Dacă aici Dunărea se varsă în mare atunci, ei bine, împreună cu Asociaţia Force Turism, condusă de Beatrice Chiriac, şi noi ne-am vărsat la… Sulina. Cu tot cu revista dedicată judeţului Tulcea. Un alt prilej de familiarizare cu atracţiile mai vechi şi mai noi ale oraşului misterios. Proiectul de documentare a fost susţinut şi prin parteneriatul cu InfoTravelRomania.
– UNDE E… EUROPOLISUL ?
Este greu să dai un răspuns. E şi mai greu pentru primarul Aurel Dimitriu. Nu este un tip pesimist pentru că proiectele finalizate recent arată că Sulina are, cu certitudine, un viitor turistic. Dar asta-i doar o parte din adevăr. „S-a distrus tot în Sulina. Şi dacă era război, şi tot mai rămâneau câteva întreprinderi în picioare. E frumos, sună extraordinar, dar e foarte greu să faci reconversia forţei de muncă industriale în alte domenii, ca de exemplu servicii şi turism. Nu poţi trăi permanent numai din asta la Sulina”. 
Mai multe investiţii arată ora exactă din acest oraş. Două au pus în valoare un complex de agrement dar şi plaja cu cel mai fin nisip din Europa. E o zonă fantastică iar apa mării are o adâncime de circa 30 de centimetri pe o lungime de circa 800 de metri. La Sulina activează 30 de pensiuni, cu circa 300 de locuri. Vila Alga este una dintre cele în care am locuit. Cristian Mozăceanu a investit în 14 camere supraetajate, încadrate de terase, ideale pentru a servi masa şi a admira panoramele învecinate. La începutul drumului către plajă te întâmpină Casa Sibiană construită şi administrată chiar de către un sibian. După ce a făcut ceva bani din construcţii şi turism în Occident a fost convins de soţie să investească acasă la ea, la Sulina. Olariu Gigi Dumitru a pus în mişcare un concept interesant pentru clienţii săi. Face parte dintr-un grup de proprietari de pensiuni care se recomandă reciproc turiştilor. Astfel, unii contribuie la prosperitatea celorlalţi, şi viceversa. Muntele vine la mare, marea se duce la deal şi la munte şi povestea merge mai departe. Vin aici pentru vacanţe pescari, familii, iar pensiunea este full tot sezonul. Gazdele organizează partide de pescuit, vânătoare, de birdwatching şi fotohunting, excursii în Delta Dunării, la Pădurea Letea, închiriază ambarcaţiuni cu capacităţi de la 2 până la 10 persoane. Oferă în plus programe de călărie de agrement, iar pescarii amatori pot închiria profesori… de crap sau 
ştiucă. Contribuie din plin şi agenţiile de turism care au văzut această oportunitate. Când am vizitat Casa Sibiană un producător german tocmai turna secvenţe la o versiune nouă a filmului Huckleberry Finn.
– MAI E CEVA PÂNĂ LA NEW YORK.
Cele 2 hoteluri ale oraşului, fanion cândva, sunt abandonate. Speranţa, care nu moare niciodată, este într-un investitor care va reface în întregime unul dintre ele. Să punem la socoteală ceea ce este de văzut acum în acest oraş legendar. Mai întâi, dacă nu ştiaţi, Sulina este singurul oraş din România, ale cărei străzi principale sunt numerotate pe sistem newyorkez de la 1 la 6, cu 13 străzi perpendiculare pe fluviu. Istoria certifică documentar aşezarea în anul 950, iar prima menţionare e făcută în hărţile medievale din 1327, de Pietro Visconti, localitatea fiind menţionată ulterior ca Selina, Sunne, Solina şi, în final, ca Sulina. 
Adevărul e că două clădiri fac diferenţa. Ele ar trebui să fie renovate şi reamenajate cum se cuvine – Farul şi edificiul Comisiei europene a Dunării. Farul Vechi datează din 1869-1870, şi era amplasat pe acea vreme în apropierea punctului de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Acum edificiu se află la 1,5 kilometri de ţărmul mării, ceea ce înseamnă că suprafaţa oraşului a crescut. Farul are o înălţime de 17,34 de metri, după 1989 a fost restaurat şi apoi în 2003 a fost transformat în Muzeu „Farul Vechi”. Cu un aer de spaţiu abandonat acesta ar trebui să fie primul reper de referinţă al turiştilor. Se simte nevoia unui nou concept. E împărţit în două săli, una dedicată comandorului Eugeniu P. Botez, cel care a îndeplinit o vreme funcţia de comisar maritim al portului. Este autorul, printre altele, sub pseudonimul Jean Bart, al romanului Europolis. Cealaltă revine amintirii dirijorului George Georgescu, care s-a născut la Sulina. Farul a fost – vă mai amintiţi nu? – şi „personaj principal” în filmul românesc de mare succes „Toate pânzele sus”. La rîndul lui Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunării, în stilul neoclasic, e cam prăpădit la faţadă. În mod normal el ar trebui să devină cu timpul un Centru cultural şi expoziţional menit să găzduiască proiecte internaţionale susţinute, fireşte, de administraţia locală.
– CINE SPUNE POVESTEA CU PIRAŢI, HAMALI ŞI PRINŢESE?
Ultima găselniţă, care stă în picioare, este crearea unui circuit al monumentelor funerare aflate în Cimitirul oraşului. E o treabă serioasă mai ales că aici dorm somnul de veci, unii alături de alţii, personalităţi care au lucrat la Comisia Dunăreană, români, britanici, greci, italieni, ruşi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, bulgari, tătari, muntenegreni, sîrbi, germani etc. Prinţese, contese, nepoate de voievozi, ingineri, pescari, consuli, hamali, chiar şi piraţi, spune legenda. Este un loc multicultural, un conglomerat de religii, credinţe şi confesiuni. După cum am aflat aceste două posibile atracţii sunt în vizorul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului care şi-a propus să finanţeze viitoare proiecte. Demersul face parte din strategia de dezvoltare a oraşului Sulina, ce a inclus şi modernizarea drumului de acces din intravilanul oraşului către plaja Sulina, o lucrare în valoare de 7.898.002 de lei. Reabilitarea oraşului prin turism mai are în obiectiv sistematizarea şi amenajarea falezei şi a cimitirului maritim şi realizarea unui centru multifuncţional, prin reconversia actualei biblioteci orăşeneşti. După cum se ştie, Ministerul condus de Elena Udrea, derulează şi un proiect pilot în parteneriat cu ONU, Sulina beneficiind, alături de alte două destinaţii româneşti, şi de asistenţă din partea Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, pentru realizarea unui plan de dezvoltare urbană integrată, ce va avea un efect revigorant asupra activităţilor de turism. Va fi lozul câştigător? Dacă ne luăm după exemplul dat de autorităţile locale se pare că da. În luna august au fost înregistraţi 8200 de turişti la o populaţie de 4.600 de locuitori. Numărul lor s-a triplat faţă de de cel consemnat în aceeaşi perioadă, în 2009.
– 52 DE INVESTIŢII SE AFLĂ ÎN FAZĂ DE DERULARE. Asta a reieşit din întâlnirea finală pe care am avut-o cu Victor Tarhon – preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea. Omul este un fan al administraţiei publice în care s-a format şi îşi doreşte să performeze în slujba cetăţeanului. Poate vi se pare că sună a demagogie, dar normalitatea pare să se instaureze, dincolo de frecuşurile politice care nu ne privesc, în judeţul Tulcea. Majoritatea investiţiilor beneficiază de fonduri europene şi vizează lucrări în infrastructură de acces, reabilitări zonale, dezvoltări turistice, rurale şi culturale (cel mai recent fiind triunghiul rutier care valorifică Mănăstirile Celic Dere, Cocoş şi Saon, precum şi punerea în valoare a Bazilicii paleocreştine de la Niculiţel), proiecte ocupaţionale de reconversie a forţei de muncă, reabilitare a clădirilor de patrimoniu din Tulcea. Şi, desigur, construirea şi amenajarea unor zone unde vor fi gestionate deşeurile din localităţile din Delta Dunării. Pentru că odată cu creşterea circulaţiei turistice vor apărea şi efecte neplăcute ce vor trebui atenuate prin politici locale.
Marele off al tulcenilor rămâne însă aeroportul „Delta Dunării”. Lipsit de rentabilitate el ar fi trebuit închis de mult timp. Deşi e o gaură neagră în bugetul administraţiei judeţene – lucru subliniat de către Tarhon -, se fac studii şi se caută soluţii pentru a fi măcar reorientat spre piaţa turistică. De aici ar putea veni salvarea dar asta va depinde foarte mult de motivaţia pe care ar avea-o unii touroperatori internaţionali şi companii aeriene de a… ateriza aici. După cum v-aţi edificat şi în numărul trecut, atracţii turistice sunt dar mai rămâne să fie ambalate frumos şi scoase la vânzare prin promovare. Şi pentru asta trebuiesc nu numai bani ci şi minţi ceva mai iuţi.
DOINA & MARIAN CONSTANTINESCU
