De multe ori în copilărie zilele păreau nesfârşite. Vara venea şi timpul uita să mai treacă. Dacă aţi ajuns deja la Borsec vă aduceţi acum aminte sentimentul… Dacă nu aţi ajuns încă în regatul reginei uitate citiţi în continuare şi pregătiți-vă bagajele! Scriam în numărul trecut că o săptămână nu-i de ajuns pentru a explora minunăţiile rezervaţiei naturale „Scaunul Rotund”. Apoi aş spune că încă pe atât a nevoie pentru a cunoaşte puţin oamenii calmi dar plini de încredere, care au ales să trăiască în Borsec şi au investit aici nu numai bani, timp, pasiune ci şi nemăsurată răbdare.
Invitaţie la o Baie de soare
Robert şi Viorica deţin pensiunea „Nostalgia”. Cu drag de natură şi de frumos şi-au ridicat alături o casă din lemn iar restaurantul pe care îl deschid este şi el clădit din bârne aurii, lucrate cu dragoste. Au ales să se întoarcă acasă cu speranţa în viitorul staţiunii ce oferă atâtea daruri sau, cum ar spune unii mai practici, care are un excelent potenţial turistic.
Robert este un împătimit de Borsec şi, printre altele, oferă turiştilor tururi cu căruţa prin staţiune. Cu el am pornit într-o amiază aurie, în pasul calului, la plimbare pe Drumul de Centură. Nou asfaltat el încojoară depresiunea mică a Borsecului și are câteva puncte de belvedere. Din răcorea pădurii de brazi am ieşit în poiana largă, plină de vile noi, din zona pârtiei de ski (e o investiţie recentă, cu trei piste). Căpiţele de fân, iarba unduioasă şi liniştea spaţiului deschis te îmbie să te opreşti şi să te aşezi la soare pe o pătură. Am continuat însă pe Drumul de Centură, în mare parte este drum cu sens unic, către ceea ce localnicii numesc „Baia de soare”. Cu o vedere perfectă asupra staţiunii aici este o platformă din lemn, amenajată cu chaize-longues tot din lemn. Oricine poate veni, parca maşina şi sta la soare. Din drum pănă la „Baia de soare” e făcută o cărăruie pe care o străbaţi în două minute. Accesul este liber.
Se vede Ceahlăul!
Ana Maria este managerul furnicuţă. Aşa îi spun turiştii care revin an de an la Borsec, de când au descoperit Villa Bella. Pensiunea a fost deschisă acum 3 ani dupa ce clădirea de patrimoniu a fost cumpărată și restaurată până la ultimul detaliu de către Ștefan Horvath, investitor ce deține o cunoscută agenție de turism la Budapesta. Balcoanele tip verandă sunt vopsite în alb şi verde şi au un decor traforat, specific zonei. Sunt locul perfect pentru cafeaua de dimineaţă, pe care să o bei privind pădurea, sau pentru o amiază liniştită, în fotoliu, la citit. Villa Bella a fost și este locația aleasă de mai multe personalități, printre care recent s-au numărat și oficialități de rang înalt din Republica Moldova. Nu întâmplător cei mai mulți investitori în turismul local sunt cei de peste Prut.
Cu o pasiune pentru drumeţii, moştenită de la tatăl său, şi cu dorinţa de a arăta clienţilor cât mai mult din bogăţiile locului, Ana Maria are mereu câte o idee de excursie. Astfel am ajuns cu jeep-urile la stâna de pe Făget (1305 metri). Încă un loc de aşezat în lista preferinţelor din regatul reginei uitate. Priveliştea de aici, într-o zi cu cerul limpede, are un efect magnetizant. Crestele munţilor pline de păduri se înşiră în valuri în depărtare. Piscul retezat, pietros, al Ceahlăului, se profilează precum o insulă indepărtată. Are ceva care te atrage să îl priveşti îndelung. Câinii ciobăneşti păzesc caprele şi cele câteva oi şi dau de veste. Păşeşti prin ierburile înalte şi cobori spre stână. Poţi vizita cele câteva vaci, viţeii, te joci cu căţeluşii pufoşi de ciobănesc. Vezi cum se face brânza. La cerere se organizează în noua căsuţă de lemn şi o masă cu ceapă, slană, brânzeturi şi vin. Se stă pe trunchi de copaci, se serveşte pe blaturi de lemn, câteva trofee de cerb decorează pereţii. Amiaza dar şi gustările simple dar delicioase, te îmbie la vorbă şi la relaxare.
O mână întinsă spre viitor
Dar Borsecul nu este doar regatul iubitorilor de privelişti şi linişte. Apele sale minerale au încă şansa de a readuce strălucirea unei staţiuni odată faimoase. Localitatea a primit rang de Oraș stațiune balneo-climaterică în anul 1953. Dotările pentru tratament recuperator și ansamblul clădirilor complexului balnear s-au degradat însă în anii ‘90 până la decizia închiderii bazei de tratament. Clădirea albă din parcul central, pe care mai citeşti încă literele cuvântului Policlinică, este de vânzare. Aici ar fi locul perfect pentru un hotel cu 40 de camere, cu accente retro.
Doritorii de tratament au momentan o singură posibilitate. Cu o capacitate modestă (20 de persoane sunt deja de ajuns) dar cu un design modern, foarte elegant, baia O-Saros are două bazine la interior (cu apă minerală rece şi caldă) şi o piscină în curte. De câţiva ani localnicii aşteaptă cu interes să vadă deschis noul centru spa, cu o capacitate de 600 de vizitatori pe zi. Lucrările par a fi aproape gata iar lemnul folosit din abundenţă integrează locul perfect în spaţiul staţiunii. Până la deschiderea noului centru spa însă Borsecul rămâne regatul reginei uitate. Zilele sunt nesfârşite, turiştii puţini. Luna răsare enormă peste păduri, stelele se văd clar. Cred că vacanţa asta va fi greu de egalat în romantism şi frumuseţe!
SÎNZIANA CONSTANTINESCU
