Demetriade Nicolae
NICOLAE DEMETRIADE: „Poţi să faci mulţi bani. Dar e trist să nu ajungi la un echilibru şi să te bucuri de ceea ce ai realizat!”
E un tip. Are 63 de ani. A absolvit în 1970 Facultatea de contabilitate şi finanţe a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti. A lucrat în domeniul aviaţiei, la început cea utilitară, pentru tratamente aviochimice şi ulterior, din 1982, la TAROM. Impune prin ţinută. Lucru rar în turismul autohton. Zâmbeşte la fel de rar. Atunci când se exprimă dă greutate cuvintelor şi ideilor. Îi plac lucrurile durabile şi se poziţionează atent faţă de ele. Dincolo de… armură, omul de afaceri e dublat de unul care simte şi trăieşte româneşte. A făcut-o cu succes pe vremea când lucra la stat, o face şi acum în aceeaşi măsură, în domeniul privat.
– Domnule Demetriade, în urmă cu 3 ani, vânzarea companiei Happy Tour, pe care o conduceaţi, a reprezentat a doua mare tranzacţie în lumea agenţiilor de turism, după cea realizată de Danubius Travel din Constanţa, care a vândut pachetul majoritar către TUI. Spre deosebire de prima, Happy a fost vândută în întregime fondului de investiţii spaniol GED. Ce v-a determinat să luaţi o asemenea decizie?
– Am vândut Happy Tour într-o perioada când afacerile mergeau foarte bine în România iar agenţia se afla de 7 ani pe primul loc, ca volum de afaceri şi profit.
Am realizat însa că totul este ciclic, atât perioadele de boom economic cât şi crizele
fiind obligatoriu să reduci expunerea la eventuale riscuri. La decizia de vânzare a contribuit mult şi dezvoltarea businessului care la o cifră de afaceri de 54.000.000 euro pe an, cerea o implicare totală din partea managmentului -adica eu şi soţia, Carmen Demetriade. În 1997 am început cu trei persoane, ca o afacere de familie. Şi cu ce ştiam să facem cel mai bine – ticketing. Faţă de cei care existau în piaţă şi au au început de la zero, noi aveam deja experienţă şi cunoştinţe consistente. Asta ne-a permis să începem activitatea de la un anumit nivel profesional. S-a dovedit că ideea a fost câştigătoare. Am atras parteneri serioşi şi oameni profesionalizaţi, în parte veniţi de la Tarom. După ticketing, răspunzând la cerinţele clientelei, am dezvoltat şi aranjamente de travel, pachete de vacanţă, business-travel etc. Principalul atu cu care ne-am poziţionat a fost seriozitatea şi dorinţa de a prezenta produse noi. După 10 ani, când am vândut Happy Tour, aveam 100 de angajaţi. Dar nu numărul lor era important, ci valoarea profesională şi umană. Numele companiei a fost ales aşa, pentru că sugera asocierea turismului cu bucuria de a călătorii.
Eu cred că întotdeauna trebui să ajungi la un echilibru în viaţă. Şi să nu uiţi că, pentru un timp, poţi să câştigi mulţi bani, dar e posibil ca uneori să nu şti când trebuie să te opreşti şi să nu te poţi bucura de ce ai realizat. Decizia nu a fost uşoară, dar când am hotârat să vindem firma, am făcut toate demersurile într-un ritm alert, fără consultanţi, fără avocaţi.
– Sunteţi un foarte bun cunoscător al aviaţiei româneşti. O perioadă aţi fost directorul general al Tarom, companie de a cărei istorie recentă, vă leagă o parte din viaţă. Au fost mai multe runde de negocieri de-a lungul ultimului deceniu, pentru a stabili o colaborare puternică între travel agenţii români şi compania aviatică naţională! Ce credeţi că a câştigat sau a pierdut industria de travel într-o posibilă alianţă cu Tarom?
– A fost o şansă foarte bună atât pentru Tarom cât şi pentru travel să realizăm o colaborare benefică pentru ambele părţi, având în vedere că puteam să îmbin experienţa din cele două domenii. Am avut discuţii serioase cu reprezentanţii
ANAT din perioada 2001-2002. Au fost chiar perspective de încheiere a unui acord.
Ar fi fost un câştig important dar anumite orgolii au făcut să nu realizam decât o parte din intenţii. TAROM cât şi ANAT au pierdut atunci o bună şansă de a relansa industria de travel şi de transport aerian. Dacă am fi finalizat parteneriatul am fi generat numeroase avantaje financiare pentru agenţiile de turism şi pentru transportator. Un singur exemplu: dacă ne-am fi asumat în comun responsabilitatea şi riscurile financiare pe segmentul organizării curselor charter, am fi reuşit să relansăm multe programe turistice şi, simultan, să creştem şi profitabilitatea Tarom.
– În prima decadă a existenţei Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism din România (ANAT) – organizaţie care a aniversat de curând 20 de ani de existenţă -, aţi fost o personalitate vizibilă în conducerea acesteia. După aceea v-aţi retras, optând pentru dezvoltarea business-ului în defavoarea activităţilor asociative. De ce aţi luat o asemenea decizie?
– Când te afli în plutonul fruntaş, nu poţi rămâne indiferent la ce se întâmplă cu organizaţia. Am avut o perioada destul de activă în ANAT, implicat afectiv dar şi financiar. Am susţinut de unul singur, pentru o bună perioadă de timp, o emisiune de promovare a agenţiilor de turism pe un important post TV, la care eu am plătit iar alţii şi-au promovat propriul business. Am reuşit să obţin de la TAROM includerea taxei de emitere, în biletul de avion, rezolvând favorabil agenţiilor de turism păstrarea comisionului şi acest lucru a fost făcut în ciuda adversităţii unei bune părţi din ANAT, care nu înţelegea bine situaţia. Am încercat să creem în cadrul ANAT o structură asociativă, care să se ocupe doar de problemele agenţiilor IATA. Şi acest demers s-a înţeles greşit de cei din conducerea ANAT de la acea dată, motiv pentru care am hotărat că este mai prudent să mă ocup de afacerile agenţiei, decât să mă bat pentru cauze care nu erau înţelese.
– Un om de afaceri din turism afirma: ”Nici un guvern nu a susţinut capitalul şi comunitatea investitorilor autohtoni. De aceea nici un guvern postdecembrist nu a cunoscut succesul!”. Care este opinia dumneavoastră vis-à-vis de această declaraţie?
– Din păcate, turismul a fost în toţi aceşti ani, cenuşăreasa economiei româneşti, pentru că nu prezenta o problema socială. Guvernele au făcut investiţii serioase în tot felul de industrii falimentare, care au fost finanţate de la buget doar pentru a păstra o linişte socială, fiindcă industriile respective ulterior au dispărut. Turismul ar fi creat o bună şansă pentru România ca din orice dolar investit să obţină minimum 3 dolari venituri. “Ajutorul” acordat de guvern pentru investitorii autohtoni, a fost unul distructiv. A privatizat ONT Carpaţi – un brand naţional valoros cu importante active, cu un investitor din Cipru, pe un preţ infim. În timp ce toate firmele româneşti private, care au început de la zero, au plătit impozite serioase la stat, noii investitori, după ce au vândut toate activele, au funcţionat numai pe pierderi. Nu e un caz singular. Este trist că şi brandul ONT CARPAŢI a rămas la noul investitor.
– Azi conduceţi firma de turism World Travel împreună cu soţia dumneavoastră Carmen Demetriade. Deţineţi în portofoliu mai multe branduri de colecţie de la cele de croaziere până la cele ale unor companii aviatice internaţionale. În ce măsură vă preocupă acum dezvoltarea unui compartiment de incoming şi vânzarea României ca destinaţie turistică?
– Afirm cu mare regret că incomingul este doar o speranţă. Nu poţi atrage turişti străini fără să deţii o infrastructură corespunzătoare, fără un sistem de asistenţă sanitară la exigenţe europene. Se fac eforturi serioase de promovare externă dar atâta timp cât nu rezolvăm problema drumurilor, cât sistemul sanitar este în derivă incomingul rămâne un vis îndepărtat. Categoric trebuie să stabilim ce lucruri, ce destinaţii vrem să promovăm, dar mai ales ce poveşti avem în spatele lor. Americanii fac bani grozavi din vânzarea unor stânci ori locuri aflate în deşert în jurul cărora spun poveşti frumoase. Turiştii sunt încântaţi de ele. Noi avem locuri extraordinare dar nu avem nici infrastructură şi nici poveştile care să ne permită să facem bani din ele. Vedeţi, prima dată poţi minţii turistul dar dacă l-ai minţit acela nu mai calcă a doua oară prin România. Apoi, chiar dacă pare şocant, ţara noastră este extrem de riscantă pentru turişti. În cazul în care se întâmplă ceva nu ai unde să le acorzi asistenţa medicală necesară.
În ceea ce priveşte brandurile de colecţie, trebuie să fiu la fel de sincer. Reprezentăm mai multe companii aviatice sau de croaziere în România, cele mai importante fiind Emirates şi Royal Caribbean. Nu suntem colecţionari de branduri decât în măsura în care este pot să se transforme în afaceri profitabile. Sigur, este şi o chestiune de imagine dar şi o investiţie de seriozitate a ambilor parteneri. Ca să reuşeşti să le reprezinţi şi să le promovezi trebuie multă competenţă şi răbdare. Iată că Emirates, după ani de zile, devine o afacere profitabilă stabilă, iar compania internaţională de croaziere se apropie şi ea de această linie. Da, a reprezenta o marcă străină poate deveni un business profitabil. Dar el nu devine automat profitabil. Sub acest aspect piaţa românească este încă generoasă în oportunităţi. World Travel derulează negocieri şi cu alte companii internaţionale de top.
– În viziunea dumneavoastră poate fi turismul cartea noastră cîştigătoare, cu care ne putem impune şi individualiza în Uniunea Europeană ?
– Şi România poate deveni o destinaţie turistică dar nu trebuie să uităm că am rămas mult în urma vecinilor noştri, cu care nu ne putem compara nici din punct de vedere al sezonalităţii. Cred că nici nu ar trebui să ne comparăm. N-avem cu ce să impresionăm prea mult. Decât cu Delta Dunării, cu Bucovina, cu Maramureşul, care însă se alterează rapid arhitectonic şi din punct de vedere al tradiţiilor. Avem însă şansa să arătăm lucruri naturale în Munţii Carpaţi. Dar ca să le vinzi trebuie să fi foarte aproape de turist, pentru a-l feri de tot felul de evenimente ce i-ar putea altera vacanţa. Să o spunem cu sinceritate – lumea reală din ţara noastră, destul de agresivă, nu avantajează prea mult destinaţiile pe care pe promovăm. Iată şi câţiva factori de risc: oferim lucruri care nu se dovedesc atractive pentru vizitatorii străini; dorinţa unor ofertanţi de servicii de a câştiga cât mai mult pe o unitate scurtă de timp; sezonalitatea turistică redusă – 2-3 luni pe an, atât pe segmentul litoral cât şi pe cel montan. Mai amplu ar putea fi valorificate turismul balnear şi rural. În fine, micii întreprinzători din turism, căci ei formează baza serviciilor nu sunt orientaţi cu faţa spre client. Ei nu au forţa de a se promova şi, ca atare nici puterea de a rezista o perioadă îndelungată fără turişti. Involuţia segmentelor de turism mentionate, era previzibilă. Fără turişti, fără facilităţi fiscale, cu un sezon de litoral şi montan extrem de scurte, nu poate nimeni să reziste mult timp în business, decât dacă face rabat la calitate. Apoi am ratat şi şansa de a privatiza industria hotelieră cu mari lanţuri hoteliere internaţionale, şi de a le atrage spre staţiunile existente, în cadrul unui parteneriat profitabil. De a ne vinde unor investitori străini reali, care ar fi generat performanţă şi profit. În toata lumea, turismul aduce şi alte business-uri şi profituri considerabile. Ca urmare va trebui ca şi România să facă din turism o prioritate naţională.
– Se spune că România a devenit o ţară a proiectelor fără sfârşit! E acoperită această afirmaţie ?
– Problema nu e că avem proiecte, ci că rămânem la stadiu de proiect. Ştiţi cum au reuşit să ajungă turcii o superputere turistică în mai bine de un deceniu. Au generat şi au construit sute de hoteluri în cadrul unei viziuni economice naţionale. Ele au fost susţinute de către stat. Sigur, facilităţile fiscale în turism ar fi benefice, dar ele nu se sudează, nu pot genera dezvoltare decât dacă există un proiect, un program naţional clar şi de perspectivă. Pe 15-20 de ani. Partea proastă a lucrurilor este că fiecare guvern, vine mereu la putere cu ceva “original” şi în materie de turism. Şi o luăm de la capăt. Deci nu avem predictibilitate. Reinventăm lumea la fiecare patru ani şi acest proces este extrem de costisitor. Cred că la asta făceaţi referinţă.
– Deşi este un proiect mai vechi el nu s-a materializat nici azi. Credeţi că este posibilă în România, crearea unei alianţe de travel pentru a forma un touroperator puternic, capabil să se impună pe pieţele internaţionale. Sau acesta este un model depăşit!
– În 2005, am sperat că pot să materializez un astfel de proiect. Am reuşit pentru prima oara – şi singura dată, să aduc la masa discuţiilor alte două agenţii de turism din rândul primelor 3 din România, în intenţia de a forma un consolidator de travel. Am infiinţat şi o firmă, CONSOLIDATOR TRAVEL, care trebuia să unească forţa de vânzare a celor trei, astfel încât să obţină parteneriate favorabile cu marii touroperatori globali şi companiile aeriene, ceea ce ar fi adus avantaje nu numai agenţiilor în cauză, dar şi turiştilor care ar fi beneficiat de preţuri mai atractive şi servicii superioare. Discuţiile au avansat, am participat toţi trei în comun la Târgul de Turism al României. Dar, din păcate, au fost şi orgolii şi invidie care au făcut ca acest important proiect să eşueze. Am înteles atunci că nu avem şansa de a ne unii în această industrie, de a avea puncte de vedere comune şi am
început să mă gândesc la vânzarea firmei noastre.
– Se vorbeşte mult despre piaţa muncii calificate, profesionalizate. Travelul este probabil cel mai dinamic prin schimbările ce apar în fiecare an la nivel tehnologic şi organizatoric. Suntem pregătiţi să facem faţă ritmului schimbărilor? Nu numai la nivel de top-management, fireşte!
– Agenţiile de turism româneşti au parcurs într-o perioadă foarte scurtă, etape importante în dezvoltarea tehnologiei. Atât managementul cât şi travel agenţii au demonstrat că sunt bine pregătiţi şi au o capacitate formidabilă de adaptare la cerinţele pieţei. În ceea ce ne priveşte pot spune că, în 2007, Happy Tour avea o echipă capabilă să organizeze orice tip de eveniment. Aveam oameni bine pregătiţi, avem acces la tehnologie şi la touroperatorii internaţionali. Nu eram cu nimic mai prejos decât alte agenţii de turism din străinătate cu un istoric mult mai bogat. În general s-a trecut de la stadiul incipient, foarte rapid la cel modern, avansat. Aş mai dori doar să precizez că sunt partizanul unor competiţii reale. Nu mă interesează cea în care concurenţa scade preţurile până se apropie de faliment. S-au văzut cazuri. Asta nu e concurenţă. Adevărata competiţie se duce pe planul calităţii, unde câştigă cel mai serios, cel care a oferit cel mai bun raport între calitate şi preţ. Şi eu sunt convins că am dovedit acest lucru. Cu Happy Tour şi, acum, cu World Travel.
– În tot mai multe ţări se vorbeşte despre necesitatea unui naţionalismul economic! Cât de viabil e acest concept în contextul economiei globalizate?
– Cred că este o cauză pierdută, atât timp cât investitorii strategici deţin cele mai profitabile activităţi din ţară.
– Unii confraţi de breaslă afirmă că turistul român este unul dintre cei mai dificili dn lume. E o exagerare?
– Nu suntem mai dificili decât alţii. Poate doar mai exigenţi şi cred că este normal atâta timp cât fiecare turist se asteaptă să primească servicii de calitate.
– Care vi se pare a fi cel mai important lucru în viaţă ?
– Dacă eşti sănătos, este foarte important să fi serios în tot ce faci. Aşa vei putea reuşi în viaţă.
– Dacă ar fi să stabiliţi un top al preferinţelor care ar fi primele destinaţii, oraşe, zone din România?
– Bucovina şi Delta Dunării sunt două zone extraordinare.
– Dar în lume. Ce locuri de călătorie preferaţi. Şi de ce!
– Preferinţele sunt generate de percepţii şi amintiri. Dubaiul -unde am trăit şi muncit zece ani, mi-a oferit momente de neuitat, St. Petersburg -pentru bogăţia patrimoniului arhitectural, Zona Caraibbelor – pentru peisajul marin şi viaţa plină de optimism.
MARIAN CONSTANTINESCU
