reşedinţele oficiale ale preşedenţiei UE şi, de asemenea, gazdă a Festivalului Liszt 2011.
3.000 de evenimente muzicale într-un an
Impactul prilejuit de audierea unui concert Chopin oferit de către marele pianist maghiar Gergely Boganyi este major. Artistul de 36 de ani, interpretează fără partitură, piese selectate din repertoriul său de către public, cu numai zece minute înainte de a începe concertul, transportându-ne în sferele înalte ale unei geniale performanţe artistice: Om-pian-operă. Şi dacă veţi asista pentru prima dată la un concert în Ungaria veţi fi copleşit de atmosfera creată de publicul local. Felul în care îşi aplaudă artiştii este unic şi nu poate fi redat în cuvinte. Întâlnirea cu artistul Gergely Boganyi, care este şi directorul artistic al Festivalului Liszt 2011, constituie un nou prilej de elevaţie culturală, conferinţa de presă transformându-se într-o lecţie de ţinută artistică şi morală a acestui mare, tânăr pianist, aflat în permanentă ardere, deplin conştient de harul său dar şi de rolul său în lumea artei. Veţi iubi Ungaria după ce veţi asista la un asemenea concert. Iar dacă nu sunteţi convinşi vă puteţi rezerva o seară pentru Opera din Budapesta. Construită cu orgoliul de a concura ca replică Opera din Viena, deşi mai puţin cunoscută, mă refer la arhitectură, ea pare mai strălucitoare. Am avut şansa de a trăi o seară specială – Mozart, oferită de către Orchestra Filarmonică din Budapesta, sub bagheta magică a dirijorului Adam Fisher. Magici au fost şi corul, şi solistele şi Recviemul de Mozart. Alături de acestea şi paharul de Tokay, savurat la pauză, şi aplauzele de la finalul concertului.
Nu fugiţi cu ştrudelul!
Sunt lucruri care trebuie „gustate”, la faţa locului. Şi pentru că celebrul poet Pablo Neruda obişnuia să frecventeze localul ne-am încheiat şi noi periplul la renumita cramă Mathias: savori şi culoare locală. Nu poţi pleca din Budapesta fără să te opreşti pentru o cafea cu poveştile de rigoare la New York Cafe. Este atât de cunoscută şi renumită încât o conferinţă de presă despre oferta turistică a Budapestei în domeniul muzucal devine absolut memorabilă. Să nu uităm că oraşul găzduieşte anul circa 3.000 de evenimente muzicale. E ceva, nu ?
Dar poate nu doriţi ceva atât de sofisticat ci o experienţă mai „poporeană”! Atunci asiguraţi-vă o rezervare la „Reteshaz”, o cafenea restaurant de o factură aparte. Aici poţi participa direct la prepararea unei cunoscute plăcinte… naţionale – reteşul, replică a ştrudelului austriac. Faptul că vezi pe viu cum un boţ de aluat se transformă într-o foaie de aproximativ 1,60 metri pătraţi, subţire şi transparentă ca un celofan iar apoi devine o plăcintă cu mere, brânză etc, adică Reteş, te face să-ţi savurezi porţia cu evlavie şi cu mult respect şi admiraţie pentru cel ce ţi-a pus-o în farfurie.
Dă o raită cu autobuzul pe Dunăre
A, şi, mai este ceva! Dacă vedeţi cumva un autobuz plutind pe apele Dunării nu vă speriaţi şi nu alertaţi poliţia. Vă aflaţi în faţa celui mai nou produs turistic: plimbări pe Dunăre cu autobuzul plutitor. Turiştii au bucuria de a „sări” cu acesta în apă fără frică şi fără niciun risc. La început a şocat, acum este o atracţie preferată de turişti, de tineri, dar mai ales de copii. O experienţă similară am trăit în urmă cu câţiva ani la New York. Acum Budapesta este primul oraş din zona continentală a Europei care a adoptat River Ride, produs turistic, fireşte, de sorginte americană. Iar dacă Budapesta vi se pare prea aglomerată rezervaţi-vă o zi pentru a vizita Muzeul etnografic în aer liber de la Skanzen, creat prin anii ’80 ce deţine în patrimoniu case ţărăneşti din secolele XVIII- XX, este organizat cu panotaje moderne, oferă programe educaţionale variate, toate vorbind despre respectul acordat trecutului istoric.
Nu uita de „Lingura de lemn”
Dacă vă mai rămâne timp nu uitaţi să va opriţi apoi în orăşelul turistic Szentendre, o oază de calm din apropierea Budapestei, cu un aer surprinzător, mediteraneean, datorat mixtului cultural. Şi, reţineţi, nu puteţi părăsi Budapesta fără a face o vizită în piaţa mare a oraşului Nagy Vassar (Great Market Hall), abundenţa de produse locale este suprinzătoare şi mai ales tentantă: a pleca fără celebrul pateu de gâscă unguresc este o lipsă de neiertat de către papilele gustative. Şi, că tot veni vorba, vă puteţi opri pentru un prânz gustos la reputatul birt „Lingura de lemn” (Fakanal), aflat la etaj în incinta pieţei. Veţi rememora mult timp gustul mâncărurilor gătite ca la orice mamă… unguroaică, acasă.
Pe tot parcursul acestui periplu muzicalo-gastronomic au fost alături de noi, gazde amabile, reprezentanţii HNTO, Mark Kincses, un excelent orator şi Emese Tomka, director de evenimente. Dorinţa de a reveni este puternică. Budapesta are ce oferi –non-stop – în orice anotimp. La întoarcere, în avion, îmi dă târcoale o întrebare (fără răspuns): oare ce preferinţe culinare avea Ciprian Porumbescu, contemporanul lui Franz Liszt?
(Nr. 82, Ianuarie 201
DOINA CONSTANTINESCU
