Un bun cunoscător al vinurilor îmi spunea că dacă europenii şi-ar vărsa tot vinul pe care-l produce anual, ar da naştere unui lac imens. Nu ştiu dacă acesta ar avea dimensiunea Balatonului, dar pe noi, o mână de blogări şi editori de turism, ne-a dus gândul într-acolo. Pentru că am mers într-un infotrip, deh, alte ţări turistice ştiu să valorifice sezonul de iarnă pregătind promovarea celui de primăvară-vară, în care s-a promovat Nordul Ungariei.
Ludovic şi… patrimoniul UNESCO
Tematica a fost „Vinuri şi ape termale”. Aşa că fiţi indulgenţi cu noi. După ce ne veţi însoţi pe ruta Tokaj, ei sigur că aţi auzit de această zonă, Miskolc şi Eger. Despre Tokaj vă vom spune că produce o furtună în zona papilelor gustative, cu vinul Aszu, cuprinsă între 2,3 şi 6 buttoni, care marchează, printre altele, concentraţia de zahăr. Sunt vinuri aurii, dulci. Reţineţi pentru testat unicul Szamorodni, Furmintul parfumat şi vinurile muscat. Poveşti despre mucegaiul nobil, care lucrează în favoarea regiunii viniviticole, veţi auzi la tot pasul. Dar eu vă recomand un scurt sejur la Castelul Degenfeld. E o proprietate care a fost un fel de sediu al CAP-ului din zonă, înainte de ’89. Deşi familia Degenfeld, locuieşte în Germania, ea a investit şi a readus strălucirea acestei proprietăţi devenită membră a Tokaj Renaissance, Asociaţie a producătorilor de vinuri clasificate din zonă. După 1994 aici s-a produs o adevărată revoluţie de proiecte arhitectonice. Acum puteţi să vă delectaţi într-o cramă istorică dar echipată cu tehnologii moderne de vinificaţie dar şi într-un mic hotel istoric, care crează apetitul pentru organizarea de evenimente. Dacă ajungeţi aici nu rataţi Tojak Furmint şi Fortissimo. Părerea mea. O altă locaţie excelentă este Andrassy Rezidencia, promovat ca un hotel boutique… Wine & Spa, în care puteţi face chiar împachetări cu ciocolată. Cât despre zona de Spa, este fascinant de frumoasă şi bine amenjată. Eszter Balint, Guest Relation Manager, ne-a arătat şi alte elemente forte ale hotelului. Gastronomia de top e încă unul. Nu uităm nici crama Fuleky, care vine pe piaţă cu vinuri noi prelucrate de Brezovcsik Gyorgy, nici oraşul care arată din ce în ce mai bine. Oriunde întorci ochii dai de crame, biserici şi statui. Una dintre ele e tare… bahică. Un fel de cetăţean turmentat, cam golaş călărind un butoi. Despre vinurile de Tokaj nu întâmplător Ludovic al XIV-lea spunea că este „vinul regilor şi regele vinurilor”. Ei, aşa că ne-am umflat şi noi pieptul ca nişte regi străbătând centrul localităţii ce face parte din Patrimoniul Mondial al UNESCO.
Am privit stelele din Eger
Credeţi că aţi aflat câte ceva despre vinurile din Ungaria. Cu singuranţă, vă înşelaţi. La Eger n-am ştiut de unde să prindem mai întâi povestea oraşului. Tradiţional merge cu… romanul „Stelele din Eger”, care povesteşte despre faptele de vitejie a câtorva sute de unguri în faţa turcilor care au asediat cetatea pe care n-au reuşit să o ocupe decât după multe decenii. Faptele de vitejie au în spate secretul vinului. Şi cum s-ar numi decât Sânge de taur? Vinul are o poveste, cetatea a fost renovată, tinerii fac aici regie şi istorie pentru turiştii ce vizitează obiectivul. Turcii au lăsat o Baie Turcească, altfel ce farmec ar avea apele termale, şi nu s-au atins de viţa de vie. Despre soiurile nobile aflaţi că la Eger performează vreo 200 de producători de vinuri, mijlocii şi medii, fiecare încercând să-şi apropie mărcile de vinuri de medaliile de aur, argint şi bronz din competiţiile internaţionale. Gal Tibor este unul dintre ei. E un tânăr tare bine documentat, coborât dintr-o familie de vinificatori, iar dinspre mamă descendent al compozitorului Bela Bartok. Eger-ul excelează prin vinurile roşii, dar merită să testaţi noile generaţii de vinuri albe seci ori demi-seci. La Gal Tibor am mers pe un Cabernet Franc de 2008 şi pe o Kadarka de 2009. O altă opţiune ar fi Cramele Bolyki, dublate tot de o poveste de familie, tata şi fiul. Fiul e cam „zombi”, scuze, e un tip cu aplicaţii de a dărâma şi reamenaja dealuri, pe dinafară dar şi pe dinăuntru. Acum, cramele subterane se întind pe câţiva kilometri, avem şi săli de evenimente acoperite şi descoperite, printre are şi una care aminteşte de stilul gotic. Jani, spune că povestea lui a început în 1974. A cramei e mult mai veche. Încercaţi un 100% Bikaver (adică, ştiţi, Sânge de Taur), dar nu ocoliţi nici Cabernet Franc ori un Rose de clasă. Merge şi un Indian Summer.
Ca să rămâneţi în picioare după un eventual maraton al testărilor de vinuri din zona Eger, trebuie să vă ranforsaţi în apele termale. Ca şi vinul şi ele ţâşnesc aici din abundenţă. O experienţă de nopţi şi zile merită să trăiţi la Saliris Resort – Spa & Conference Hotel, ideal pentru familii şi punere în formă. Vă oferă vreo 200 de camere, dar punctul forte sunt piscinele termale şi micul Pamukale din faţa ferestrelor dumneavoastră – ne spune directorul de marketing Bodnar Erika.
Oţelul, broscuţa şi… piftia
Miskolc a fost tare cândva. Un oraş metalurgic în care se bătea fierul cât era cald, în trei schimburi. Locuri de muncă, salarii atractive. Export. Prosperitatea acelor ani. Nu se mai întâmplă azi. Ca şi la noi industria grea a fost pusă pe chituci, iar locuri de muncă alternative nu au apărut în compensare. Aşezarea, dacă nu ştiaţi este a treia ca mărime din Ungaria. Ajuns aici nu uita să-ţi introduci în agendă cetatea din Diosgyor una dintre cele mai vechi vestigii ale oraşului. Datează din perioada Renaşterii şi a fost un dar de nuntă primit de regină. La puţin timp a devenit un loc de tristă faimă, pentru că aici erau executate… vrăjitoarele. Această atmosferă amestecată, de fast şi furie, este evocată în fiecare an, vară de vară, în cinstea regelui Nagy Lajos, îndrăgostit de muzică şi foarte puţin belicos. După aceea fugiţi până la Muzeul Herman Otto, unde e cea mai completă colecţie de minerale din ţară. Cea mai tare din parcare este însă experienţa pe care o puteţi trăi făcând baie într-o peşteră. Da, aţi citit bine, e vorba de cea de la Miskolctapolca, unde apa şi aerul din peşteră sunt doi factori naturali curativi, benefici în tratarea bolilor de inimă, a celor respiratorii, a afecţiunilor aparatului locomotor. În proximitate se mai află şi cel mai mare Parc de aventură din Ungaria de Nord.
Dar toate acestea nu ajung să compenseze locurile de muncă dispărute. Pentru a fi create altele tinerii au fost încurajaţi să lanseze proiecte culturale care azi stau la baza renaşterii oraşului. Cel mai sonor ca marcă, şi veţi vedea şi de ce, este Festivalul Piftiei care spun organizatorii a ajuns să se impună ca o marcă de excelenţă a Ungariei. Mascota acesteia este o broscuţă mică dar cu ochi sclipitori. Nu întâmplător. Legenda spune că în vremuri de demult o faţă luminată a avut supriza atunci când se pregătea să abordeze o piftie, să fie suprinsă de privirile strălucitoare ale unei broscuţe care se cam… rătăcise prin gelatina sa. Rozsa Edit, unul dintre liderii Festival Internaţional, ne precizează că anul acesta, spre exemplu, manifestarea culturală a atras numeroşi artişti români şi ne relatează despre buna cooperare avută cu Institutul Cultural Român din Budapesta. Un model, spune gazda noastră, de schimburi de valori. Pe acelaşi format între 21 şi 24 februarie 2013, invitatul de onoare al Festivalului Piftiei este oraşul slovac Kosice, care va fi anul viitor şi Capitală Culturală Europeană. Dincolo de schimburi de tradiţii, preparate inedite din ale piftiei, mai trebuie să ştiţi că aici sunt prezenţi peste 900 de producători de vinuri şi alte licori. Unii dintre ei, privesc cu nostalgie spre fumul care iese dintr-un furnal al vechii oţelării. Este utilizat doar atunci cînd la Miskolc au loc manifestări ce atrag mii de turişti. O parte dintre ei se îndreaptă acolo pentru a vedea demonstraţii live. Ceilalţi, tineri şi dinamici, se bucură de festivalul Piftiei care este un spaţiu atractiv şi pentru sport, sănătate, ecologie, turism de aventură ori gastronomie. Apropo de arta culinară. Dacă ajungeţi aici la viitoarea ediţie nu ocoliţi Restaurantul Kortyolda. Chiar în centru. Este foarte cunoscut pentru berea originală servită aici. Un mixt între vinul Azsu şi bere de culoare roze. Merită să o testaţi. Despre gust, vorbim după aceea, la o porţie de piftie.
MARIAN CONSTANTINESCU
