LUCIAN BORONEA: „Deciziile luate într-un business au viaţa lor. Se nasc, trăiesc şi mor, au o valoare determinată!”
E un ardelean atipic. Conduce compania de turism Accent Travel & Events poziţie pe care a ocupat-o din 1999, când s-a şi înfiinţat agenţia. S-a născut în 1970 la Topliţa şi în acelaşi oraş harghitean a absolvit şi colegiul “Ovidiu Tăslăuanu”. În 1994 a terminat Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, specializarea Relatii Economice Internationale.
Studiile au fost una, dar pasiunea pentru aviaţie s-a infiltrat rapid în cariera sa. Până la începutul anului 1995, a absolvit cursuri de marketing şi vânzări organizate de către Air France. A urmat mai multe cursuri de management aviatic, precum si pe cele de ticketing organizate de Tarom şi ANAT. De Tarom, companie la care şi soţia sa Corina a lucrat mulţi ani îl leagă mai multe experienţe de carieră. Aici a lucrat ca Assistant route manager, unde a evaluat şi analizat strategiile de zbor şi marketingul practicat ale competitorilor pe rute ca Israel, India şi Thailanda. Tot atunci a început să se sudeze primele relaţii cu lumea agenţiilor de turism şi s-a întâlnit cu lideri reprezentativi la New York, Chicago, Los Angeles, Miami , Toronto, Montreal.
Într-o lume grăbită el a devenit membru al „clubului” oamenilor de afaceri tineri, care ascultă şi evaluează cu rapiditate o relaţie. Pe Lucian Boronea l-am cunoscut cu mai bine de 10 ani în urmă. Pe atunci punctul lui forte nu era în niciun caz comunicarea. Acum e total schimbat. Poate şi pentru că are foarte multe idei interesante de transmis.
– Comerţ, aviaţie, turism, management corporativ. Sunt etape ale unei cariere programate sau schimbările au fost determinate de oportunităţile apărute?
– Facultatea de Comerţ a fost singura etapă cu adevarat programată, în urma deciziei de a mă înscrie la examenul de admitere! La Tarom am ajuns în urma unui proces de selecţie complex, iar anunţul privind recrutarea organizată de Tarom l-am citit la avizierul facultăţii. Am intrat în contact cu lumea agenţiilor de turism pe perioada angajării la compania naţională, după care am înfiinţat agenţia Accent Travel & Events în 1999. La început am făcut mult ticketing (asta ştiam să fac) şi turism, după care opţiunea a fost spre business travel, odată cu venirea companiilor multinaţionale începând, mai ales, cu 2002-2004. A urmat apoi în 2009 câştigarea licenţei Egencia (parte a grupului Expedia) pentru România şi transformarea agenţiei în ceea ce se numeşte „travel management company”. Aş putea spune că există un mixt între opţiuni programate, întâmplări şi oportunităţi !
– Relativ puţini tineri din generaţia ta au abordat ulterior mediul economic privat ? Cum explici acest lucru?
– Dupa cinci ani petrecuţi la Tarom, obiectivele stabilite şi planurile propuse la angajare de către respectiva conducere – şi care a făcut prima infuzie de tineri dupa 20 de ani -, erau tot mai departe de a putea fi realizate. Am făcut parte dintr-un grup de vreo 60 de studenţi selectaţi din ultimul an de facultate şi din care am fost angajaţi, după, cam 40 . Am urmat un an de training în toate departamentele companiei, de la financiar şi comercial, la 
ticketing, cargo, operaţional, tarife şi strategii. A fost cel mai complex program de pregătire pe care l-am urmat până în prezent! Eram foarte pasionaţi, dar inerţia sistemului era foarte mare. Aşa că decizia de a pleca în mediul privat a venit într-un mod firesc.
– Eşti „presat” de două generaţii. Una care îşi conservă teritorialitatea şi valorile câştigate, îţi sugerează că eşti prea tânăr şi mai poţi aştepta în business. Cealaltă, agitată şi căutătoare de noi forme de exprimare economică, parcă îţi spune cu discreţie că… a venit timpul să înveţi ritmurile noi ale celor care vin. Cum percepi presiunea celor două lumi?
– Cu prima generaţie lupta a fost mai uşoară. O simţeam, îi studiasem obiceiurile, veneam cu idei noi şi echipă puternică. Am purtat multe “bătălii” şi mi-am câştigat, zic eu, locul şi respectul lor. Generaţia nouă este însă total diferită de cea veche, chiar şi faţă de generaţia mea. Este agresivă şi cu un arsenal nou. Trebuie să reinventezi businessul şi să ţi pasul cu ea, altfel eşti rapid depăşit. Dar cred că este firesc să se întâmple aşa. Fiecare generaţie are frumuseţea ei şi, categoric, este diferită de cealaltă. În business şi în viaţa de zi cu zi.
– În 2008 ai absolvit cursurile The Royal Institute of Hospitality Management, organizate la Bucureşti în cooperare cu Ecole Hoteliere de Lausanne. Atipic pentru un travel agent. Ce plus-valoare a generat această Şcoală în abordările de business ulterioare?
– Cred în pregătirea continuă. A fost una dintre cele mai puternice experienţe de “învăţare”. Cel mai interesant pentru mine nu a fost că am învăţat lucruri noi, ci faptul că anumite procese, situaţii, modele de business pe care le aplicam la agenţie din instinct am realizat că există şi în cărţi şi au un “nume”. Mi-am cumpărat un carneţel în care îmi notam toate ideile care îmi veneau în minte în timpul cursurilor şi pe care aş fi putut să le aplic la agenţie. Unele s-au dovedit fanteziste, altele le-am implemenat ulterior! Şcoala de la Lausanne a făcut pasul de la şcoala hotelieră la şcoala din industria ospitalităţii.
– Ai fost un promotor important al pieţelor de nişă. Apoi al celor de incoming. După o vreme aproape că ai abandonat segmentul şi te-ai orientat aproape exclusiv spre turismul de afaceri. Azi te preocupă din nou piaţa turistică internă. Au crescut în atractivitate produsele turistice autohtone în ultimul deceniu?
– Unele au reuşit sa-şi menţină sau chiar să-şi crească valoarea: circuitele culturale, Delta Dunării, Bucovina, Cetăţile medievale din Transilvania. Altele şi-au redus importanţa, în special Litoralul, turismul şcolar sau circuitele generale. Dar cel mai mult Litoralul. Este un produs care a expirat. Asta reiese şi din planurile de dezvoltare conturate pentru România de către experţi internaţionali. Dacă vrem să-l readucem pe piaţa concurenţială va trebuie o repoziţionare a lui cu un puternic sprijin al statului, o subvenţie generată indirect prin reducerea unor taxe care sufocă un turism ce se exercită doar 2-3 luni pe an. Cea mai acută problemă este forţa de muncă unde trebuie pusă la punct o strategie pe termen lung. Nu poţi face calitate cu stagiari şi lucrători sezonieri. În plus, unii dintre ei n-au nicio chemare pentru turism. Câteva staţiuni balneare şi-au „revenit”- şi aici aş menţiona în special Băile Felix şi Covasna. Altele au suferit nemeritat – mă refer la Herculane şi Borsec, unde din fericire observ că încep să fie implementate proiecte pentru viitor. Incomingul ofera cifre derizorii în ceea ce priveşte numărul de turişti atraşi. Cauzele sunt multiple, explicaţiile diverse, cifrele sunt însă seci şi triste.
– Cei mai mulţi confraţi de breaslă afirmă că profitul cel mai însemnat este obţinut din activităţile de outgoing şi ca atare acestea merită dezvoltate! Are o explicaţie această tendinţă!
– Turismul de outgoing este mai uşor de făcut (fără supărare) decât incomingul sau turismul de afaceri. Şi mai profitabil. Riscurile sunt mai mici, cel puţin cele legate de calitatea produselor. Cele financiare trebuie cu grijă evident, calculate.
– Ne promovăm ca o ţară cu oameni ospitalieri. Crezi că turiştii străini sunt pregătiţi şi încântaţi să guste o… ospitalitate românească, zgomotoasă şi colorată ?
– Este foarte important să creezi aşteptarea şi să îi setezi parametrii. Dacă prin ceea ce promovezi la târguri (către clienţii finali) sau agenţiile partenere, prin pliante, broşuri etc, setezi bine nivelul aşteptărilor, nu ai probleme. Am observat că străinii au o părere bună despre România (în general), iar cei care vin aici ştiu ce vor găsi. Trebuie să ai pasiune pentru a oferi excelenţa în servicii. Personal cred că opţionalele sunt sarea şi piperul unei vacanţe. Alături de programele clasice poţi oferi tururi de neuitat şi deci şi atracţii… exotice cu le numeşti tu. De exemplu pe mine m-a încântat să merg cu cămila în Egipt şi elefanţii în Thailanda. Cred că pentru cine nu a călărit vreodată un cal sau un măgar, experienţa e similară. Noi rămânem încântaţi, când mergem în străinitate, de dansurile din buric, flamenco, fado, berbere, provensale etc. În aceaşi măsură sunt şi străinii când văd fabulosul dans al căluşarilor, de exemplu. În fiecare lucru descoperit se ascunde o mare doză de frumuseţe unică.
– Cu ce proiect viabil de turism am putea performa pe piaţa internaţională!
– Turismul balnear – avem resursa naturală, de cură. Nu există asemenea concentrări în altă parte. Soarele „a fost confiscat” deja de rivierele turcă, greacă, spaniolă, italiană sau bulgară. Am pierdut bătălia. Golful l-au luat alţii. Domeniile schiabile din ţări precum Franţa, Austria sau Italia nu cred că le vom putea concura curând. Să fim realişti. Acest tip de produs ar putea oferi şi volume, deci mulţi turişti, multe încasări, business 365 de zile pe an.
– Ai pasiuni sportive de genul tenis de câmp, karate care se îmbină cu cele muzicale, din zona Rhythm & Blues şi rock progresiv. Cu tradiţiile româneşti cum stai?
– M-am născut la sat, iar mama m-a învăţat dansurile şi obiceiurile zonei. Şi acum merg cu mare plăcere la colindat cu ocazia Crăciunului, cu prietenii mei din Topliţa sau Târgu Mureş. În ajun, ne strângem cu toţii, repetăm cântecele, ne acordăm chitările, şi abia aşteptăm să plecăm la colindat la fiecare casă.
– La 41 de ani te consideri un tip realizat? Pot fi îmbinate viaţa şi afacerile, în acelaşi film de succes?
– Categoric. Dacă tu eşti regizorul ! Dacă eşti suficient de bun, îţi iese un film de Oscar. Daca nu, nu. Firul care leagă şi ţine echilibrul între afacere şi familie este foarte fragil. Atunci când construieşti afacerea îi dedici mai mult timp decât familiei. Este firesc până la un punct. Când afacerea devine matură, echipa de management sudată, începi să ai mai mult timp. Din fericire pentru mine, la momentul “maturizarii” agenţiei au venit şi copii, în 2008.
Lucian Boronea
Doi băieţi gemeni, Petru şi George, care au readus echilibrul. Soţia mea Corina are o experienţă similară şi asta m-a ajutat. M-a înţeles atunci când businessul era presant. În această ecuaţie afaceri-familie, aş adăuga şi prietenii pe care îi ai. Business-familie-prieteni. Vin apoi activităţile sociale şi cele ale comunităţii din care faci parte şi cercul se închide.
– Lucian, dacă ar fi să stabileşti un top al preferinţelor care ar fi primele trei destinaţii, oraşe, zone din România?
– Sărmaş, locul în care am copilărit şi unde iarba este mai verde şi cerul mai înstelat (soţia mea glumeşte întotdeauna pe această temă). Mă relaxează mai mult decât orice loc din lume. Mănăstirile pictate din Moldova. Cetăţile săseşti din Transilvania.
– Dar în lume. Care sunt cele trei locurile de călătorie pe care le preferi. Şi de ce!
– Grecia, în special insulele Creta şi Santorini – pentru ca oamenii locului ştiu să se distreze şi sunt mândri de originile lor. Orientul îndepartat: Japonia, China, Thailanda, Cambogia sau Vietnam. Africa de Sud – unde nu am fost încă, care mi-o planific să o vizitez de mulţi ani şi mi-o redefinesc pe măsură ce citesc sau aud experienţe de călătorie.
MARIAN CONSTANTINESCU
