PIATRA NEAMŢ: Până unde se poate inova în turismul rural ?
Turismul rural nu este un colac de salvare pentru zonele suburbane ori săteşti. Nu este nici aspirina pe care o înghiţi atunci când te ia durerea de cap şi vrei să fugi într-un spaţiu verde, nepoluat. Turismul rural este o alternativă care poate duce la prosperitatea individuală ori a comunităţii în care se exercită, la criza economică, la pauperizare şi mai ales la depopularea satelor.
Aşezate faţă în faţă avantajele acestor activităţi, care presupun fireşte şi investiţii, ies clar în faţă, pentru că ele permit unei naţiuni să-şi pună în valoare potenţialul agricol, să-şi conserve tradiţiile şi să reformuleze spaţiul social şi cultural în care se manifestă. Bref, nu ne-am propus să dăm definiţia turismului rural. Nu stă în căderea noastră. Cele de mai sus sunt doar câteva idei exprimate la Piatra Neamţ, unde s-a desfăşurat între 7 şi 10 octombrie un megaeveniment continental: A IV-a ediţie a Congresului European de Turism Rural (ECRT). Nemţenii s-au întrebuinţat serios pentru că au fost gazde şi organizatori împreună cu EuroGîtes, UNWTO, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, ANTREC România etc.
Să udăm rădăcinile tradiţiilor
Până unde se poate dezvolta însă turismul rural? E o întrebare firească, la care circa 250 de participanţi din 26 de ţări, au oferit ori au ascultat pledoariile cercetătorilor europeni, printre care şi cei români. Tema generică a Congresului răspundea chiar la aceste tendinţe: „Turismul inovativ – O nouă viaţă pentru zonele rurale”. La inaugurarea oficială onorată de Dacian Cioloş, Comisarul european pentru agricultură s-a arătat optimist în ceea ce priveşte agricultura şi turismul rural. El a subliniat că aceste activităţi vor contribui la renaşterea satului românesc, la crearea de noi locuri de muncă, la o producţie locală curată. „Toate acestea vor oferi noi perspective pentru conservarea tradiţiilor culturale adevăratele rădăcini identitare ale unui popor. Uniunea Europeană este preocupată să susţină asemenea demersuri prin programe care să dea consistenţă specificului local”.
La rândul său Cristian Bărhălescu, secretar de stat pentru turism în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului considera că „Oamenii secolului al XXI-lea caută tot mai mult un colţ de natură unde să-şi petreacă vacanţele. Satele româneşti – bogate în tradiţii, istorie şi natură – oferă experienţe variate celor care încearcă să-şi regăsească rădăcinile, celor în căutare de relaxare sau odihnă activă, ori de cultură locală şi de experimentarea stilului de viaţă rural. În aceste condiţii, conservarea mediului şi a identităţii etnografice sunt esenţiale pentru turismul rural”. Am mai selecta şi afirmaţia Preşedintelului Consiliului Judeţean Neamţ, Culiţă Tărâţă, care readucea aminte participanţilor că turismul rural „este o şansă pentru dezvoltarea economică locală şi regională, în condiţiile în care circa 40% din populaţia României trăieşte în mediul rural. Încă la nivel de Uniune Europeană ne sufocă birocraţia atunci când accesăm fonduri pentru programe de dezvoltare. Vom milita pentru simplificarea procedurilor de obţinere a finanţărilor. Agricultura românească are încă un potenţial neexprimat. Noi putem da de mâncare nu la 19 milioane de români ci la peste 100 de milioane de oameni.”
Şi prostia naşte monştrii
Cum era şi normal obiectivul principal al congresului a fost de a prezenta participanţilor bune practici şi exemple de succes înregistrate în domeniul turismului rural, care au contribuit la dezvoltarea rapidă a industriei turistice în ţări din Europa şi din lume, precum şi modalităţi prin care turismul rural s-a integrat şi adaptat rapid cerinţelor pieţei turistice mondiale. Poţi supravieţui prin turismul rural? Vittoria Brancaccio, preşedintele Eurogîtes (Federaţia Europeană a Turismului Rural), este de părere că da! „Creşterea ratei demografice la ţară, duce la creşterea serviciilor, care vor deveni mai ieftine, comparativ cu cele de la oraş. Este o provocare reală mai ales că din ce în ce mai mulţi oameni vor căuta soluţii de alimentaţie curate, ecologice. Apoi sunt convinsă că asistăm de ani buni la o reîntoarcere la natură, iar generaţiile tinere trebuie încurajate să facă acest lucru”. Referindu-se la valorificarea resurselor locale şi a dinamicii sociale Klaus Ehrlich, secretar general al EuroGîtes, a ţinut să sublineze cîteva aspecte foarte importante. „Turismul rural nu e numai cazare. Este un concept prezent care trebuie pregătit pentru viitor. În trecut organizaţia noastră era susţinută de către guverne. Acum ea trebuie susţinută prin politici globale de către Uniunea Europeană. Lucrurile s-au schimbat inclusiv sub aspectul comunicării. Noile tehnologii şi Internetul influenţează deja masiv exprimarea turismului rural. Migraţia spre oraş a schimbat raportul valorilor consumatorilor. Nu mai sunt suficiente doar investiţiile în amenjarea ori construirea de pensiuni rurale. Va trebui investit în cultural culinară, pescuit, industria prelucrării lemnului ori în cea a evenimentelor. Asistăm şi la apariţia unor interese conflictuale – spre exemplu dezvoltarea agriculturii intensive o afectează pe cea a turismului rural”.
Marilena Stoian, preşedintele de Onoare al ANTREC România, a vorbit despre evoluţia din ultimii 20 de ani a turismului rural şi ecologic din România. „De la câteva pensiuni care funcţionau disparat la începutul anilor ‘90 am ajuns la peste 5.000 de pensiuni înregistrate oficial în prezent. Majoritatea lor au ales să se asocieze, începând din anul 1994, odată cu înfiinţarea ANTREC România, iar în anul imediar următor s-au afiliat Federaţiei Europene de Turism Rural (EuroGîtes). La ora actuală , e nevoie la nivel european de o politică globală. De aceea este nevoie de un lobby permanent făcut la Bruxelles pentru a creşte fondurile alocate acestui domeniu. Soluţia dezvoltării turismului, în particular a turismului rural este inovaţia şi creaţia permanentă”. Ne-a plăcut foarte mult modul în care preşedintele ANTREC, a amendat o gafă, de fapt o prostie de proporţii, pronunţată pe scenă de o prezentatoare, al cărui nume nu merită reţinut. Plină de aere ea a afirmat că „turismul rural din România, e ca şi inexistent”. Poate mai pune şi ea mâna pe o carte! Tot în contul ANTREC, trecem şi „Diploma de Excelenţă”, acordată organizaţiei, de către Casa Regală a României.
E nevoie de un brand-umbrelă
În secţiunile de specialitate au fost dezbătute numeroase tendinţe specifice domeniului. De la dezvoltarea reţelelor locale în beneficiul turismului rural (o abordare este aceea ca un număr cât mai mare de producători locali să fie, practic, furnizori de produse/servicii pentru turişti) – Philippe Francois, Preşedinte ECORISMO, şi Petri Rinne, Preşedinte ELARD, organizaţie care lucrează proiecte în 23 de ţări -, până la valoarea experienţei şi exploatarea ei (de exemplu, prin solicitarea, de la clienţi, a unei minime evaluări a perioadei de şedere a acestora în unităţi de primire agroturistice, în ideea că, numai cunoscând aşteptările vizitatorilor, poate fi îmbunătăţită oferta turistică) – Katia Sidali, de la Universitatea din Gottingen ori Fouli
Papageorgiou de la Euroacademy.
O atenţie specială a revenit marketingului şi promovării. Linas Zabaliunas, reprezentantă a Eurogites, a arătat că se simte nevoia unui concept comun, la nivel european, de etichetare a produselor provenite din zona agroturistică, astfel încât ele să se individualizeze puternic în opţiunile consumatorilor. „Deci vom avea nevoie de un brand-umbrelă care să fie susţinut de sub-brandurile naţionale. La asta lucrăm acum. Un logo comun va fi practicat într-o primă etapă de 9 ţări urmând apoi să fie extins. „Qualitool” este o marcă cu mai multă vizibilitate şi ea va genera profit şi încredere”. În fine printre atâtea lucruri deosebite am reţinut excelentele prezentări ale potenţialului turistic rural din Estonia (apropo, ştiaţi că este cunoscută şi ca ţara cu 1.500 de insule?) respectiv Irlanda (cu un concept B&B, care generează anual 20 de milioane de euro), susţinute de către Raili Mengel-Sunt şi Margaret Cahil.
Despre segmentele tematice şi vizitele la obiectivele turistice reprezentative ale judeţului Neamţ – Moştenire culturală, Natură, Gastronomie şi Aventură -, în numerele viitoare.
MARIAN CONSTANTINESCU
