Interviu cu Miguel Angel Brera

INTERVIU NR. 93-94 (DECEMBRIE 2011- IANUARIE 2012)

MIGUEL ANGEL BRERA: „Aş fi fost felicitat daca scriam ca Ceauşescu era o canalie, iar România o porcarie !”

Pentru cine nu ştie România deţine azi patru „Pomme D’Or” (Mărul de aur), recunoscute ca fiind echivalentul premiilor Oscar în turism. Ele sunt decernate periodic de către FIJET. Primul a recompensat Bucovina în 1975 şi e păzit cu străşnicie la Mănăstirea Moldoviţa. Celelalte 3, primite în 2009, au premiat zona Mărginimea Sibiului, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, respectiv compania aeriană „Blue Air”. Miguel Angel Brera este o legendă vie. În calitate de jurnalist de turism a fost martorul acestor evenimente, şi chiar cel care a adus primul „Măr de Aur” în România. Spaniol get-beget, a fost o lungă perioadă preşedintele FIJET (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Editorilor de Turism) iar azi e preşedintele de onoare al organizaţiei. Profesor de turism la o universitate din Madrid el a publicat numeroase articole şi reportaje despre ţara noastră. De ce iubeşte România de o viaţă ? Aflaţi din acest interviu.

-Domnule Miguel Brera nu vă aflaţi pentru prima dată în România, nu-i aşa ?

-Nu, acum ma aflu la al 53-lea congres internaţional al jurnaliştilor de turism. La o întâlnire, unul dintre organizatorii români de la Clubul Presei de Turism – FIJET România, a rugat sa ridice mâna cine se afla în România pentru prima data şi cine a fost  de mai multe ori. Eu eram cel care a fost în ţara dumneavoastră de cele mai multe ori. Nu am o memorie a cifrelor dar prima dată se întâmpla prin 1958-1960, apoi am revenit  în epoca lui Ceauşescu. România era pe atunci o minunaţie şi înca este. Era o ţara vesela, avea – ca şi acum – un peisaj foarte variat, pitoresc, monumental, plin de savoare culturala şi istorica. În acei ani, problema era ca viaţa era puţin clandestina, oamenii trebuiau sa-şi fereasca intimitatea. Cum nu aveau multa încredere în tine, nu ţi se dezvaluiau prea mult. În acea epoca, dupa prima mea calatorie, am fost invitat de Guvernul lui Ceauşescu de mai multe ori. De fapt, de fiecare data când doream sa vin în România, eram invitat. Iar asta se întâmpla cel puţin o data pe an. Atunci când ajungeam, la aeroport ma aştepta o maşina, un şofer şi un ghid.

-Era dificil pentru un jurnalist spaniol de turism sa ajunga în România?

-Nu, nu era dificil. În general, nu existau probleme. Prima data am venit în interes turistic, cu un grup de turişti spanioli. Nu mă cunoştea nimeni. Existau puţine informaţii despre realitatea politica şi sociala româneasca. Aproape niciuna adevarata şi niciuna importanta. Însa informaţiile turistice erau mai multe şi consistente decât acum. Pentru Spania, România era atunci un loc în care veneam şi despre care existau informaţii minunate. Îmi amintesc un nume: Filipescu. A fost mult timp Ataşat pe Turism al Ambasadei României la Madrid şi a atras atât de multe persoane, încât a umplut România de spanioli. Îmi pare rau că acum spun asta. Dar turismul funcţiona mult mai bine în perioada dictaturii. După Revoluţie am vorbit cu mai mulţi miniştrii de turism, dar ce spun, cu toţi. Discuţiile cu ei mi-au dat impresia ca turismul nu era principala lor preocupare. Cred ca asta a facut ca turismul sa scada.

-Dar în ceea ce priveşte munca de jurnalist, va simţeaţi controlat în perioada Ceauşescu ?
-Restricţia principala exista în privinţa fotografiilor. Erau locuri în care ghidul îmi spunea ca este interzis fotografiatul. În ceea ce priveşte scrisul, eu veneam din Spania, o ţara în care aveam libertatea de a scrie despre orice alta ţara. Nu puteam scrie despre politica spaniola, pentru ca la putere era Franco, însa puteam scrie despre alte ţari. Aş fi fost inclusiv felicitat daca scriam ca Ceauşescu era o canalie, iar România o porcarie. Asta pentru ca Spania era anticomunista, iar relaţiile cu Ceauşescu nu erau bune. Însa, conform statutului FIJET, nu ne este permis sa intervenim în probleme politice. Ci să scriem numai despre turism. Aici e puterea şi valoarea noastră. Aveam obligaţia de a vorbi despre turism, despre peisaje, despre istorie… Asta e minunat, pentru ca dacă ai talent şi cultură mereu vei descoperi o atracţie despre care merită scris. Puteam sa aduc critici de genul unor observaţii care să conducă la creşterea sau modernizarea actului turistic din ţara dumneavoastră. Eram deseori sunat de la ambasada şi ma felicitau pentru cum am scris despre România. Sigur, erau alte timpuri, când oamenii erau mai atenţi şi preţuiau cum se cuvine munca celor din jur. Oriunde sunt întrebat ce loc din Europa îmi place cel mai mult, mereu spun ca după Spania, prima ţară este România, iar din Americi, mereu spun Guatemala.

– Suntem europeni şi ne-am aliniat la preţurile europene! Cum era înainte de anii 1989, era România o destinaţie ieftină ?

-Da, era şi foarte accesibilă. Deşi era ieftin, nu te simţeai în largul tau mai ales în acel ultim deceniu, apăruseră probleme cu mâncarea. Aveaţi hoteluri foarte bune în zona litoralului, pe care le-am revazut dupa mulţi ani căzute în paragina. Da, era ieftin sa vii în România. Şi calatoria cu TAROM-ul era ieftina. Era o companie buna cu  preţuri bune. Prima data am venit cu un pachet  de 15 zile, foarte ieftin, care includea România, Bulgaria şi Turcia.  Cred ca ar trebui sa se reia o asemenea colaborare. Mai ales că acum Turcia are mult succes, iar pentru voi ar fi foarte interesant sa formaţi pachete turistice împreuna. Eu am spus asta miniştrilor, dar…

– În opinia dumneavoastră, ca jurnalist de turism, care era zona cea mai promovata în acea perioadă?
-Cred ca turiştii se lasau convinşi de ceea ce era mai promovat, iar zonele cele mai promovate erau Marea Neagra şi manastririle din Bucovina. Alte zone dragi mie, cum ar fi Maramureşul, Sapânţa, nu erau cunoscute. Nici zona legata de legenda lui Dracula nu era promovata.

-Aveţi o relaţie îndelungată cu România. Cum vi se pare că a evoluat ţara noastra pe parcursul ultimelor două decenii ?

– În regimul anterior aveaţi o ţara de oameni minunaţi şi veseli, dar întristaţi din cauza clandestinitaţii vieţii şi a problemelor cu care se confruntau. Apoi a venit democraţia, care a adus multa bucurie ţarii, a adus libertate. Înainte nu existau atâtea terase, cafenele, restaurante… Toate acestea au aparut odata cu democraţia, însa au aparut lent. Evoluţia nu a fost imediata, ci lenta. Din punct de vedere economic, exista progres, însa nu atât cât ar fi trebuit. De aceea mulţi români emigreaza. Situaţia românilor din Spania nu este atât de buna pe cât au crezut ei, pentru ca acum Spania nu se afla într-o situaţie economica buna. Am români în jurul meu şi îi ajut, pentru ca, de 2-3 ani, acolo a crescut şomajul. Ţara aceasta are nevoie de un impuls. Eu cred sincer ca turismul ar putea reprezenta acel impuls. Daca autoritaţile din turism s-ar gândi ca turismul poate reprezenta o industrie mai importanta ca oricare alta, România ar putea avansa. În alte ţari, turismul este prima industrie. În România nu cred ca exista încă aceasta mentalitate. Aveţi o ministra foarte frumoasa, însa, deşi ea sprijina turismul, pe noi ne-a sprijinit întotdeauna, cred ca şi ea urmeaza puţin filozofia miniştrilor pe care i-am cunoscut anterior. Toţi au fost puţin decişi sa ia taurul de coarne. Trebuie înţeles că micile detalii conteaza pentru un turist. Apoi, s-au îmbunataţit condiţiile de cazare, ofertele turistice, serviciile. Ar trebui facute mai multe cursuri de personal, nu pentru a servi mai bine, pentru ca românii au o atitudine corectă, ci pentru a servi într-un mod profesionist. Apoi mai cred ca România e pregatita sa concureze cu ţari precum Ungaria, Bulgaria, inclusiv Franţa. Însa eu aş insista mult pe aspectul pregatirii personalului. Aveţi ghizi foarte buni, iar acesta este un capitol foarte important. În Spania nu exista ghizi atât de buni.

MONICA TARĂU

ALEXANDRU CRĂIUŢ: „Am avut o satisfacţie unică atunci când ni s-a înmânat „Mărul de Aur” !

La Moldoviţa a avut loc o întâlnire de gradul Zero. N-au aterizat acolo extratereştrii. Ci în jur de 200 de jurnalişti de turism din aproape 40 de ţări. Un eveniment l-a constituit întâlnirea întâmplătoare a lui Miguel Angel Brera cu Alexandru Crăiuţ. În vârstă de 71 de ani, pensionar azi, Crăiuţ a fost cel care a primit în numele comunei Moldoviţa, primul “Măr de Aur”, acordat în 1975 atracţiilor turistice bucovinene.

– Cum a fost revederea cu Miguel Brera?

– După mai bine de 35 de ani, cuvintele rămân sărace. Sunt emoţionat, dar am o satisfacţie nemaipomenită. Mă leagă multe de aceste meleaguri, de mănăstirea Moldoviţa. În perioada în care am fost primar am primit numeroase capete încoronate ori demnitari politici, de la regina Iuliana a Olandei până la Jacques Chirac, preşedintele Franţei din acea vreme, scriitori, artişti etc. Pe toţi i-am plimbat să le arătăm frumuseţi unice. Am avut şansa de a fi singurul din familia mea care am trecut prin asemenea fericire.

– De ce este păzit cu străşnicie “Mărul de Aur” de la Mănăstirea Molodoviţa ?

– Pentru noi este cel mai important trofeu turistic primit de Bucovina şi de către România. Atunci a fost un moment uriaş. Cîţiva jurnalişti de la Asociaţia internaţională FIJET, care atunci era partener al UNESCO, au venit să aleagă un loc unde să fie decernat şi găzduit acesta. Eu, fiind primar am avut obligaţia să organizez în primul rând locaţia, un podium, brazi, un grup mare de tineri îmbrăcaţi în port popular şi am participat efectiv,  la manifestarea susţinută de către primul secretar din acea vreme Miu Dobrescu. Era un om de cultură deosebit, e bine sau nu acum, eu tot spun cum au stat treburile atunci. Ţinea foarte mult la protocol. Printre altele a rămas în istorie şi pentru că a fost singurul demnitar despre care presa a scris că a avut convingeri culturale şi nu comuniste. După decernarea “Mărului de Aur” am avut ceva probleme cu miliţia. Trebuia să asigurăm securitatea trofeului. Se vede treaba că era ceva foarte, foarte important. Pe vremea aceea nu existau mijloacele sofisticate de protecţie ca acum, nici camere de luat vederi, nici altele. De aceea am pus la punct o încuietoare cu lacăt şi un grilaj. De atunci, şi asta ne încântă foarte mult, zeci de mii de turişti interni sau străini, trec anual şi-l admiră. Există o plăcere mai mare decât să vezi “Mărul de Aur” şi mănăstirea Moldoviţa? Pentru noi, cu singuranţă nu!

ŞTEFAN BACIU
Grupaj realizat în colaborare cu Radio România Internaţional